9,786 matches
-
tribulațiile existenței cotidiene și pe care, În nici un chip, nu o mai putem ignora sau de care nu ne mai putem dispensa), logica evoluează În postura de știință principială a modurilor de Întemeiere a gândirii. Avem În vedere posibilitatea depășirii nomenclaturii (și-așa rapsodice!) a structurilor logice de tip inferențial, În măsura În care „principiul rezoluției“, sau „al rezolvării“ , deservește nu numai contextul justificării formațiunilor deductive deja cunoscute, ci și pe cel al descoperirii de noi structuri, iar pe calea „rezolvării“ de clauze, din
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
și nu recunoștea decât două realități: statul muncitorilor și țăranilor, jos, la bază; clasa nomenclaturistă, de activiști, sus, la conducere. Ambele profund și definitiv antieuropene. țărănimea și muncitorimea n-au avut și nu pot avea niciodată astfel de aspirații. Iar nomenclatura vede în orice influență occidentală care introduce alte idei, valori, criterii de organizare și selecție primejdia imediată și mortală a dominației sale. Modelul occidental, în două cuvinte, se opune și contestă în mod direct și radical modelul sovietic impus la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și predominante sunt: valorile colective, comanda socială și normativele. De unde autoritatea ideii unice, centralismul, dirijismul, planificarea, controlul, uniformizarea, intoleranța. Statul este și rămâne marele patron-proprietar, marele mecena, marele administrator al culturii. Există o clasă conducătoare și o cultură conducătoare: a nomenclaturii culturale. Ea exercită cenzura și politica culturală. și așa cum ordinea totalitară respinge pluralismul, fracționarea, dizidența, tot astfel cultura de stânga detestă, combate (și, când poate, pur și simplu suprimă) pluralismul cultural, inițiativa particulară, libertatea intelectuală. Cu toate urmările sale: expresia
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
finanțări cu care întreprinde expediții. Studiază planta Campanula serpyllifolia, denumită ulterior, ca un omagiu adus botanistului, Linnaea borealis. În Flora Lapponica descrie 534 de specii de plante pe care le clasifică, de astă dată, după propria sa taxonomie, cea a "nomenclaturii binominale"; cartea este considerată una din capodoperele botanicii. Este înnobilat în 1758. În Systema Naturae, Fundamenta Botanica, Bibliotheca Botanica și Genera Plantarum descrie 935 de plante. În Hortis Cliffortianus descrie în detaliu forma frunzelor. Desenele frunzelor studiate de Carl von
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
combinație de hidrogen cu oxigen, pentru a explica respirația peștilor. În determinarea componenților aerului (oxigen și hidrogen) colaborează cu chimiștii francezi Claude-Louis Berthollet 165, Antoine Fourcroy 166 și Guyton de Morveau 167, care rămân în spirala umbrei. Lavoisier stabilește metoda nomenclaturii chimice (Méthode de nomenclature chimique, publicată în 1787). El demonstrează că diamantul este un carbon. Realizează prima hartă geologică a Franței. Antoine-Laurent de Lavoisier Legea conservării materiei fusese enunțată și de Jean Rey168, Mihail Lomonosov 169, Henry Cavendish 170. Toți
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
oxigen, pentru a explica respirația peștilor. În determinarea componenților aerului (oxigen și hidrogen) colaborează cu chimiștii francezi Claude-Louis Berthollet 165, Antoine Fourcroy 166 și Guyton de Morveau 167, care rămân în spirala umbrei. Lavoisier stabilește metoda nomenclaturii chimice (Méthode de nomenclature chimique, publicată în 1787). El demonstrează că diamantul este un carbon. Realizează prima hartă geologică a Franței. Antoine-Laurent de Lavoisier Legea conservării materiei fusese enunțată și de Jean Rey168, Mihail Lomonosov 169, Henry Cavendish 170. Toți aparțin spiralogiei din "umbră
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
natronului și a afinităților lui, precum si concepția sa științifică, au o puternică influență asupra lui Lavoisier, deși au rămas în spirala umbrei. 166 Antoine François, comte de Fourcroy (1755-1809), medic, entomolog și chimist francez, colaborator al lui Lavoisier în standardizarea nomenclaturii în chimie. De la el a rămas o carte clasică pentru chimie, scrisă în 1801, Système des connaissances chimiques et de leurs applications aux phénomènes de la nature et de l'art. 167 Louis-Bernard Guyton de Morveau (1737-1816), chimist, avocat și politician
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a rămas o carte clasică pentru chimie, scrisă în 1801, Système des connaissances chimiques et de leurs applications aux phénomènes de la nature et de l'art. 167 Louis-Bernard Guyton de Morveau (1737-1816), chimist, avocat și politician francez, participă la stabilirea nomenclaturii chimice. Descoperitorul curățirii clădirilor prin afumare cu acid muriatic. Colaborează cu Lavoisier, dar rămâne în umbră. 168 Jean Rey (1583-1645), medic și chimist francez, descoperă că greutatea atomică a plumbului și staniului crește atunci când aceste elemente sunt calcinate. El atribuie
