1,188 matches
-
provoacă plăcerea care conduce la râs sau surâs. Însă la umor tensiunea este datorată discrepanței dintre realități ale existenței concrete, în timp ce la spirit derivă din disonanțele din domeniul ideilor, puse în lumină prin operațiile de asociere contrastivă, prin paradox sau nonsens. Tendențiozitatea ar fi o altă trăsătură care distinge spiritul de umor, transformându-l într-o satiră în miniatură. O formă specifică de spirit este aforismul care constă, în esență, într-o formulare concisă și pregnantă a unei idei, observații, gând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se pun reciproc în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Însă acesta, la rândul său, creat sau nu pornind de la reperarea unei absurdități ca revers al logicului pragmatic sau al simțului comun, poate constitui declicul unei epifanii a absurdului de tip existențial. Un exemplu la îndemână este dat de vârtejul nonsensurilor din Cântăreața cheală, al căror comic deschide mai larga perspectivă a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este posibilă, și chiar nuvele sale fantastice creează un univers în care incredibilul este foarte apropiat de probabil. La Eugen Ionescu, în schimb, irealul a invadat realul și orice distincție între cele două planuri este anulată. Absurditățile debitate de Cațavencu, nonsensurile lui Farfuridi, aberațiile conului Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea ficțională a lui Eugen Ionescu este, pe de altă parte, perfect autonomă. Fiecare replică, fiecare ipostază a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu atributul inutilității, vizibilă în arhitectura haotică a discursurilor, iar cel de-al doilea se referă la desfrânarea lingvistică în concordanță cu degradarea biologică și psihologică a personajelor. Mai pregnant în Schițe, cel dintâi aspect, asociabil cu acel tip de nonsens denumit coq-à-l'âne (vorbărie fără șir și sens), ține de brutalizarea limbajului, reflectând tendința de a-l forța să exprime un vălmășag al frânturilor de idei care sfârșesc prin a fi redate amalgamat, puhoiul vorbelor sfărâmând zăgazurile logicii și ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semantică. Cu mult înaintea autorului Cântăreței chele, Caragiale a denunțat uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor redate prin clișee verbale. Mai mult decât Flaubert, considerat un precursor al lui Jarry și Eugen Ionescu pe tărâmul limbajului literar subminat de nonsens, la Caragiale frecvența locurilor comune devine expresia prostiei absolute deținute cu supremație de burghezia închistată în snobism și pseudocultură. În lucrarea Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Al. Călinescu își asumă răspunderea redactării unui "Dicționar de idei primite", între care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
identice, de sfântul Dumitru, poate fi dat ca exemplu de absurd comic al moravurilor, ca să nu mai vorbim de farsa electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli inversate în regulamente. În plan lingvistic, comicul absurdului este reliefat prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramaturgie a lui Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile debitate de Acuzatul din Interpretări la cleptomanie, amintesc de prelucrarea caragialiană a snoavei populare din Minciună. Se știe că aici flăcăul cel isteț reușește să doboare "jumătatea de om" ucigașă prin puterea minții, exploatând în fapt, paradoxul, nesesizat de acesta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eficienței practice a absurdului, întrucât fantazarea bazată pe suita de căutate inadvertențe și inversiuni năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect cu "logica nonsensurilor", în aparență acceptată drept convenție conversațională de către ceilalți colocutori, restabilește normalitatea tocmai prin anormalitatea sancțiunii:"A se atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A i se turna o cutie de purici în ceafa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în mijlocul unui parc cu lac, iar becurile electrice aveau să fie scoase din oraș și îngropate în lac, ca să-l lumineze pe dedesupt în culori.74 Aberațiile fiscalității sunt, de asemenea, redate printr-o ducere la extrem a consecințelor infiltrării nonsensului în orice sistem autoritar: Kutul era impus 8 la sută la roșcove, 12 la sută la smochine, 18 la sută la mandarine, 22 la sută la banane. Apoi adunam roșcovele cu smochinele și din total mai luam 20 la sută
