1,052 matches
-
de combustibil. Pe latura estică și vestică există câte 30 de orificii care corespund câte unui canal în grafit. Aceste orificii erau utilizate pentru a permite neutronilor să iasă afară din reactor, putând fii utilizați în experimente(exemplu: activare cu neutroni). Controlul reactorului era realizat cu ajutorul tijelor de control din oțel-bor introduse în miezul reactorului prin colțurile sudice.În total existau 16 tije de control, câte 8 dispuse în rânduri de câte două( în total 4 rânduri) în fiecare colț sudic
BGRR () [Corola-website/Science/305630_a_306959]
-
primit în anul 1968 Premiul Nobel pentru Fizică pentru contribuția sa în domeniul fizicii particulelor. Alvarez a dovedit în anul 1937 captura electronilor, prezisa de Hideki Yukava în anul 1935. În 1939 a găsit împreună cu Felix Bloch momentul magnetic al neutronului. Pe timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat la dezvoltarea bombei nucleare și a radarului. Din 1945 a fost profesor la Universitatea din Berkeley, California. În anul 1961 a descoperit mezonii omega.
Luis Walter Alvarez () [Corola-website/Science/305895_a_307224]
-
Chicago. A fost cel de-al treilea element transuranic descoperit. Curiul 242 (timp de înjumătățire 163 zile) a fost obținut prin bombardarea unei ținte de plutoniu-239 cu particule alfa. în ciclotronul de 60 de inci de la Berkeley (rezultând și un neutron liber). În 1947, Louis Werner și Isadore Perlman au obținut o cantitate vizibilă de hidroxid de curiu-242 prin bombardarea americiului-241 cu neutroni. În forma sa elementară, curiul a fost obținut pentru prima dată în 1951. Curiul nu are izotopi naturali
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
unei ținte de plutoniu-239 cu particule alfa. în ciclotronul de 60 de inci de la Berkeley (rezultând și un neutron liber). În 1947, Louis Werner și Isadore Perlman au obținut o cantitate vizibilă de hidroxid de curiu-242 prin bombardarea americiului-241 cu neutroni. În forma sa elementară, curiul a fost obținut pentru prima dată în 1951. Curiul nu are izotopi naturali, însă până în prezent au fost identificați 19 radioizotopi, cu mase atomice între 233,051 unități (Cm) și 252,085 unități (Cm). Dintre
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
în momentul formării planetei a dispărut de mult. Totuși, este posibil ca unele cantități infinitezimale de curiu să existe în zăcămintele naturale de uraniu, ca urmare a unei succesiuni de capturi de electroni și dezintegrări beta susținute de fluxul de neutroni foarte scăzut din minereurile de uraniu. Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a putut fi demonstrată practic. Proprietățile curiului au putut fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a putut fi demonstrată practic. Proprietățile curiului au putut fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct de vedere chimic, curiul este asemănător cu gadoliniul, omologul său din seria lantanidelor, dar are o structură cristalină
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
Glenn Seaborg, descoperirea fiind anunțată în data de 17 martie 1950. Pentru a produce californiu, cercetătorii au bombardat o țintă de curiu 242, cu masa de ordinul microgramelor, cu particule alfa de 35 MeV, obținând atomi de californiu 245 și neutroni liberi. Au fost identificați 19 izotopi ai californiului, cu mase atomice cuprinse între 237,062 unități (Cf) până la 256,093 unități (Cf), cei mai stabili fiind Cf cu un timp de înjumătățire de 898 ani, Cf cu un timp de
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
ceilalți izotopi au timpi de înjumătățire mai scurți de 2,7 ani, iar majoritatea chiar mai scurți de 20 minute. Cf se obține prin dezintegrarea beta a Bk, iar majoritatea celorlalți izotopi sunt obținuți prin bombardarea intensă a berkeliului cu neutroni într-un reactor nuclear. Californiul este solubil în acizii minerali și este antrenat de fluoruri și oxalați insolubili Până în prezent au fost obținuți și studiați doar câțiva compuși ai californiului, între care oxidul de californiu (CfO), triclorura de californiu (CfCl
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove . Cf are o radioactivitate foarte intensă și deci este foarte periculos (un microgram poate emit spontan 170 milioane neutroni pe minut) . În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia, s-a reușit producerea elementului ununoctiu (număr atomic 118, cel mai greu element descoperit vreodată) prin bombardarea unor atomi de californiu 249 cu ioni de calciu 48
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
este un element chimic sintetic din sistemul periodic al elementelor cu simbolul Am și numărul atomic 95. Este un metal radioactiv din seria actinidelor. El a fost cel de-al patrulea element transuranic descoperit, fiind obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni și numit după continentul America, prin analogie cu europiul (acestea două fiind și singurele denumite după continente. l a fost sintetizat pentru prima oară de Glenn Seaborg, Leon Morgan, Ralph James și Albert Ghiorso la sfârșitul anului 1944 la Laboratul
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
Leon Morgan, Ralph James și Albert Ghiorso la sfârșitul anului 1944 la Laboratul de Metalurgie al Universității din Chicago (cunoscut acum ca Argonne National Laboratory). Echipa de cercetători a obținut izotopul Am supunând Pu la reacții succesive de capturare de neutroni într-un reactor nuclear . S-a obținut astfel Pu și apoi Pu, care s-a dezintegrat în Am prin dezintegrare beta. Seaborg a obținut brevetul de invenție SUA nr. 3156523 pentru "Elementul 95 și metoda de producere a acestuia". Descoperitorii
