11,656 matches
-
sa la adunatul frunzelor uscate... și asta în fiecare toamnă!”. La ultimul argument, tovarășul Lulu Chiracu a mormăit ceva tradus mai târziu (de un „purtător de cuvânt” cu ștate vechiă) și lui tovarășu' Perju: că mătură frunzele numai împins de nevastă, enervată de faptul că atunci când o scoate la plimbare, Muți, cățelușa, prea își murdărește „boticul” moșmăind prin frunzele uscate. Și toată lumea știe: tovarășu' Perju nu poate refuza o femeie, fie și în altă „calitate” decât aceea de soție. „Nu că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o femeie despre al cărei soț s-a spus că ar fi un ascet (fiindcă o suportă!), mi-a răspuns imediat: - Aaa! Botez? Păi el nu mai este la noi de trei ani, s-a mutat la Craiova, de unde-i nevastă-sa, că mătușa care se ocupa de copii aici a murit de ocluzie intestinală și... ...Și continuă așa o vreme, căutându-mi stăruitor privirea. Dar la mine se declanșase deja reflexul surdității protectoare. Priveam prin ea, pur și simplu colpeșit
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
le bea al dracu’, sugativă, nu alta, cum să nu crape de ciroză?, tanti Vetuța luase calea bisericii. Ferească Dumnezeu, maică, că Ăl de Sus când bate, nu bate cu bățul. Ai văzut ăla de la șase? A bătut-o pe nevastă-sa atâția ani, de umbla coana Mioara numai cu basma trasă pe ochi. L-a lovit o basculantă pe șantier și ăla a fost. Direct în patru scânduri. Să mai zici că nu-i dreptate pe lume! Babele dădeau afirmativ
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
chiuvetă două antinevralgice și o fiolă de algocalmin. Ce vis oribil. Auzi, n-are el magneziu! Doctorii ăștia sunt niște tâmpiți chiar și în vis. Și dacă n-are magneziu, ce-i pasă doctorului? Parcă aia îi lipsea lui, magneziu? Nevastă-sa se proțăpise în pragul băii și se uita la el cu ochii cârpiți de somn. Tu știi cât e ceasul? zise ea molfăind o bucățică de lămâie. — Cât e? — Cinci! De ce te-ai trezit așa devreme? Nu știu. Am
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se afla întins trupul nevesti sii. Nevasta lui, cea luată cu cununii acum un an bătut pe muchie, fusese înlocuită cu altă nevastă. Nu ar fi putut să spună a cui, dar, judecând după felul în care arăta, putea fi, fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se afla întins trupul nevesti sii. Nevasta lui, cea luată cu cununii acum un an bătut pe muchie, fusese înlocuită cu altă nevastă. Nu ar fi putut să spună a cui, dar, judecând după felul în care arăta, putea fi, fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine de treizeci de ani. O scutură ușurel de un umăr și o întoarse cu fața către
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întins trupul nevesti sii. Nevasta lui, cea luată cu cununii acum un an bătut pe muchie, fusese înlocuită cu altă nevastă. Nu ar fi putut să spună a cui, dar, judecând după felul în care arăta, putea fi, fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine de treizeci de ani. O scutură ușurel de un umăr și o întoarse cu fața către el. — Ce-i? se răsti ea, vădit enervată de intervenția lui și cu o figură boțită de somn și de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul. La amiază, considerând că e un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se foiască prin casă în speranța că respectiva nevastă, a cui o fi fost ea timp de treizeci de ani, cu care se potcovise peste noapte îl va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie, scăpă intenționat găleata
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