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Toate regimurile comuniste s-au caracterizat prin următorul paradox: o ideologie* egalitaristă care exalta triumful industrializării* și al planului cincinal*, și o populație trăind permanent într-o economie de penurie care împovăra viața cotidiană a populației dominată total de o nomenclatură care beneficia de privilegii datorate nu competenței ci simplului fapt că deținea puterea. Propaganda comunistă denunța constant „crimele capitalismului și ale imperialismului” și proclama că, în URSS, fericirea este asigurată, dar realitatea giganticelor tragedii n-a întârziat nici de data
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și de teritorii, dar și pe cele ale funcționarilor guvernului - miniștri federali, miniștri ai republicilor, vice-miniștri. Aparatele de partid și de stat fuzionează, confirmând logica partidului-stat* inaugurată sub Lenin; astfel, clanul stalinist împiedică formarea unor grupuri de interese stabile. Sistemul nomenclaturii, cu privilegiile sale și cu tabelele sale de ranguri, își găsește forma sa definitivă în ajunul războiului. Dar, ca în orice regim revoluționar și totalitar care nu se bazează pe nicio legitimitate - aristocratică sau democratică - statul sovietic este lipsit de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
membrii aparatului - membri permanenți retribuiți de partid sau de organizațiile satelit (sindicate, municipalități etc.) - și grupul conducător* - Biroul Politic, Comitetul Central. Același dispozitiv este specific și partidelor-stat, în modul cel mai formalizat: înainte de a fi aderat, sau chiar membru al nomenclaturii, trebuie să faci dovada calităților tale în Komsomol - sau în organizațiile tineretului comunist -, iar apoi să fii candidat la intrarea în partid. Fiecărui nivel de apartenență îi corespunde un grad de adeziune la crezul comunist care, pe măsura apropierii de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dominația birocraților, controalele neîncetate, tracasarea prin hârțogăraie, duc la instaurarea „civilizației rapoartelor scrise”. „Birocratismul” a sfârșit prin a domina funcționarea însăși a partidului și prin a provoca paralizia generală a sistemului -, dar și prăbușirea lui. Inventarea activiștilor (apparatciki) și a nomenclaturii Sociologul german Max Weber a fost primul teoretician al acestui fenomen care a luat o mare amploare la începutul secolului XX. Pentru el, birocrația modernă trimite la exercițiul impersonal al religiilor considerate aceeași pentru toți cei care-i sunt subordonați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tip de dominație: aparatul este releul unei clase originale, aceea a funcționarilor, avându-i în frunte pe apparatciki răsplătiți cu avantaje materiale și cu gratificații simbolice considerabile. Partea superioară a acestei birocrații este dominată de nomenklatură, grup definit prin lista (nomenclatura) celor mai apropiați colaboratori ai grupului conducător cărora le sunt rezervate posturile de conducere ale nenumăratelor structuri însărcinate să conducă economia* și să încadreze societatea*. Astfel, în anii 1980, această listă cuprindea în RDG mai mult de 100000 de persoane
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în democrațiile populare, atunci când dezvoltarea extensivă lasă locul dezvoltării intensive mai exigente în productivitate și în competitivitate. Masei de absolvenți îi este acum mai greu să găsească posturi corespunzătoare pregătirii, în timp ce reproducția socială își impune regula: copiii intelectualilor și ai nomenclaturii pot accede mai ușor la studii universitare decât copiii de muncitori, și încă și mai ușor decât copiii de țărani. Departe de a deschide vreo perspectivă înspre egalitarismul* proclamat, dezvoltarea industrializării pe baze mai competitive reclamă o întărire a etosului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o mie de asemenea membri, o treime fiind retribuită de către organele centrale, iar celelalte două, de către federații. Odată cu înscrierea comunismului în timp, fenomenele de construire a unor elite socialiste, observate de Vilfredo Pareto și Roberto Michels, apar atât în partidele-state - nomenclatura care se desprinde de birocrație* -, cât și în partidele comuniste de opoziție. Corpul permanenților se detașează de restul militanților și încearcă să evite o întoarcere în lumea producției. Acestor permanenți li se alătură responsabilii organizațiilor de masă (sindicate etc.) care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societății sovietice, nucleul sistemului său politic și al tuturor organizațiilor sociale și de stat este PCUS*” (1977). Această mutație are trei consecințe. Pe de o parte, partidul devine un aparat administrativ care generează o gigantică birocrație* ce are în frunte nomenclatura. PCUS numără 600000 membri încă din 1920 și mai mult de un milion în 1926. Aceștia își schimbă statutul de militanți cu acela de aparatcici și abandonează etica dezinteresului pentru aceea a noii elite privilegiate și atotputernice, dar care datorează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scop, partidul dispune, la fiecare dintre nivelurile sale (districte, regiuni etc.), de o listă de funcții legate de posturi care formează structura de funcționare a țării - directori de uzine, de colectivități, șefi militari, responsabili administrativi etc. Această listă este denumită „nomenclatura”, cuvânt care desemnează și ansamblul persoanelor ce o compun. Orice înscriere în nomenclatură se efectuează în acord cu treapta imediat superioară a partidului - instanțele regionale atribuie posturi care țin de district etc. - și tot așa până la vârful aparatului federal. Astfel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
