1,128 matches
-
grade de manifestare, a căror trăsătură comună constă în fenomenul decompensării școlare la vârsta de 11 12 ani (adică plafonare în dezvoltarea psiho-intelectuală a elevului la nivelul clasei a V-a sau a VI-a ), urmată de apariția unor reacții nevrotice și comportamentale consecutive insuccesului școlar (Cozma, 2000). Există câteva elemente definitorii după care copiii cu intelect liminar pot fi ușor identificați, mai ales în procesul educațional din școală. Între aceste elemente putem încadra următoarele aspecte: Răspunsurile sunt realizate într-o
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
de intervenție care este folosită. * Vârsta Componenta incontestabilă în încercarea de analiză a comportamentului deviant o reprezintă latura psihologică a persoanei: nivelul de dezvoltare intelectuală, gradul de dezvoltarea afectiv-volitivă, caracterul, temperamentul, locus of control (intern sau extern), trăsături psihopatice sau nevrotice etc. Pe lângă factorii psihici, semnificativi în analiza fenomenologiei devianței sunt și cei care țin de aspectul sociodemografic: vârsta, sexul, urbanizarea, nivelul de instruire școlară și starea civilă. Din punct de vedere al stadialității ontogenetice (Dragomirescu, V., 1976) putem vorbi de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și caracteristicile psihocomportamentale. O laborioasă tipologizare a infractorilor a fost făcută de L. Yeblonshi (1990 apud A. Zdrenghea, 1992) prin luarea în considerare a modului în care personalitatea infractorului afectează comportamentul deviant. Astfel, autorul împarte delincvenții în: • criminali socializați,criminali nevrotici; • criminali psihotici; • criminali sociopați. * Criminali socializați, care în urma contactului cu mediile viciate cultural și moral, aceștia își vor însuși acele aspecte normative indezirabile, el va învăța regulile și valorile deviante. Prezentând tulburări emoționale mai mult decât persoanele care nu au
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
își vor însuși acele aspecte normative indezirabile, el va învăța regulile și valorile deviante. Prezentând tulburări emoționale mai mult decât persoanele care nu au comis infracțiuni, astfel de infractori apar mai mult drept violatori ai proprietății decât criminali violenți; * Criminali nevrotici sunt cei care comit acte infracționale datorită compulsiunilor nevrotice. Ei nu percep lumea distorsionat (așa cum o percepe psihoticul), mai mult ei sunt conștienți că există ceva rău în gândirea și comportamentul lor; cei mai mulți comit infracțiuni de tipul cleptomaniei, piromaniei. Comportamentul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
învăța regulile și valorile deviante. Prezentând tulburări emoționale mai mult decât persoanele care nu au comis infracțiuni, astfel de infractori apar mai mult drept violatori ai proprietății decât criminali violenți; * Criminali nevrotici sunt cei care comit acte infracționale datorită compulsiunilor nevrotice. Ei nu percep lumea distorsionat (așa cum o percepe psihoticul), mai mult ei sunt conștienți că există ceva rău în gândirea și comportamentul lor; cei mai mulți comit infracțiuni de tipul cleptomaniei, piromaniei. Comportamentul infracțional al acestor nevrotici se datorează distorsiunilor personalității sau
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
comit acte infracționale datorită compulsiunilor nevrotice. Ei nu percep lumea distorsionat (așa cum o percepe psihoticul), mai mult ei sunt conștienți că există ceva rău în gândirea și comportamentul lor; cei mai mulți comit infracțiuni de tipul cleptomaniei, piromaniei. Comportamentul infracțional al acestor nevrotici se datorează distorsiunilor personalității sau distorsiunii asupra lumii din jur; * Criminali psihotici sunt indivizi cu dezordini severe ale personalității, care au o percepție complet distorsionată a mediului social. Deși nu-și deliberează crimele, ei pot comite acte infracționale grave ca
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Analizând comportamentul delincvent V. Dragomirescu (1976, p. 54) propune, cu scop de explicare a fenomenului, acesta considerând semnificative afecțiunile psihiatrice în predilecția individului către comportamente antisociale, delincvente. Autorul amintit sugerează următoarele tipuri de personalități care conturează comportamente delincvente: a) personalitatea nevrotică caracterizată de inadaptare prin instabilitate, intoleranță sau contracție. Prezintă conduite agresive, fiindu-i teamă de propria violență și dorință; b) personalitatea dizarmonică sau psihopatică cu următoarele particularități: comportament delincvent prin inadaptări sociale; mare potențial de asocialitate; comportament delictual polivalent; spontaneitate
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
