1,528 matches
-
apoi, la comisie. Acolo mi se face o pensie, și, gata! Pot s-o duc până la adânci bătrânețe. îl scot din mizerie și pe feciorul meu; că mi-l fac însoțitor. Ce zici de idee? Nimic. Zic, doar, că, ești nițel nebun.Ba, nu numai nițel, dar, s-o știi, că asta fac. Treaba ta. Nu mă amestec. Nici n-am auzit prea bine ce mi-ai spus. Și s-a dus acasă. După ce s-a trântit cu capul în balia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se face o pensie, și, gata! Pot s-o duc până la adânci bătrânețe. îl scot din mizerie și pe feciorul meu; că mi-l fac însoțitor. Ce zici de idee? Nimic. Zic, doar, că, ești nițel nebun.Ba, nu numai nițel, dar, s-o știi, că asta fac. Treaba ta. Nu mă amestec. Nici n-am auzit prea bine ce mi-ai spus. Și s-a dus acasă. După ce s-a trântit cu capul în balia cu zoală, a început să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
În părăsire repezindu-se spre oală și el care venise cu gîndul să le arate tabloul și să le spună că-l putea aduce pe prietenul lui ca să-i picteze și pe ei. Cărase tabloul tot drumul și acum era nițel obosit; se hotărî să plece fiindcă pînă terminau ei de mîncat puteau să treacă ore Întregi. Tocmai dădea să plece, cînd măicuța Începu să-l Întrebe: „unde este dădac?, undé est ta cass?, de ce merj singur?, ce imprudans! și cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas ca să ia o gustare Împreună, În fiecare zi Îi venea cîte o idee nouă; adevărul e că Îi veneau atîtea idei, Încît nici măcar nu-l mai consulta pe arhitect, nu fiindcă ar fi fost antifuncționaliste, căci el mai evoluase nițel, se maturizase, ci fiindcă era imposibil să faci șapte băi sau douăzeci și șapte de terase pentru ceai În aceeași casă, mai ales că era vorba de stiluri atît de diferite. Nu-i spunea nimic arhitectului, dar ei singuri-singurei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl sărută cu duioșie pe amîndoi obrajii, În timp ce el repeta: Dodó, spune-mi Dodó ca Întotdeauna... „Ești un om atît de important, darling.“ - „Dodó, Dodó, ca Întotdeauna.“ premierul Își luă paharul cu suc de grepfrut, avea poftă să se Îndepărteze nițel de larma conversațiilor. O luă pe Susan de braț și se apropiară Încet-Încet de un colț al grădinii de unde se putea zări Lima, departe, o puzderie de luminițe care clipeau ca stelele. El nu uita niciodată de Lima și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i arunce În apă toate lucrurile, du-te, puștiule, spune-i să vină, spuna-i că nu vrem decît să-i strîngem mîna În semn de Împăcare și să rămînem prieteni. CÎnd o să ne Întindă mîna, o apucăm, o legănam nițel și bîldîbÎc În apă, asta-i tot... Julius se Îndreptă Într-acolo, ajunsese la marginea bazinului și voia să intre, cînd deodată răsună În tot Country Clubul, ba chiar și În Împrejurimi, În cartierul San Isidro, un urlet incredibil. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
continua să primească toate fetele pe care vara ei i le trimetea, dar de nici una nu părea să fie Încîntată, pînă cînd Într-o bună zi Își dădu seama că În fond așteptase să se prezinte Vilma și Nilda. Rămase nițel surprinsă, deși, după ce se gîndi mai bine, descoperi că ea nu avea nici un criteriu pentru alegerea servitorilor. Asta o făcuse să caute o bucătăreasă cunoscută și o fată cunoscută. Fără să-și dea seama așteptase să apară Vilma și Nilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și totuși spătarul scaunului desfundat era mereu plin de șaluri. Un alt lucru foarte ciudat se petrecea cu elevii ei. „Toți sînt punctuali În afară de tine“, spunea Întotdeauna Frau Proserpina, dar Julius avea anumite bănuieli În privința asta. Sigur că el venea nițel cam tîrziu, fiindcă pînă azi, cînd descoperise că fata Îl descoperise, mai stătea un pic să se uite la ea și așa pierdea cîteva minute din oră. Probabil că În clipele acelea pleca elevul punctual care avea oră Înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de undeva dintr-o aripă a palatului și strică pînă la o nouă ocazie favorabilă caleidoscopul format din terenul de minigolf, grădină și noapte, paharul de cristal și whisky, În barul de vară din noul palat. Juan Lucas se simți nițel cam caraghios, descoperindu-se dintr-odată foarte sensibil la asemenea senzații, combinînd culori, inventînd caieidoscoape și hotărînd astfel culoarea unor stofe pe care avea de gînd să le comande la Londra. Într-adevăr, era pe altă lume și În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să spună ce-i cu dumneata, tinere? și tu nu bagi de seamă niciodată nimic, Bobby, Cinthia pricepea imediat totul, ne Înțelegeam din ochi.“ Susan ar fi preferat să nu iasă În seara asta, nu atît din pricina că avea ochii nițel umflați și fiindcă ai văzut cum a crescut Julius și că nu mai e așa de ure-chiat, nu atît din pricină că de anide zile nu mai primea nici un rînd de la Santiaguito, o să-i spun lui Juan Lucas să-l convingă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la el și suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar ce-ar fi putut să-i spună dacă de atîta timp stăteau de vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și el nițel zăpăcit, cu toate că zăpăceala lui a durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eleganți de la Întreprinderea de pompe funebre. „Înmormântare de clasa-ntîi, Își zise satisfăcută Țanțoșa. Stăpînii sînt oameni subțiri. Domnul s-a purtat ca un adevărat domn; unei spălătorese de clasa-ntîi i-a făcut o Înmormîntare de clasa-ntîi“, dar formula Îi sună nițel cam fals și preferă să nu se mai gîndească la asta, mai bine să dea o mînă de ajutor unde-o fi nevoie. Dar instrucțiunile lui Juan Lucas, transmise mai ales de Carlos, erau suficiente. Cel mai bine era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