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și dezumanizarea ca efect global al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie, 1980) că Marin Sorescu "își dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă care-l apasă pe omul modern, ci expresia unei erori ale sale, ce poate fi înlăturată. Astfel, tot nonsensul vieții se datorește unei ruperi de rădăcini, care-l face pe omul actual să plutească haotic în gol. Sorescu străbate acest vid pentru a se întoarce la centrul de gravitate uman, care este legătura cu pământul, cu un anumit pământ
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării, al incomprehensiunii, al nonsensului"126 care forțează cititorul să descopere un înțeles adiacent. Recentele studii care abordează comicul din punct de vedere pragmatic, insistă asupra derivării acestuia din flagranta desconsiderare a "orizontului de așteptare" bazat pe acea "cunoaștere împărtășită", deliberat denaturată de autorul comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât și prin absolutizarea rolului hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe superioare, nici ea însăși nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe tărâmul teatrului absurdului. Acesta poate fi, așa cum am demonstrat în paginile acestei lucrări, faptul că Urmuz și Caragiale se înrudesc, la rândul lor, spiritual și artistic. În primul rând comicul absurdului, ca procedeu predilect de antiiluzionare și atenționare asupra nonsensului pervaziv în toate, precum și identitățile subterane de la nivelul tipologiei și al tematicii, pledează pentru această congeneritate literară. În plus, această apropiere, perfect justificată, în ciuda aparenței de maximă discrepanță între forma, conținutul, mesajul sau valoarea 158 operelor, îi avantajează pe ambii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pare că le interpretez, deși eu nu vreau să le interpretez ca alții dinaintea mea (când spun „interpretez”, mă refer la schemele narative cunoscute, din care aș vrea să ies cu orice preț; a scrie conform cu rețeta literarității e un nonsens, a te situa În previzibil nu mai amuză nici pe amatorii de romane polițiste, unde oricine descoperă mai devreme sau mai târziu cine e asasinul; nu este exclus ca personajul meu să fie un asasin; tocmai de aceea nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe tine însuți. — Da, să mă sinucid. — Nu zic nici da, nici ba. Ar fi o soluție ca oricare alta, dar nu cea mai bună. Atunci să-i caut și să-i omor. — Să omori doar ca să omori e un nonsens. Cel mult ca să te eliberezi de ură, care nu face decât să pervertească sufletul. Căci nu doar un singur ins vindicativ s-a vindecat de dorința de răzbunare și a simțit milă sau chiar dragoste față de victima sa de îndată ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rimanul aventurilor mele... — E gata scris! — Știu, totul e scris. Și vin și ca să vă spun că ideea pe care ați avut-o de-a mă readuce la viață pentru ca după aceea să mi-o iau eu însumi e un nonsens, mai mult, e o imposibilitate. — Imposibilitate? - i-am spus eu; desigur, toate astea în vis. — Da, o imposibilitate! În după-amiaza când ne-am văzut și-am stat de vorbă în biroul dumneavoastră, vă amintiți?, dumneavoastră fiind treaz, și nu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
valori umane, percepție umană, modalități umane de abordare a unui univers inteligibil de către om. Și, În general, un aspect exterior de tip uman: doi ochi, un nas, o gură și așa mai departe. — Și? — Și, În mod evident, e un nonsens. Pentru simplul motiv că există suficientă diversitate În comportamentul omenesc pentru ca problema Înțelegerii, chiar În limitele propriei noastre specii, să nu fie simplă deloc. Diferențele dintre, să spunem, americani și japonezi sunt foarte mari. Pur și simplu, americanii și japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-Moartea e atît de absurdă pentru mine cel viu că nu poate fi interesantă; și nici viața n-are sens. Iar mîntuirea... Ce mîntuire? De ce să mă scutească? Ce dragoste să-mi mai ofere cînd iubirea a devenit în mine nonsens?” A devenit infirm și-i e rușine. Toți oamenii trăiesc într-o grădină a valorilor pe care simțurile lui nu mai au cu ce o atinge. Sufletele s-au depărtat cu toatele de inima sa care se confesează cu disperare Doctorului
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tonusului său dureros. Ei văd în asta un semn de înviere. Nu asta am dorit să-i răspund prietenului meu. Îl știu. Îmi dă parțial dreptate ca să mă poată contrazice mai apoi. Dar faptul că visul nobleței umane e un nonsens, ca viitorul care-mi apare fulgurant în zeci de variante negre, spune că totul e degradare și suferința mă face să-i dau răspunsul: „-Sensul e crima. Fie că o faci sau ți-o reprimi, visîndu-ți bunătatea, nu poți păstra
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-am obișnuit, să alerg din noapte în noapte, din ferestre de dor, după o frumoasă iubire, Ce mult aș vrea să te știu iubire prin frumoasa poveste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]