1,526 matches
-
variantă de aglutinare prin ura comună față de Rege și Iliescu. Dar există oare, simetric, și o întîlnire prin simpatie comună? Cine spune că facticitatea istoriei este "realistă" și rațională minte; este suprarealistă cât se poate! Orice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă și ea nu devine mai puțin așa doar pentru că s-a întîmplat. Or, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e irațional". Și tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva. Nici măcar cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
risc real de blocare a inovației. Există, totodată, un risc important de a trece sub tăcere evaluările negative sau de a exagera evaluările pozitive, când acestea sunt făcute chiar de promotorii programelor. De altfel, rezultatele unor programe celebre sunt uneori neverosimile. Cum subliniază Wilson și Lipsey (2003), una dintre principalele probleme este că programele evaluate sunt, de obicei, programe de "demonstrație", monitorizate de la un capăt la altul de creatorii lor, de multe ori cadre universitare. Rareori este vorba de programe de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
consuma din ce În ce mai puțin ulei i-ar fi făcut pe preoți să născocească tot soiul de ipoteze năstrușnice (atopon), cum că anii ar fi inegali, fiecare an având o durată mai scurtă decât precedentul. Ammonios este cel care demonstrează cât de neverosimile sunt aceste afirmații, explicând fenomenul În chip rațional (411 d). Întâlnim și alte istorioare ciudate, mult mai credibile Însă, În partea de dialog dominată de Cleombrotos. Nu este Întotdeauna el cel care le povestește (Filip, istoricul, ne vorbește despre „moartea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care se arată mulțumită și care, deși purcede din totalitatea materiei, (B) apare cu totul Încheiată și Îndestulătoare. De asemenea, este de mirare că, după ce el personal a proclamat adevărul, a devenit cauza pentru care atâția alții au formulat opinii neverosimile lipsite de sens. Pe de-o parte, faptul de a admite că nu se găsește o singură lume implică Întru câtva ipoteza că universul este infinit. Pe de altă parte, tentativa de a ne opri la cifra cinci, nici mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de un alt doctor, în romanul lui Ivasiuc Vestibul. Omul, profesor de neurologie, se îndrăgostește subit de o studentă. Ea habar n-are și el îi scrie o lungă scrisoare neexpediată care e chiar romanul. Truc literar ingenios, dar situație neverosimilă. Cu ce au ratat bărbații lui Ibrăileanu, Ivasiuc, Sebastian se pot scrie enciclopedii erotice! În schimb, la Titus Popovici, un puști își posedă verișoara mai mare și cam desfrânată fără atâtea complicații psihologice. La fel, un abia adolescent din Întâmplările
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
i-a comunicat că se termină rău, așa că ea n-a mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucând rolul Maslovei în Învierea, la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e „jupânița” Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația, pentru că acesta, Andrei Pietraru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
În viață nu i-a ieșit cum trebuie. Cinismul și răceala spiritului, calculul fără scrupule nu i-au adus, totuși, fericirea visată. Jurnalul e dominat de frustrările unui ins cu un temperament despotic, dar de o sensibilitate și o fragilitate neverosimile. Jurnal atipic, caietele lui Drieu la Rochelle relevă drama unui intelectual prins În menghina istoriei și incapabil să se sustragă maleficelor tentații de a-i deveni personaj. Atipicitatea Însemnărilor lui Drieu provine din luciditatea autorului. Excepțional analist al evenimentelor istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că dincolo de latura lor științifică, ele îndeplinesc, inevitabil, o funcție militantă și terapeutică (Ibidem, p. viii). 73 În 1977, Vlad Georgescu a făcut un bilanț concis al politicilor grosiere care, de atâta timp, "reinterpretau adevăruri abia reinterpretate", ajungând la un neverosimil "kitsch istoric". În aceste pagini, el vorbea deja despre "noile mituri" istorice vehiculate după 1971, cu intenția de a flata cunoștințele rudimentare și gusturile îndoielnice ale Președintelui (Vlad Georgescu, Politică și istorie. Cazul comuniștilor români, 1944-1977, ediția a II-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de admiratori" ai perioadei, căreia i se opune uneori, parodiind-o lipsit de orice malițiozitate, din simpla plăcere a jocului livresc. "El nu cunoaște nici o normă estetică; orice se potrivește cu orice. Realitatea cotidiană este împletită cu