1,553 matches
-
se poate preta un intelectual atunci cînd e stăpînit de dorința de a se păstra pe linia de plutire socială. Și chiar dacă exemplele de demnitate nu au fost puține în acei ani, grosul a fost dat de tabăra oportuniștilor: exemple neverosimile de schimbare a părului din nevoia de a supraviețui, cu tot atîtea povești biografice din care se desprinde un portret deplorabil al cărturarilor vremii: multă inteligență altoită pe o lacună drastică de caracter. Arta lui Lucian Boia e că își
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
apăsată. Check Point Charlie este însă mai mult decît o înșiruire de foarte picante experiențe erotice. Este cu adevărat o carte de bilanț pentru un scriitor ( și, lucru care nu trebuie omis, un cunoscut disident al regimului Ceaușescu) ajuns la neverosimila vîrstă de cincizeci de ani. O carte care vorbește despre lucrurile care au reprezentat ceva în tinerețea lui Liviu Antonesei. Firește, ca în viața oricărui tînăr, erosul a deținut un loc privilegiat. Dar nu a fost și singura sa preocupare
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
-i infernul ușor! Sașa Pană nu scrie, înșirînd vieți pilduitoare din sau prin greșeală (deși nu și-au propus-o niciodată...), un manual al bunului suprarealist. Doar o carte cu cenuși sentimentale, cu morți violente și amintiri vii, cu o neverosimilă și incontestabilă solidaritate de clan, în care admirația nu-i decît un crîncen egoism, iubire de cel în care te recunoști întreg, răsfrîntă într-o splendidă prietenie. Hrănită cu refrene-parole: "care poet autentic nu poartă cu dînsul poezia care începe
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
Undeva, pașii ni s-au amestecat pe potecă. Poate și amintirile. Am privit plină de uimire și de admirație, a cîta oară, pădurea de brazi de peste drum. Nu cred să fi văzut vreodată atîta fălnicie în verticalitate! Sute de brazi neverosimil de drepți... Urmărindu-i, privirea ajunge la cer. Inevitabil. Un exercițiu purificator, în fața ferestrelor lui Noica. Pornind de la ceea ce a însemnat el, filosofia lui, școala lui, discipolatul și ucenicia, de la cărțile lui, de la confesiunile lui Pleșu și Liiceanu, de la lecția
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
toate semințele, flori mov, doar mov, sînt răspîndite cu dărnicie la picioarele noastre. Ludicul naturii de la poalele unei cetăți, unei biserici pustii amînă, cumva, amarul. Încercăm toate cheile de la toate lacătele tuturor intrărilor grilajelor metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape. Asta numai nouă ni se pare ciudat, însă. Privesc în sus, privesc turnul semeț, mîndru, înălțat deasupra nimicului și nimicniciei. A rezistat, secole, feluritelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
Nicole Krauss. Celelalte secțiuni și titluri le puteți descoperi singuri, profitînd de răgazul vacanței de iarnă. Prima personalitate feminină pe o bancnotă românească Spațiile de socializare virtuală românești - de la Facebook la forumurile ziarelor - au încins săptămîna trecută o dezbatere aproape neverosimilă pentru orice cititor care, sătul de zoaiele scurse zilnic pe asemenea forumuri, își jurase să nu le mai acceseze. Zilele acestea însă se dezbate intens care ar trebui să fie prima personalitate feminină din istoria României care să apară pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
strecurat în urmași", se proiectează o vastă Istorie ereditară, întrețesută cu avatarurile nemuritorului Zogru. Mai puțin reușite (fie din cauza schematismului, fie din cea a dispersiei non-semnificative) sunt cadrele comuniste și postcomuniste. Frumoasa Giulia, figură feminină importantă a romanului, se combină neverosimil cu un țigan poreclit Greață, după care, distrusă, face un avort și aruncă fătul în Lacul Morii! "Către seară, Giulia era altă ființă: veselă, fermă, cu priorități." (p. 215). Episodul nu se integrează nicicum în fluxul și în desenul epic
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
și sticlă reverberând în soarele încă puternic, "suprarealiste" - și veverițele ce se mișcau ca în pădure pe gazonul dintre clădirile monumentale, din alte vremuri, ale Universității Columbia... Două din acele uriașe dreptunghiuri au căzut între timp în chipul cel mai neverosimil, ca pentru a demonstra, la rândul lor, că între realitatea și irealitatea imediată a acelei părți de lume n-a existat și nici nu va exista vreodată o frontieră sigură. Am participat cu plăcere și cu mult interes la cursul