4. Criminali sociopați manifestă o accentuată tendință egocentrică, lipsită de empatie sau afecțiune față de ceilalți, nu simt decât arareori sentimente de teamă sau culpă. V. Dragomirescu consideră că structura personalității poate să aparțină uneia dintre urmatoarele categorii: personalitate matură; personalitate nevrotică structuri neadaptate, cu o mare labilitate afectivă, comportamente contradictorii și tendințe de agresivitate asociate ori disimulate; personalitate psihopatică specific individului puternic neadaptat și deviat social; personalitate psihotică; personalitate demențială caracterizat printr-un comportament agresiv, compulsiv și imprevizibil. C. În funcție de gradul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ușoare și reversibile) și delicvență este discutabilă. În general, se admite că nevrozele având un caracter inhibitor marcat împiedică, iar nu stimulează trecerea la actul criminal. Ceea ce nu împiedică însă ca delicvența să nu fie perfect compatibilă cu simplele tendințe nevrotice sau psihonevrotice, care au fost relevate în cadrul unor anchete, în Franța, pe mai mult de jumătate din 500 de tineri delicvenți examinați (V. G. Stefani și G. Levasseur, 1968). Astfel hiperemotivii au apărut destul de numeroși, temperamentul lor corespund unei forme
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mici isterici a căror manifestări exterioare pot fi foarte apropiate celor ale schizoizilor. Foarte inventivi și abili aceștia livrează adevărați specialiști în simularea unor agresiuni ori atentate la pudoare. Trebuie deci să reținem că nu atât nevrozele propriu-zise cât tendințele nevrotice par să aibă importanță în criminologie. Psihopatiile sunt extrem de răspândite printre delicvenți și reprezintă în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar prezintă o serie de atitudini structurate anormal, motiv pentru care conduita acestora
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
apar permanent împreună, cu valoare și semnificație de complexe semiotice (simptome) ale unor alteralități multiple, asociate; c) stări corporale constante, cu caracter global de alteralitate, presupunând schimbări durabile, constante și specifice ale Trupului carnal (suferințe, boli)"37. În unele stări nevrotice sau de tensiune intensă generate de circumstanțe neplăcute sau traume psihice, pot să apară ticurile gesturi neintenționate, patologice, repetitive, inestetice și deranjante. În majoritatea cazurilor, domină un singur tic, care se accentuează în situații dificile pentru persoanele respective și numai
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
stresul, care este legat de schimbare și de procesul de adaptare, poate să afecteze sănătatea fizică (prin dureri de cap, tremurături, ticuri etc.), atât la adulți, cât și la copii. Dacă la adulți, ticul poate să fie simptomul unei stări nevrotice, adesea obsesionale, la copii, ticul apare și se manifestă în situații de stres, insatisfacție afectivă, anxietate, culpabilitate, expectanțe exagerate ale părinților, prezența unor tulburări de limbaj etc. Perceperea și judecarea persoanei după prezența semnelor, ticurilor, simptomelor și stărilor corporale ne
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
deosebit de grav. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de omor: - determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - modelul - fratele pe care a încercat să-l copieze, ducând o viață libertină și nonconformistă; - structura sa psihotică; - structura nevrotică; - stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act; Nu întreține relații cu nimeni de acasă: „Nici măcar nepoatele nu mă vizitează..., le-am făcut atâta bine..., au divorțat..., au avut niște bărbați bețivi...”. Cele mai tensionate momente din viața sa au
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
acord că accentul trebuie pus pe comportamentul observabil. Astfel, teoria comportamentală este clădită pe tradiția lui John Watson și se bazează pe teoriile propuse de I. Pavlov, Thorndike, Hall și B.F. Skinner (Strupp, 1971, p. 54). Conform terapiei comportamentale, conduita nevrotică, din punct de vedere intrinsec, nu este cu mult diferită de cea normală. Totuși, diferența este percepută la nivelul adaptării individului în societate. În cadrul terapiei comportamentale, accentul cade pe obiceiurile dezadaptative care sunt asimilate de individ pe parcursul vieții. Aceste obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
duce la apariția unor stări complexuale, care vor marca sub diferite forme personalitatea individului. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteralitate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc., așa cum vom menționa mai departe. La cele mai sus menționate privind poziția omului în psihiatrie și psihopatologie, G. Amado afirmă că omul este, în primul rând, un concept antropologic larg, în interiorul căruia trebuie diferențiate câteva aspecte care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
forme de manifestare dintre cele mai variate: toxicomanie, perversiuni sexuale, crize anxioase, stări obsesive, fobii, impulsiuni suicidare, cleptomanie, mitomanie, depresii, sentimente de culpabilitate etc. În spatele acestor „manifestări morbide” trebuie să descifrăm, să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale, clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața unei dezvoltări eșuate de factură patologică, a unei personalități care transformă ceea ce îi este personal și autentic, în aspecte impersonale și alienate cu implicații directe și imediate asupra libertății