fantasticul cel mai neverosimil, cea mai grosolană snoavă este înțesată cu erudiție și ideile filozofico-morale izvorăsc din cuvinte și istorioare obscene"251. "Abstrăgătorul de chintesență" va deveni, în unele episoade, și personaj, de pildă în călătoria prin gura lui Pantagruel când se găsește în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru ajutorul acordat. Doamna Roosevelt insistă să viziteze o închisoare și este condusă la Butîrki. Aici este invitată într-o celulă, "la întâmplare", unde se află douăzeci și cinci de deținuți. Aceștia fuseseră izolați de ceilalți și avuseseră parte de un tratament neverosimil pentru locul în care se află, fiind îngrijiți și hrăniți pe săturate. În celulă domnește o curățenie sclipitoare, există etajere cu cărți (unde, alături de Marx și Engels stau Sfântul Augustin și Toma d'Aquino), inclusiv icoane și cărți ce reflectă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
povestirii, care lasă loc pentru meditație: "Veteranul se îndesă și mai tare în bancă. Capul, ba și umerii i se afundară parcă în corp. Degetele neputincioase îi atârnau rășchirate. Paltonul descheiat atârna și el. Pântecele umflat ca un balon sălășluia neverosimil în curbura șoldurilor"207. Simplitatea și naturalețea povestirii ascund sensuri profunde. Ce păcat este titlul unei schițe despre proliferarea minciunii în societatea sovietică. Informațiile furnizate la început sunt destul de vagi. Într-o instituție, Anna Modestovna așteaptă să se termine pauza
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înseamnă concret această acumulare de forme de capitaluri. Putem citi această listă de întrebări și din punctul de vedere al celor mai puțin favorizați: nu este imposibil ca unele din răspunsurile lor să fie afirmative. Dar un scor ridicat este neverosimil: întrebările subliniază astfel amestecul dintre tipurile de bogății burgheze. Tocmai abundența în toate îi definește pe mai marii acestei lumi. II / Nobilime și burghezie: mize temporale Nobilimea, rămășiță socială? Nobilimea franceză este o nobilime stinsă, niciun titlu de noblețe nemaiputând
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
e "purificată de toate reziduurile prin impersonalizare", se transformă într-un veritabil "fapt estetic"3. Când realitatea se dovedește neconvenabilă, scriitorul caută mai abitir în imaginație, inventând documentele (înțelege: anecdotele, poveștile) de care are nevoie, astfel încât "personajul" încondeiat, oricât de "neverosimil" ar fi părând, să reprezinte convingător ideea lovinesciană de personalitate, cu acea psihologie negociată invariabil între temperament (aprioric determinat) și voință (afirmată prin liber arbitru). În același sens, Marian Papahagi sublinia că Lovinescu "nu izbutește să se desprindă din viața
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
totodată o distribuție triunghiulară a rolurilor (al treilea personaj e întotdeauna o femeie), pe fondul unei povești de dragoste complicate, cu multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de confesia ușor poetizată, cel de-al doilea de analiza pur cerebrală, ultimul ființând exclusiv pe ingeniozitatea intrigii"), motivând de ce Diana lasă impresia "unei regizate comedii, în jurul lui (Bizu, n.n.), cu scheme de oameni, cu năluci de fapte și cu neverosimil de naive încercări de mistificare. Căci toată comedia țesută împrejurul noii ipostaze a lui Bizu, de persoană cu autoritate administrativă și iluzorii inițiative, are nu știu ce aer vodevilesc, de glumă, cam sinistră, dar în tot cazul de glumă"53. Chiar dacă nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care l-am resimțit în momentul refuzului... Mă simt altul, limpezit, generos, renăscut". Nereceptivi la asemenea tip de discurs, exegeții au sancționat unanim "episodul-cheie"56, îndelung pregătit pentru a produce un efect de șoc, o spectaculoasă și, de bună seamă, neverosimilă răsturnare de situație. Lovinescu știa însă foarte bine ce face atunci când își punea eroul într-o postură ridicolă. Bizu cade, firesc, în capcană, pentru că e înclinat mereu să privească viața ca pe un spectacol de teatru. El citește și interpretează
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător anonimat, romancierul imaginează în Mili ("Bârzulica", așa își alintă el personajul în paginile de confesiune) o eroină cu personalitate puternică, modelată după chipul și asemănarea sa (și a lui Bizu, firește). Neverosimilă, desigur, schimbarea radicală a comportamentului acestei ființe vegetative și frigide ("natură moartă", cum îi spunea Lică) respectă însă logica estetică a melodramei, în care tranziția dintre diversele episoade ale narațiunii, cum și succesiunea faptelor nu-și găsesc o motivație cauzală