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
zilei (a tiparului...), abominabilul spectacol nu a făcut să tresară conștiința intelectuală a momentului. O indiferență deloc inocentă, totuși: cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu și Dorin Tudoran sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de antisemiți și antidemocrați?! Cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Norman Manea, Z. Ornea, Vladimir Tismăneanu, Leon Volovici sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de conspiratori evrei urmărind distrugerea culturii române?! În ce mă
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu și Dorin Tudoran sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de antisemiți și antidemocrați?! Cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Norman Manea, Z. Ornea, Vladimir Tismăneanu, Leon Volovici sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de conspiratori evrei urmărind distrugerea culturii române?! În ce mă privește, refuz să cred și să accept că e vorba de indiferență. Și nici teamă nu cred că e (teamă fie de "antisemiții" Manolescu, Liiceanu, Tudoran, fie de
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre din momentul de referință; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
naibii n-a sfârșit prost!" (p. 215). Autorul omnipotent ne va oferi bucuria copilărească a happy-end-ului. La granița dintre realitatea ficțională și iluzia ei, scena atroce a autopsiei este dată de la început și modificată. Ultima pagină din carte consacră triumful neverosimil, de Poveste, al vieții. Bietul Ionel se ridică în capul oaselor din leagănul-copârșeu, zâmbește larg și face "să țâșnească din puțulica lui, cu mare putere, un arc lichid, limpede - care de obicei se numește pișat de copil!..." (p. 578). Un
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
a dus o viață mai puțin sterilizată, a avut diverse aventuri, a locuit singură, a scris în tinerețe o carte, s-a măritat cam fără pasiune. Modelul părinților n-a funcționat și cu produsul acelei căsnicii pasionale. Pe cît de neverosimil s-au iubit ei, pe atît de neverosimil se suportă Florence și Vincent. Totul se prăbușește fără zgomot așa cum toată povestirea e construită oarecum in sotto voce. Delicatețea și simplitatea pe care le degajă acest roman nu se uită însă
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
avut diverse aventuri, a locuit singură, a scris în tinerețe o carte, s-a măritat cam fără pasiune. Modelul părinților n-a funcționat și cu produsul acelei căsnicii pasionale. Pe cît de neverosimil s-au iubit ei, pe atît de neverosimil se suportă Florence și Vincent. Totul se prăbușește fără zgomot așa cum toată povestirea e construită oarecum in sotto voce. Delicatețea și simplitatea pe care le degajă acest roman nu se uită însă ușor. Yvette Z'Graggen este o scriitoare elvețiană
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
și tradiției, constituție ca produs rațional versus constituție ca sedimentare istorică." (p. 14) Mai precis, dacă spiritul conservator se opune valorilor rațiunii iluministe, atunci proiectul unei inginerii sociale făcute în numele atotputerniciei rațiunii umane este respins de conservatori ca fiind ceva neverosimil. Așa se face că pentru un conservator, credința iluministă în perfectibilitatea omului și în posibilitatea progresului nelimitat sunt idei utopice. Conservatorul nu acceptă anularea credinței într-o ordine transcendentă, sau într-un set de reguli care pot guverna societatea în numele
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
care îi împăca propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe. Dacă „dincolo” nu există nimic, atunci se cuvine să clădim pe această lume forma cea mai logică de existență, ferindu-ne de toate iluziile și utopiile - pare a fi concluzia rectorului neverosimil de tînăr al Universității din Iași. De aici, escaladarea în viteză a treptelor piramidei sociale, de aici intrarea timpurie în Parlament și în diferite guverne, de aici întemeierea structurii Junimea - „Convorbiri literare”, singura entitate umană la care el urma să
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