melodie cât putea de tare. Și fals. Chestiune pe care o făcu cu multă ușurință, pentru simplul motiv că, deși cânta, ca de fiecare dată, din inimă, se pare că organul cu pricina nu dispunea și de o ureche muzicală. Nevasta cui o fi fost ea timp de treizeci de ani nu dădea însă nici un semn cum că i s-ar părea că e vremea să facă ochi și să apară. Se foi și se suci, dar, simțind că nu mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și intră în dormitor. În dormitor, nimeni. Nici măcar semne cum că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut, curat, întins impecabil și vârât sub mar ginile saltelei, perna, una, nu două, neatinsă, umflată și pufoasă. Nici urmă de nevastă. Nici a lui, nici a ăluia de și-o rătăcise la el în patul conjugal. Stranie poveste. Se așeză pe marginea cuverturii trase peste cearșaf și rămase o vreme îngândurat. Ceva nu se lega. Ceva lipsea, și fără acel ceva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
verde, mai grasă... Atât, o secundă de liniște. Cer prea mult? Deodată, cuprins de o îndoială înfiorătoare, își lovi obrajii cu palmele. Nu asta își dorise? Nu gândise el de capul lui? Nu asta fusese ce sperase în urma scandalului cu nevastă-sa? Fugi la oglindă și se uită înmărmurit. Era bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea să ajungă. Era ciudat chiar și numai faptul că se recunoștea. Cât timp trecuse? Asta era, acum nu mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu dinții și nici nu au au înșirat pe un codru de pâine o felie de salam cu soia, în timp ce făceau abuz de neuroni ca să găsească o cale de a încălzi garsonierele confort trei pentru a nu fi azvârliți de nevastă din pat pe motiv că au labele reci. De ce te burzuluiești și te strâmbi la ecranul televizorului? În fond, o iubire la pachet, organizată scrupulos cu șampanie și lumânări parfumate pe marginea căzii, nu dă niciodată greș, conform specialiștilor. Zici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în tramvai, cu condiția ca grosolănia să aibă drept unică scuză faptul că tu ești dus cu gândul la eternul feminin. Să dai iama prin florării. Să îi tragi un pumn șefului care s-a uitat știm noi cum la nevastă ta taman astăzi. Să cumperi: ursuleți și cupidoni de pluș cu forme rubi conde, inimioare gonflabile, căni cu inscripiția I LOVE U țpentru că iubirea, se știe, nu se poate exprima decât într-o limbă de largă circulație), baloane, funde
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la film. Iar dacă lista nu e completă, sună acum la optnouăoptnouă... și sugestiile tale vor fi preluate de operatorii noștri timp de 24 de ore. 24 de ore! Atât. După asta să nu te mai prind cu flori la nevastă, amantă, colega de birou! Acum e momentul să dai din tine tot ce ai mai exhibiționist. De mâine, bagă de seamă, e cazul să redevii un cetățean demn și auster, într-o lume concretă, în care tarabiștii s-au reîntors
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
rotofei și doar pe jumătate ascuns de fusta scurtă al mamei lui Răducu îl binedispunea și îi umplea timpul petrecut în metrou cu imagini fierbinți și tulburătoare pe care oricum nu ar fi avut curajul să le povestească nimănui. De nevastă-sa să nu mai vorbim... Seara, când se întorcea de la birou, o găsea în capul străzii, aplecată pe geamul unei mașini oprite pe marginea șoselei sau aranjându-și sutienul care îi strângea sânii să-i crape și mai multe nu. Ba
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
odată chiar a văzut-o suin du-se într-o dacie albastră și plecând în trombă. L-a cuprins un soi de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru ori sub diverse pretexte și spre disperarea nevestei. Se răsuci și se suci, își făcu un ceai de iasomie și îl bău arzându-și limba și cerul gu rii. Dimineața îl găsi orb de somn și surescitat la maximum. Se bărbieri cu mai multă atenție decât de obicei
