1,027 matches
-
pe care le avansează constituie încă o modalitate de a înțelege învățarea, de a înțelege direcțiile fructuoase ale unor viitoare cercetări. 15.4. Instrucția ca organizare a relațiilor de întărire Efectuînd numeroase experimente cu animale (porumbei, șoareci, maimuțe etc.), psihologul nord-american B. F. SKINNER a ajuns la concluzia că învățarea are loc atunci cînd o acțiune (sau, cu un termen utilizat de el, un "operant") este imediat urmată de o recompensă oarecare (hrană sau apă). Succesul este explicat prin relația care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
egiptean care negociază cu clientul, își "educă" tînăra generație, discută cu vecinii și eventual aranjează marfa) și culturi monocrone (unidirecționate spre îndeplinirea unei unice sarcini bine definite într-un spațiu determinat și într-un timp preprogramat, cum ar fi cultura nord-americană sau vest-europeană), E.T. Hall evidențiază o dominantă sintetică globală a utilizării spațiului și timpului în primul caz (asociată unei senzorialități mai bogate și gesticulații mai complexe) și o dominantă analitică discontinuă în cel de-al doilea caz (asociată și unei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
american de tipul "Unde vă duceți cînd vreți să fiți singur?" a suscitat replici din cele mai diverse la subiecți arabi (de la "Cine vrea să fie singur?" la " Infernul este paradisul fără oameni"), evidențiind o dată în plus distinctivitatea culturilor (individualismul nord-american atît de diferit de comunitarismul arab sau asiatic, în care pînă și decizii strict personale cum ar fi educația, profesia, căsătoria sînt luate de familie și în beneficiul familiei și nicidecum de individul respectiv); iii) studierea lexicului limbii engleze (circa
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Communication. A Model and An Analysis, 1954) au luat în considerare următorii parametrii: postura, intensitatea vocală (de la șoaptă la strigăt), codul (vizual, olfactiv, tactil, termal), factorii kinestezici și opoziția sociofug/sociopet, pe care i-au analizat la un eșantion martor (nord-american). În mod evident distanțele proxemice vor apare dependente de modelul cultural (un arab pretinde un contact mai direct, incluzînd factori olfactivi și un ton ceva mai ridicat decît al unui european; codul american exclude olfactivul în relațiile oficiale, cel chinez
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
volum științific. Îmi asum riscul, care e cel al unei angajări intelectuale totale și care este legat, totodată, de responsabilitatea mea la Observatorul Internațional al Violenței în Școală, care mă plasează la intersecția unor literaturi științifice foarte diferite, de la pragmatismul nord-american la reflecțiile sociologice sau filosofice ale altor tradiții de cercetare. Să te deschizi spre alte cercetări înseamnă și să te deschizi spre alte stiluri de scriitură, să te lași surprins fără a respinge a priori întrebările și răspunsurile celuilalt ori
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
putea fi de până la cinci ori mai mare decât cifrele poliției (Reiss, 1967). În Statele Unite, ancheta bazată pe victimizări a devenit un instrument foarte folosit. Puțini sunt oamenii de știință care se lipsesc de aceste cifre când analizează tendințele criminalității nord-americane, în special în școli. Rezultatele NCVS sunt prețioase pentru a răspunde la întrebarea despre evoluția criminalității și a violenței în mediul școlar. O anchetă desfășurată timp de zece ani permite următoarea concluzie: "Între 1992 și 2001, rata victimizărilor la elevii
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
recunoaștere treptată a cuvântului lor și deci a puterii lor de a exprima verbal suferința. Astfel, legile hărțuirii morale în întreprinderi au urmat după desemnarea a ceea ce treptat a devenit un delict într-o mare parte a țărilor europene sau nord-americane, iar puterea hărțuitorului a fost treptat delegitimată, în favoarea cuvântului victimei. La fel și în cazul violențelor sexuale săvârșite de adulți asupra copiilor, la școală și în alte părți, sau al întregului arsenal punitiv care mult timp a fost normă educativă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
risc este că de prea multe ori ignoră circumstanțele care produc problema (Bronfenbrenner, 1979). Pe de altă parte, această literatură este bazată în cea mai mare parte pe lucrări referitoare la țările cele mai dezvoltate de pe planetă, majoritatea studiilor fiind nord-americane, anglo-saxone și nord-europene, fără a omite Australia și, mai puțin frecvent, Japonia (Mojita, 2001). Ceea ce ne conduce la două întrebări pe care le vom examina succesiv: are școala un rol în construcția violenței în școală? Iar factorii de risc evidențiați