figură cunoscută, că Într-adevăr fata lucra acolo, dar ca era În concediu undeva În sud și că la Întoarcere o să-l aștepte PÎnă atunci putea să aleagă alte fete, erau altele și mai drăguțe. Aprecierea asta i se păru nițel cam exagerată lui Bobby. dar pe de altă parte nu era cu totul neadevărat că din cînd În cînd puteai vedea cîte o țipă bine la madame Nanette. Sigur că era cam scumpă distracția asta. dar era cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din fetele aduse de Vlăjgan Îl liniști. Era o chestiune tehnică, rece, cultură fizică, exact!, desigur!, cultură fizică. Din fericire! Și tot din fericire, după ce se odihneau, nu se mai ocupau de corpurile lor. Cel puțin așa credea Bobby. Era nițel cam greu de cap băiatul ăsta, fiindcă Îngrijirea corpului continua și mai tîrziu, la plajă. La Waikiki, la Herradura, la Ancón. După ce se termina odihna hotărau ce plajă să invadeze În dimineața aceea și o porneau nebunește cu Volvo. Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scoasă din soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe șifonier și ștearsă bine de praf... Am luat fiecare lucrușor în palmă, l-am ținut insistent în fața ochilor, l-am întors pe toate fețele, încer când să simt nițică inspirație. Parcă-parcă lampa de la radio îmi spunea ceva. Am dus-o a doua zi la școală, dar, pe când o arătam colegului de bancă, mi-a confiscat-o profesoara (faimoasa Gionea) și nu mi-a mai dat-o înapoi. Cariera mea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
alungă momentul cu o fluturare a mâinii. —Ascultă, Mark. Trebuie să-ți mărturisesc ceva. Niciodată n-am avut habar de toată povestea cu mașinile așa cum probabil că ți-am lăsat impresia. —Exact ce ziceam. Dar mersi că ai recunoscut. Simplifică nițel viața. Preluă conducerea turului, arătând spre fiecare suport de bere care fusese mutat de la noaptea accidentului. În timp ce mergeau, țâțâia, clătina din cap și repeta: Nu, nu, nu. Casa asta nu-i Homestar. Bonnie îi aduse înăuntru gențile de voiaj. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cum să-ți scapi pe gambă o traversă de cale ferată? Tu nu-l cunoști pe taică-meu. Ea începe să râdă, dar apoi se sperie. Ai dreptate, zice ea. Începe să plângă. Ai dreptate. Și trebuie s-o ia nițel în brațe ca s-o lase baltă. Ea îl târăște în spatele casei, în magazie, un mic intrând de deasupra dulapului cu unelte. Când ne-am mutat în casa din Farview, zice ea, eu și cu mama am găsit niște casete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dădea duhul. Eram la cîțiva pași de el. Categoric! Mă uitam la el cînd a Început să gîfÎie. Eram acolo. Asta vă și spuneam. M-am Întors spre polițai și i-am zis: „N-ar fi rău să te ocupi nițel de tipul ăla“, i-am zis. „Parcă nu-i În apele lui“, i-am zis. Categoric! Atunci s-a Întîmplat. Asta vă și spuneam. Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere care-i făcea plăcere femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cunoști» - zice - «și știi că nu-s chinez». Ba este» - zice - «și-o să-l omor.» «Da de unde, Will» - i-am zis - «nu-i chinez, și-apoi» - i-am zis - «chiar dacă era tot n-aveai motiv să-l omori. Ia gîndește-te nițel» - i-am zis - «un chinez e un om ca oricare altul» - i-am zis. «Să fii convins că au și ei un rost ca toți ceilalți» - i-am zis - «că altfel n-ar fi pe lume. Nu-i drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vezi tu, mă gîndeam s-o Întorc cumva - „și nouă o să ne fie dor de dumneata, și mie, și domnului Grant... amîndoi o să-ți ducem dorul. Ei, și cînd ai s-ajungi acolo“ - am zis, voiam să-l mai Înveselesc nițel, Înțelegi - „nădăjduiesc că n-ai să ne uiți și că ai să ne scrii. Păi, dacă-i chiar așa o țară minunată cum se zice, de găsești aurul În mijlocul străzii, mi-ar plăcea să aflu și eu cîte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Wright - „tu, tu le-ai făcut pe toate și nu le-ai uitat!“ - am zis. Îți dai seama, a trebuit să recunoască și el, zice: „Așa e, ai dreptate, n-am uitat. Dar oare“ - zice și s-a mai Înviorat nițel - „ai mai fi În stare să le faci acum?“. „Cum să nu“ - am zis - „le-aș face Într-o clipă. Ascultă, Miller, să zicem c-am pierdut tot. SÎntem În aceeași oală ca mulți alții. Toți am crezut că facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă ca și Yanar să fie servit de una din slujnicele mai în vârstă și schimbă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să se creadă că eram sărac, deși uneori nu posedam nici cămașă pe mine, nu-mi stătea rău, și nici tutun, ceea ce era mai neplăcut; eu n-am avut niciodată sentimentul sărăciei, nu mă interesau asemenea chestii, ba chiar eram nițel cam snob pentru că unicul meu pahar, acela din care îmi beam apa de la chiuveta comună, era de Baccarat, iar unica mea farfurie, aceea din care îmi mâncam vinetele sau cartofii, fără sare, vă rog să rețineți amănuntul acesta nesemnificativ, purta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]