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e exclusivă și egoistă"), ce-i alteraseră grav simțul realității, făcându-l să-și piardă încrederea în sine, adică "ultimul refugiu al sentimentului personalității". Drept urmare, iată că Bizu trece de la o stare sufletească la alta (într-un mod cu totul neverosimil, repet, dar foarte în spiritul teatrului), despărțindu-se fără explicații de Silvia, femeia iubită așa de înflăcărat, și nu atât din remușcare față de Mili (pe care o vizitează la spital mai curând din politețe decât din compasiune), cât din orgoliul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prea mult asupra reușitelor sale "tehnice" în evoluția spre "epicul pur". Principalul motiv de reproș l-a constituit, de data aceasta, "eroarea psihologică" a prozatorului (semnalată de Călinescu, am văzut, și în primul roman), care ar fi confecționat un Eminescu neverosimil, cu o memorie afectivă controlată rațional, după principiile unei logici elementare, fără nicio legătură cu "metoda" lui Proust, luată implicit ca "model". Trebuie menționat însă că și aici, ca și în Bizu, e vorba despre o aceeași inadecvare (de formă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prelinse în ochi, înțepătoare. Se șterse cu mâneca, exact ca atunci când mergea la coasă. Se uită atent în depărtare și parcă deodată îi veni să chiuie. Doar la câțiva kilometri, lângă calea ferată se vedeau niște clădiri albe, aproape neverosimil de albe, clădiri, care pentru el și Nenea însemna sfârșitul acelei călătorii în singurătate. De acolo trebuiau să se îmbarce cu tot cu căruță și cai la tren. Dacă pe aici mai treceau cumva și trenuri, gândi în sinea lui Mihu. Dar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
departe în spate. Ochii săi alunecau de la unul la altul , zise în sine: „Ce mai râde Parasca, ce dinți albi are și ce proastă e...”. Unul câte unul se opriră cu privire mirată, poate și uitaseră de ce râseseră, așa de neverosimil părea totul. Se oprise și Lăscărică privindu-l de la înălțimea lui și cârâind într-un târziu: „Cum mă, crezi că ai tu preș ca să mă duci pe mine? Ha, ha, ha, păi ăla era măă... și înainte de a spune
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai fii îngrijorată. De fapt uite că apare și plugul de zăpadă. Înaintând greoi ca un animal antedeluvian, din cauză că nu era nici un punct de reper prin preajmă, plugul care venea încet duduind din greu părea, pe rambleul înalt, neverosimil de mare. Omul mai scutură odată a îmbărbătare umerii femeii apoi se avântă prin nămeții mari ce-i ajungeau în unele locuri până la brâu, spre arătarea imensă cu faruri multe și galbene ce venea încet dând valuri de zăpadă la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
realismului socialist (teatrul epocii e încă și mai simptomatic!), societatea e mai veridic, mai exact și mai amănunțit reprezentată. Evident, de câte ori apare "burjuiul", chiaburul sau moșierul, acesta este vituperat, criticat, prezentat caricatural. Dar el există, e viu sub subțirea și neverosimila propagandă, subminată de propria retorică și de propriul exces. Deci ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii "angajați" ai perioadei (nu doar de cei mai buni, se înțelege: de aceea nici nu i-am pomenit pe
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
se descopere cât mai clar. Ambiguitatea întâmplărilor se află în balanță cu claritatea psihologică a naratorului- personaj. Organizarea compozițională bazată pe fluctuația dintre cele două voci narative, una feminină, cealaltă masculină, este o sursă a dinamismului naratologic, alături de dramatismul întâmplărilor neverosimile și de dialog. Modalitatea în care realismul ancorat în social se împletește cu fantezia, fantasticul și miticul conferă vitalitate romanului. Succesiunea de întâmplări palpitante, dialogul dinamic și umorul negru îmblânzesc dramatismul psihologic al personajelor și stările de tensiune. Romanul debutează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pentru a-i aminti cititorului că textul este parabola unui sistem totalitar. Încă o dată, ficțiunea ține locul realității pe care o denaturează până în punctul în care ea nu mai poate fi percepută decât drept realitate. Unele întâmplări sunt atât de neverosimile încât cer să fie decodificate, altele nici măcar nu sugerează, ci sunt însăși oglinda realității: "persoana aleasă era izolată cu grijă, ca mine în acest moment, fiindu-i interzis să dezvăluie vreun detaliu. [...] Iar victima, când scăpa, se angaja să păstreze
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]