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modificare lezională decelabilă a creierului bolnavilor respectivi. Tulburările sunt numai pur funcționale. Dezorganizările funcționale se pot datora unor carențe emoțional-afective, frustrărilor sau psihotraumatismelor din copilărie. Dacă ele se instalează târziu se pot manifesta sub forma tulburărilor de comportament, a tulburărilor nevrotice sau psihotice, crize isterice etc. De regulă se consideră că în cazul acestui tip de dezorganizări se produce un proces de regresiune al personalității individului. În sensul acesta A. Freud distinge trei tipuri de regresiuni, după cum urmează: a) regresiunea topică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihanalitică dezvoltată de S. Freud, care explică geneza bolilor psihice prin dinamica pulsiunilor inconștientului (conflicte, frustrări, stări complexuale) care se organizează (fiind împiedicate să se exteriorizeze) în focare de tensiune intrapsihică din care se constituie „simptomele clinice” organizate în tablouri nevrotice, psihotice etc. c) Teoria psihodinamică a lui J. Masserman, aduce în discuția explicarea etiologiei și a dinamicii clinice a bolilor psihice prin factori dinamici specifici ai proceselor morbide. 4) Etapa interpretării socio-genetice a bolilor psihice, susținută de unii autori, fixează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
printr-un sindrom confuzional (confuzie mintală, obnubilare etc.). 2) Factori psihotraumatizanți de natură emoțional-afectivă care pot perturba echilibrul psihic, manifestându-se de regulă prin stări reactive de forme diferite (reacții patologice la evenimentele vieții trăite, reacții ale personalității) sau stări nevrotice, de un mare polimorfism. 3) Factori de alte tipuri sunt reprezentați prin: oboseala prelungită, stările conflictuale, schimbările de mediu sau profesionale, boli somatice grave sau cronice etc. 4) Factori asociați: psihogeni (traume emoțional-afective, frustrări, carențe emoționale), carențe educative, dificultăți de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă aceste relatări au un caracter de expunere psiho-biografică cu caracter patografic; ca formă de expunere-expresie, este în raport cu nivelul de inteligență al bolnavului și cu bagajul său cultural. În sensul acesta, vom prezenta în continuare cele mai frecvente situații. Limbajul nevrotic, specific bolnavilor cu tulburări nevrotice, are caracterul unei narațiuni de factură romanescă. Este un „fragment psihobiografic” de factură patografică, în care este cuprinsă, adesea într-o manieră „dramatică”, „istoria nevrozei” persoanei respective. Interesant este faptul că bolnavul nu numai că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracter de expunere psiho-biografică cu caracter patografic; ca formă de expunere-expresie, este în raport cu nivelul de inteligență al bolnavului și cu bagajul său cultural. În sensul acesta, vom prezenta în continuare cele mai frecvente situații. Limbajul nevrotic, specific bolnavilor cu tulburări nevrotice, are caracterul unei narațiuni de factură romanescă. Este un „fragment psihobiografic” de factură patografică, în care este cuprinsă, adesea într-o manieră „dramatică”, „istoria nevrozei” persoanei respective. Interesant este faptul că bolnavul nu numai că relatează, dar concomitent caută să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă modalitățile variate ale limbajului bolnavilor psihotici și nevrotici. S-a vorbit adesea chiar de un model particular de prezentare-relatare de către bolnavi a suferinței sau transformării personalității lor, relatare integrată în contextul psihobiografic al bolnavilor respectivi. Din aceste considerente „relatările” bolnavilor, adesea veritabile construcții narative, constituie pentru specialiști un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un mijloc standardizat de evaluare a datelor furnizate de examenul clinic și ele sunt reprezentate prin următoarele: inventare generale de simptomatologie, scale de evaluare pentru bolnavii psihotici internați, scale special adaptate pentru investigarea unei anumite tulburări clinice (anxietate, depresie, tulburări nevrotice). 4) Listele de criterii diagnostice. Acestea corespund necesității de a ameliora concordanța diagnosticelor diferite rezultate din observațiile clinicienilor cu „concepții psihiatrice” deosebite între ele. Se urmărește prin aceasta stabilirea unui acord comun între diferiții specialiști, prin omogenizarea grupelor de bolnavi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Scheler vorbește de o veritabilă „gramatică a exprimării” (Ausdrucks-grammatik), iar S. Freud, în psihanaliză, de analiza semnificației conținutului simbolic. Descifrarea sensului simbolic este însă numai una dintre etapele hermeneuticii; în cazul acesta se consideră că „fenomenul neînțeles al unui sindrom nevrotic este numai o formă mascată a unei corelații inteligibile, care poate fi însă „demascată” analitic prin interpretare (H. Tellenbach). Actul hermeneutic este însă reprezentat prin „întâlnirea dintre bolnavul care comunică și medicul care ascultă”. Această comunicare, realizează un tip special
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
TBC, SIDA etc.) nu sunt luate în considerare, printr-un mecanism de negație din partea bolnavilor. În alte situații, simptomele minore, nesemnificative, ale unor afecțiuni neimportante, sunt exagerate sau însoțite de panică, mergând sau ajungându-se la instalarea unor grave tulburări nevrotice cu consecințe nedorite. Al doilea aspect care se discută este atitudinea bolnavului față de medicul său curant. De regulă, orice boală face ca bolnavul să aibă o atitudine de dependență față de medicul său curant. Pentru medic boala este o problemă științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]