populat cu figuri memorabile prin comicul lor involuntar. Violența e prezentă mereu, ba chiar e o violență mergînd pînă la bestialitate, atîta doar că ea e estompată de ironia lui Pavlovici. E o trăsătură uimitoare ca, pus în atîtea situații neverosimile, autorul să nu aibă imboldul lamentaț iei. Revolta i se epuizează în accente malițioase, fără expresii patetice și fără dorințe de răzbunare. E rafinamentul unui autor superior, emanînd un haz teribil, cititorul surprinzîndu-se rușinat că poate rîde cu atîta poftă
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
tradiții de adio, cu regii complicate, cuvinte drămuite, gesturi pritocite îndelung, ultimele Rînduri pentru un eventual deces: " Pe acest pat cineva a trăit orizontal o viață de 20 de ani,/ aici cu ochii în ecranul tavanului, am existat atâta timp neverosimil și în regres,/ tot aici, în 1942, s'au scris/ aceste rânduri pentru un eventual deces." Libertatea de a trage cu pușca e ultima parte, din șase poezii, a volumului omonim. Prima piesă e despre iluzii, ultima, despre certitudini. Nici unele
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
agitația sa mondenă cu măgulitoare inserții în high-life drept un reflex, fie și impalidat, redus, pe meridianul valah, prin accentele unor dezamăgiri amare, al diligențelor autorului lui Swann care nu se da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă speculație se preface în certitudine cînd întîlnim în Jurnal următoarele rînduri furnicate de ambiguități emoțional-literare: "Ei bine, pe cine întîlnesc joi seara, la
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
englezilor, cel care prezenta, inițiat și încântat, locurile nu era un român, ci însuși prințul Charles. El vorbea cu entuziasm despre zona aceasta considerând-o de o importanță uriașă pentru Europa, căci este una din puținele regiuni rămase într-o neverosimilă puritate, unde se perpetuează netulburat un mod de viață străvechi, în care omul trăiește integrat în natură, trăiește în echilibru, în armonie cu natura. Întrebat de realizatorul documentarului ce anume îl impresionează cel mai mult aici, prințul Charles a răspuns
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
precum Scene de viața socială (cap. XV), Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea (cap. XVII), Teatrul în }ara Românească (cap. XX) și altele, fragmente oarecum străine ansamblului. în fine, există și o ultimă parte, capitolele XXIII-XXXII, complet nereușită, artificială și neverosimilă: pe măsură ce se apropie de final, romancierul își pierde suflul. Dar cel mai frapant dezechilibru nu se percepe la nivelul ansamblului (există, în fond, și mari romane compuse din părți inegale valoric), ci la nivelul fiecărui capitol. Aici, înregistrăm doi Nicolae
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
sorții), ne situează de la început într-o simbolistică demnă de cel mai bun Balzac. Pînă la urmă, chiar și spiritul de "roman negru" ce conduce din umbră acțiunea Ciocoilor... se poate revendica tot din Balzac; după cum și finalul abrupt și neverosimil ne trimite la romane balzaciene de tinerețe, precum Bal ŕ Sceaux ori La maison du chat qui pelote. Dar cel mai original avatar al balzacianismului, îl reprezintă interiorizarea lui în spirit autohton. Bucureștiul e Parisul lui Filimon. Descriind lumea fanariotă
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
să nu-l pună pe hîrtie. O carte de amintiri nu are rang decît dacă viața din care s-a inspirat a fost una ieșită din comun. Iar viața lui Anania are ceva din subiectul unui roman picaresc: o înlănțuire neverosimilă de răsturnări, urcări și căderi, de peripeții, întemnițări și stigmatizări, de conflicte, împăcări și reabilitări cum anevoie ți-e dat să întîlnești într-o viață. Nu e exagerat să spui că Anania a trăit la propriu mai multe vieți, atîta
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
voia lui. Parcă ceva tainic, o forță depășindu-i voința, l-a aruncat în lume, luîndu-l pe sus și împingîndu-l mereu în față. De aceea, Anania nu-și alege evenimentele vieții, ci nimerește în ele, pomenindu-se deseori în împrejurări neverosimil de dure. Pîrghiile interioare care îi comandă viața sunt intuiția și temperamentul, nu rațiunea și nici înțelepciunea. Alternanța stadiilor prin care trece e prin ea însăși grăitoare: acum student la Medicină, peste puțin timp delincvent ideologic, acum mîncînd la trapeza
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]