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unei viziuni mondiale asupra violenței în școală. Cele expuse anterior se bazează pe cercetări desfășurate mai ales în țările cele mai dezvoltate ale planetei și, trebuie s-o spunem, din motive adesea legate de mijloacele financiare acordate cercetării, pe lucrări nord-americane și anglo-saxone. De unde o primă întrebare: factorii de risc evidențiați în țările din Nord sunt explicativi și pentru țările din Sud? Dacă, de exemplu, sărăcia este adesea identificată ca un factor de risc important atunci când intră în combinație cu alți
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al clasei sau al școlii sunt mai eficiente decât programele concepute pentru a-i schimba pe indivizi". Ceea ce, în plan strategic, justifică abordarea contextuală pe care am prezentat-o mai sus. O abordare ecologică Am văzut așadar că solide sinteze nord-americane acordau o oarecare speranță acțiunii. Echipa noastră împărtășește de mult timp această speranță, dar sintezele și analizele prezintă câteva limite, atât strategice cât și epistemologice, pe care le vom examina în continuare. Limite epistemologice și strategice ale "bunelor practici" Una
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ci se construiește ca un sistem de distanțe și diferențe în raport cu "ceilalți" semnificativi într-un context istoric și social determinat" (Poutignat- Streiff-Fenart, 1996). În joc este construcția conflictuală a unui sistem de opoziții ei-noi în interiorul aceleiași instituții școlare. Or, cercetarea nord-americană (Eith et al., 2003) coincide, în această privință, cu cercetarea franceză (Payet, 1996; Debarbieux, 1999; Lorcerie, 2003). Gruparea elevilor pe "nivel", care accelerează crearea unei etnicități opoziționale, este o adevărată bombă cu efect imediat plasată în inima unităților școlare. 3
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fost schimbată în sensul etapizării și sectorizării pe zone de interes și prin regionalizare. Astfel, în 1986, ia ființă Pactul Economic European, cunoscut sub numele de Piața Comună transformat apoi în 1991 prin Acordul de Maastrich în „Europa Unită”. Acordul nord-american de liber schimb reunește SUA, Canada și Mexicul, iar în 1991 ia naștere Blocul Regional Sud-American care exprimă interesele Braziliei și Argentinei. S-au realizat încă alte 10 acorduri care angajează Japonia și unele țări asiatice. În 1990 istoria relațiilor
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
raționale, foarte exact caracterizată de porecla ei, rat choice. Bloom a studiat la University of Chicago, unde l-a avut profesor pe marele Leo Strauss (recent tradus și la noi), creatorul așa-numitei „școli de la Chicago”, cea mai importantă verigă nord-americană de legătură cu tradiția filozofiei politice continentale, înapoi, prin Tocqueville, Montesquieu și Machiavelli, până la Aristotel, Platon și chiar presocratici. În roman, Leo Strauss e prezent sporadic cu numele de „Felix Davarr”, profesor al lui „Abe” și al altor câtorva. În
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe care le-am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui Raymond Aron (evreu ateu și după Auschwitz), Bloom s-a plasat ideologic și politic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lor depresive și despre pierderile lor economice datorate (direct sau indirect) evenimentelor din 11 septembrie 2001, reprezentărilor lor și schimbărilor de conjunctură generate de respectivele evenimente și reprezentări. Până aici, nimic special. În fond, este exact în spiritul toleranței multiculturale nord-americane să accepți existența unor emoții individuale și de grup care nu coincid cu normele societății în ansamblu 2. Mai mult: nimeni nu este mai îndreptățit decât altcineva să propună norme, societatea nu mai are nevoie - repetă Stânga - de toate acele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
transformat în concurență generalizată. În acest ultim punct, Tönnies a subscris bucuros definiției date de Adam Smith societății: starea în care fiecare om e un comerciant. 2. Comunitarismultc "2. Comunitarismul" Mult mai recente sunt teoriile comunității propuse de câțiva autori nord-americani destul de diferiți, uneori aflați în polemică, plasați sub eticheta globală de communitarians, încă lipsită de echivalente unanim acceptate în alte limbi, și pe care eu o traduc prin „comunitariști”8. Aceste comunitarisme datează în genere din anii ’80 și ’90
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alăturat în ultimele două decenii, uneori parțial sau temporar, gânditori cum ar fi Charles Taylor, Michael Sandel și, în mai mică măsură, Michael Walzer 10. Dificultatea unei definiri apofatice a comunitarismului sporește și prin prezența altor critici anglo-saxone ale liberalismului nord-american mai radical, uneori acuzat de un fundamentalism al pieței, devenit un fel de sectă justițiară și mizantropă care se reclamă de la genialii Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises, dar pare să nu observe că lumea s-a schimbat radical