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu, acesta este eliminat în câteva zile și doar 0,05% este absorbit în sânge. Din această cantitate 45% se duce către ficat și 45% către oase, iar
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
descompune cu particule alfa ca majoritatea izotopilor actinidelor. Berkeliul mai are și 2 metastări, cea mai stabilă fiind Bk cu timpul de înjumătățire de 23,7 ore. Berkeliul este produs prin bombardarea actinidelor mai ușoare (ca U sau Pu) cu neutroni într-un reactor nuclear. În cazul folosirii uraniului pe post de combustil , plutoniul este produs, în primă fază, prin captura neutronilor (așa-zisa reacție (n,γ) sau fuziunea neutronilor), iar apoi prin dezintegrarea beta: Plutoniul-239 este mai bine iradiat de către
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de înjumătățire de 23,7 ore. Berkeliul este produs prin bombardarea actinidelor mai ușoare (ca U sau Pu) cu neutroni într-un reactor nuclear. În cazul folosirii uraniului pe post de combustil , plutoniul este produs, în primă fază, prin captura neutronilor (așa-zisa reacție (n,γ) sau fuziunea neutronilor), iar apoi prin dezintegrarea beta: Plutoniul-239 este mai bine iradiat de către o sursă ce are un flux neutronal mare, chiar de câteva ori mai mare decât într-un reactor nuclear convențional, ca
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
produs prin bombardarea actinidelor mai ușoare (ca U sau Pu) cu neutroni într-un reactor nuclear. În cazul folosirii uraniului pe post de combustil , plutoniul este produs, în primă fază, prin captura neutronilor (așa-zisa reacție (n,γ) sau fuziunea neutronilor), iar apoi prin dezintegrarea beta: Plutoniul-239 este mai bine iradiat de către o sursă ce are un flux neutronal mare, chiar de câteva ori mai mare decât într-un reactor nuclear convențional, ca de exemplu High Flux Isotope Reactor cu 85
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
un reactor nuclear convențional, ca de exemplu High Flux Isotope Reactor cu 85 de megawatt (HFIR) de la Oak Ridge National Laboratory din Tennessee, Statele Unite ale Americii. Fluxul mare promovează reacțiile de fuziune care implică nu doar unul ci mai mulți neutroni, convetind Pu în Cm, iar apoi în Cm: Curiul-249 are un timp de înjumătățire foarte mic, de doar 64 de minute, astfel conversia lui spre Cm este puțin probabilă. În schimb, el se transformă prin emisii beta în Bk: Astfel
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
doar 64 de minute, astfel conversia lui spre Cm este puțin probabilă. În schimb, el se transformă prin emisii beta în Bk: Astfel produs, Bk are un timp de înjumătățire realtiv lung, de 330 zile și astfel, poate captura alt neutron. Totuși, produsul, Bk are un timp de înjumătățire de 3.212 ore și de aceea poate fi folosit la producerea actinidelor mai grele. În schimb, acesta se dezintegrează până la izotopul californului Cf: Reacțiile de mai sus ilustrează faptul că, în ciuda
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Acest produs era iradiat cu particule alfa 35 MeV timp de 6 ore, în ciclotronul de 60 de inch de la "Lawrence Radiation Laboratory, University of California, Berkeley ". Reacția (α,2n) indusă prin iradiere a generat izotopul Bk și alți doi neutroni liberi: După iradiere, stratul solid a fost dizolvat în acid azotic și, în combinație cu o soluție concentrată de amoniac , a precipitat sub formă de hidroxid. Produsul a fost centrifugat și redizolvat în acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta, utilizând lutețiu expus actiării cu neutroni, și folosit la datarea meteoriților. Izotopul sintetic lutețiu 177, folosit în combinație cu octreotat (un analog al somatostinului) este folosit experimental în terapia cu radionuclide pentru tumorile neuroendocrine. Tantalatul de lutețiu (LuTaO) este cel mai dens material stabil potrivit pentru
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Yt a fost folosit pentru element, până ce Y a intrat în uzul general. Structura atomului de ytriu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Y, ytriul are 39 de protoni și 50 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1.80Å, raza ionică e de 0.910Å, iar volumul molar al ytriului este de 19,88 cm./mol Raza covalentă este de 162 pm. Configurația electronică a atomului
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
fost folosit pentru element, până ce Y a intrat în uzul general. Structura atomului de ytriu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Y, ytriul are 39 de protoni și 50 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1.80Å, raza ionică e de 0.910Å, iar volumul molar al ytriului este de 19,88 cm./mol Raza covalentă este de 162 pm. Configurația electronică a atomului de ytriu
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
cu numere atomice pare și mulți izotopi stabili. Se spune că ytriul-89 e mai abundent decât se crede că ar fi, din cauza procesului-s, care oferă destul timp izotopilor creați prin alte procese să se dezintegreze prin emisie de electroni (neutron → proton). Un proces lent ca acesta tinde să favorizeze izotopii cu numărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni, respectiv
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
că ar fi, din cauza procesului-s, care oferă destul timp izotopilor creați prin alte procese să se dezintegreze prin emisie de electroni (neutron → proton). Un proces lent ca acesta tinde să favorizeze izotopii cu numărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni, respectiv. Y are un număr de masă apropiat de 90, având 50 de neutroni în nucleu său. Cel puțin
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]