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu avea astâmpăr și au și dat-o afară din liceu chiar înainte să intre în Bac... Știi tu. S-a făcut o bucată... Ce era... S-o vezi acuma! Aproape că era să divorțez din cauza ei. M-a prins nevastă-mea cu ea pe stradă. S-a lăsat cu un scandal... Trebuia să vezi! De groază. N-a mai vorbit cu mine o săptămână, m-a pus la șmotru. O lună bătută pe muchie. Și am avut pro gram de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de mâine poșta i-ar înregistra sub o nouă adresă. Aici primarul căzuse nițel pe gânduri, dar nu foarte adânc, pentru că îndoielile îi creau o stare de disconfort, care ducea din motive de nepriceput, dar de neevitat, la scandal cu nevastă-sa seara, la bătutul apei în piuă și a mezinului preșcolar, Vasile, și revenise în forță cu un exemplu de nume, care pe locatari îi cam năucise, dar, până la urmă, le alinase nițel suferința. Aleea Revoluției, desigur, ar fi fost
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de a rătăci fără sens în viață. Păsările, aidoma multor alte vietăți ne însoțesc în drumurile noastre, fiindu-ne chiar de ajutor. Nu odată, nerecunoscători, noi le punem capăt zilelor din diverse pricini... Omul bun își face viața frumoasă și nevasta harnică gospodină-n casă. La vreme de criză bocesc nechibzuiții care până mai ieri și-au făcut de cap, întinzându-se mai mult decât îi ține plapuma. Nu te-ai îngrijit toamna de cămară, n-ai ce căuta în ea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o bestie, nu o curioasă. Vinzi tot la ziare. La reviste. La edituri. La... PATROANA: La tot ce scrie. Din ce să trăiesc? Plătești tu vreodată? MINISTRUL: Să trăiești cinstit. Nu să-i vinzi la ziare. Că oamenii au familie, neveste, bunici, mătuși. PATROANA: Dar ei cînd vin acolo și se destrăbălează nu se gîndesc la unchi, la copii, la verișoare care or să afle din presă că sînt niște obsedați. MINISTRUL: Vin să se relaxeze. Ah, politica e grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu ai strigat la mine? Și apoi ți-ai băut ceaiul... Stupid! CHARLES: Asta ți-a dovedit cîtă încredere am. EMMA: Nu spuneam eu? Încrezător și prost. De ce să ai încredere în mine? Mă cunoști de undeva? CHARLES: Doar ești nevasta mea! EMMA: Și asta înseamnă că mă cunoști? Of! Că zadarnic mai arunci banii la teatru! N-ai înțeles nimic. CHARLES: Aici nu este teatru. E altfel. EMMA: Atunci de ce te mai duci? Ehei, domnule! Jignește-mă tu mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pașnicul burghez, a îndrăznit să se opună seducerii mele, ai înfipt spada în el. TOREADORUL: Eu? EMMA: Așa voi povesti eu mîine. Mi-e teamă că o lovitură atît de precisă este mai potrivită cu un toreador decît cu o nevastă cumințică, așa cum sînt văzută eu. Ce zici? Bună treabă, nu? TOREADORUL: Nu poți spune asta... EMMA: De ce nu? Voi aveți reputația de cavaleri iuți la mînie și la spadă, deprinși cu sîngele. Un taur, care pentru o femeie este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prostii, citești toate ziarele, vezi toate emisiunile, care de care mai demente, și nu pricepi nimic. CHARLES: Ai văzut tu că nu pricep? EMMA: Văd mereu. Nici măcar atîta lucru nu scrie în studiile alea insipide: că trebuie să-ți lași nevasta să vadă și ea un film. CHARLES: Nu era nimic de capul lui. EMMA: Las' că-ți știu eu gusturile. CHARLES: Poftim. Asta-i caseta. Ai jumătate de oră ca să-l vezi. EMMA: Pe sărite? Mersi! CHARLES: Dacă-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EMMA: Și cine cîștigă? CHARLES: Nimeni. Maică-sa are o criză de conștiință și-l omoară pe amantul ei, apoi se sinucide. Ei ajung deodată acolo, dar cînd intră îi găsesc pe ăia morți. EMMA: Și el o ia de nevastă pe psihanalistă? CHARLES: Nu reiese clar, dar așa s-ar părea. EMMA: Cam prost, ai dreptate... CHARLES: Cînd îți spun... EMMA: Și dacă era bun, la fel procedai. CHARLES: Te rog, fără procese de intenție. EMMA: Eu îți propun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]