listă de funcții legate de posturi care formează structura de funcționare a țării - directori de uzine, de colectivități, șefi militari, responsabili administrativi etc. Această listă este denumită „nomenclatura”, cuvânt care desemnează și ansamblul persoanelor ce o compun. Orice înscriere în nomenclatură se efectuează în acord cu treapta imediat superioară a partidului - instanțele regionale atribuie posturi care țin de district etc. - și tot așa până la vârful aparatului federal. Astfel, partidul încetează puțin câte puțin să mai fie această avangardă pornită să cucerească
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
structuri de patronaj: fiecare „patron” - de district, de regiune, de republică... - își creează o adevărată clientelă, alegând și numind în posturile de răspundere pe acei membri ai partidului care, în schimb, îi dovedesc devotament și loialitate. Fiecare post înscris în nomenclatură corespunde unor avantaje materiale - acces rezervat în anumite magazine, cantine, restaurante, spitale, centre de vacanță etc. -, ale căror natură și valoare variază în funcție de locul ocupat în nomenclatură. Astfel, aceasta este măsura felului în care PCUS favorizează în cadrul societății emergența unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidului care, în schimb, îi dovedesc devotament și loialitate. Fiecare post înscris în nomenclatură corespunde unor avantaje materiale - acces rezervat în anumite magazine, cantine, restaurante, spitale, centre de vacanță etc. -, ale căror natură și valoare variază în funcție de locul ocupat în nomenclatură. Astfel, aceasta este măsura felului în care PCUS favorizează în cadrul societății emergența unei caste conducătoare închistate și a cărei putere, întru disprețul egalitarismului* oficial proclamat, se bazează pe privilegiu și favoare. Decenii la rând, PCUS le-a slujit de model
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aproape complet - cu excepția PC din Boemia și Moravia - sau nu mai sunt decât niște secte politice. Au fost înlocuite de formațiuni postcomuniste care se prezintă ca moștenitorii aripii reformatoarea a fostelor partide-state și reunesc comuniști renovatori, o parte a fostei nomenclaturi, tehnocrați și socialiști de stânga uniți în jurul unui proiect de tip social-democrat*. Din anii 1990 încoace, aceste partide postcomuniste ocupă un spațiu politic important: ● Social-democrația Republicii poloneze (SdRP) care dispare în 1999, Alianța Stângii Democratice (SLD) și Uniunea Muncitoare; ● Partidul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aveau vreo existență etatică, iar populația îndurase aceleași constrângeri ca și restul URSS - colectivizare* forțată, industrializare*, colonizare masivă de către ruși, represiune și teroare*. Pe plan economic, se numărau printre cele mai sărace și primeau, în cadrul planificării sovietice, un ajutor important. Nomenclatura locală, dar și populațiile au fost, prin urmare, ostile la perestroika lui Gorbaciov* care, pentru a combate corupția, îi demisese din funcțiile lor pe șefii locali ai partidului. Faptul acesta explică absența, în 1990-1991, a unor mișcări comparabile celor din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fost acceptată de voie, de nevoie. Elitele comuniste de limbă turcă au rămas pe loc, singura excepție notabilă fiind înființarea în 1989 a Frontului Popular-Birlik uzbec. în afara președintelui Tadjikistanului, Emomali Rahmonov, ales în 1992, toți șefii noilor state aparțineau nomenclaturii și au păstrat aparatul comunist non-rus: Nursultan Nazarbaev în Kazahstan, aflat tot la putere în 2007; Islam Karimov în Uzbekistan, încă la putere în 2005; și Saparmurad Nijasow în Turkmenistan, decedat la 23 decembrie 2006. Toți au fost niște aparatnici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în imensă majoritate favorabilă reformelor și lui Dubček; separarea „Partidului” și a statului - în primul rând justiția și, cu mai multe greutăți, poliția -, element esențial al Programului de acțiune din aprilie 1968 care revizuiește astfel fundamentele doctrinei comuniste și sistemul nomenclaturii. Datorită schimbărilor, apare o opinie publică și renaște o societate civilă* prin intermediul proliferării de asociații și cluburi independente de putere. Partidele asociate PCT în cadrul Frontului* național își redobândesc autonomia, sperând să se întoarcă la situația de dinaintea loviturii de la Praga* din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
privilegii materiale care îi deosebesc și îi separă de ceilalți muncitori. Ei alcătuiesc o parte a elitei, alături de grupul responsabililor de partid, în număr din ce în ce mai mare. Pe aceste baze, apare o nouă societate. La vârful ei se găsește elita birocrației*, nomenclatura, secondată de diverse elite profesionale; în străfundul societății se întinde masa exclușilor, compusă din „oameni ai trecutului” și alți „indivizi periculoși social”, surghiuniți în imensul Gulag*, iar mai târziu, plasați sub controlul permanent al poliției politice*. între cele două, o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]