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de ortodoxia „paleoliberală”, ceea ce îi descalifică în ochii liberalilor de nuanță libertară, pentru care orice semn de întrebare în legătură cu dogma te împinge ireversibil pe „panta alunecoasă” (slippery slope) a concesiei și ereziei. Minunatele conferințe organizate și generos finanțate de fundații nord-americane ca Liberty Fund (un format ideal: schimburi intensive și conviviale în grupuri mici, cu ușile închise) sunt adesea scene ale unor aprinse controverse pe aceste teme. Eu însumi, înclinat întru câtva spre social-democrație când e vorba de politici sociale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al federației de state, devenind astfel tot mai puțin „comunitare” și, deci, tot mai „societale”; excepțiile acestui curent s-au pierdut pe drum, rămânând izolate în pliurile și petele albe ale geografiei discontinue a modernizării care definește America - imensul spațiu nord-american, cu mari teritorii slab populate până azi, a favorizat asemenea izolaționisme comunitare, stimulând fascinante experimente utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bureau, responsabil pentru arhitectura, aplicarea și interpretarea chestionarelor de recensământ al populației. Cei care se ocupă de studiul naționalismului și minorităților, dar nu folosesc exclusiv literatura americană și canadiană de specialitate, știu cât este de greu să traduci rezultatele autorilor nord-americani în categoriile uzuale în Europa. De pildă, termenul minoritate (minority), extrem de popular, trimite în principal la negrii americani, pentru care științele sociale și discursul public par să nu fi găsit niciodată o denumire colectivă acceptabilă și durabilă: black a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reamintit că liberalismul este, mai mult decât un curent, un set de curente, idei, atitudini și opinii. Printre rânduri, mi-am exprimat și preferințele personale, care merg înspre liberalismul tocquevillian-aronian. Mark Lilla este, în generația sa, perfectul echivalent și interlocutor nord-american al filozofilor politici liberali francezi. Nu e singurul, dar este în orice caz acela care, în ochii mei cel puțin, a asimilat cel mai bine lecția, evoluând cu timpurile și conservând spiritul, mai curând decât litera liberalismului tocquevillian-aronian. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bloom care susțin (când nu inspiră) Administrația Bush. Ca și Strauss, de care îl apropie cel mai mult interesul pentru „problema teologico-politică” (obsesia lui Carl Schmitt!) și admirația pentru antici, Lilla e un fel special de liberal, până la urmă tipic nord-american, tentat deopotrivă de conservatorism în primul rând grație scepticismului - care a atins la straussienii ca Bloom cote de Kulturpessimismus -, grație moderației, prudenței, neîncrederii în mitologia progresului, în orice alt mesianism și utopism. Ca și Aron, Lilla a învățat de la Tocqueville
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
chiar și mai preocupant, fiindcă procesul analizat în lucrare s-a agravat și s-a globalizat. De fapt, numai prima și a treia parte a cărții în discuție sunt legate mai explicit și detaliat de evoluțiile culturii, educației și ideologiei nord-americane în anii ’60-’80; partea a doua, centrul de greutate și fundamentul filozofic al întregii opere, are o semnificație universală și întru câtva atemporală, deși privește cu deosebire o paradigmă specifică - pe scurt: paideia, așa cum era ea înțeleasă și practicată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ethosul muncii îndârjite, idealismul și enorma curiozitate intelectuală, angajamentul civic și politic, legătura strânsă dintre idei și viață, cunoașterea nemediată a inegalității, marginalizării și chiar excluderii - iată câteva dintre trăsăturile comune ale acestor oameni, savanți și educatori de excepție. Universitățile nord-americane, întărite imediat după instalarea lui Hitler la putere prin masivul influx de savanți și tineri studioși evrei siliți de naziști să fugă din Europa, începeau să genereze propria lor elită, dacă nu integral născută, cel puțin educată preponderent în Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ceea ce merita abolit ori reformat cu adevărat, dincolo de discurs), universitatea nu și-a mai revenit niciodată: mergând din nonconformism în relativism, din postmodernism în constructivism social și din multiculturalism în postcolonialism și corectitudine politică, lumea academică vestică, în special cea nord-americană, s-a separat tot mai net de societate, eșuând în irelevanță. Deși inginerii, medicii, avocații, economiștii, informaticienii și alții continuă să fie evident necesari, utilitatea socială a științelor umane (și chiar sociale, dincolo de iluzia - și alibiul - unor aplicații practice mergând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]