1,781 matches
-
din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului în România” care reprezintă o „reprimare a memoriei” recente, în favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori înțeleg că este vorba despre o întoarcere nostalgică la o „perioadă de aur” care este mai mult un construct cultural cu valoare terapeutică. Astfel, Dennis Sharp notează că acest nou interes pentru modernism „este de o importanță capitală în procesul de reînsănătoșire națională”, iar Deborah Singmaster observă că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unea" civilizația românească de lumea occidentală, producând o îndepărtare controlată de simbolurile răsăritene, balcanice și chiar otomane. Pentru că schimburile de idei și curente, care a început la mijlocul secolului al XIX-lea, a adus în principatele române, zestrea unor simboluri aproape nostalgice, care au transformat civilizația vestică într-un reper inconfundabil și aproape incomparabil. Monarhia constituțională a fost legată de la momentul ideii prințului străin de Vest, așa cum constituția de la 1866, de inspirație belgiană, catalogata de mulți istorici și constituționaliști ca fiind una
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
speciale, sonete compuse cu un deosebit simț muzical, concentrând expunerea în metafore ale delicateții și candorii, care își găsesc sursa în „lumea” contradictorie a trăirii. P. are o ingenuitate care netezește livrescul artificios și sentimentalul, perspectiva modernistă și dulceața atitudinii nostalgice întoarse asupra vechimii rurale aducând versul la o formă ce asociază sensibilitatea solemnă și viziunea suprareală. Un text, Scurtă istorie, din volumul Celălalt (1985), este artă poetică și program, cât și parabolă manieristă despre alteritatea masculină, care în scriitura poetei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
cât dobândește și aceea a lui Godot în piesa lui Beckett. În roman se recunosc însă și destule elemente atestând înrudiri cu tradițiile prozei analitice interbelice românești, de la luciditatea cinică a „dosarelor de existență” ale lui Camil Petrescu, până la neliniștea nostalgică a investigațiilor lui Anton Holban sau la anchetele obsesionale, de polițism erotic, ale lui Gib I. Mihăescu. Ploaie la Chantilly, fragmente epice încredințate de autor, în ultima vreme, presei, certifică aceleași remarcabile calități. Pe un alt palier, el pare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
urmașilor glorioși. Tema atât de dificilă a holocaustului și-a aflat mai greu aici echivalențe stilistice pregnante. Mai izbutite apar poemele delicate și memorabile ale nostalgiei, ale stingerii. Moartea părinților, succesiunea generațiilor, drama bătrâneții sunt transpuse în versul muzical și nostalgic al postsimbolismului românesc. Ca topică și structură lexicală, poezia aceasta se reclamă din tradiția clasicilor. L. trece la roman după ce acumulase suficientă experiență lirică și gazetărească. În centrul câtorva dintre construcțiile ei epice - Aproapele meu (1979) și Femeia lui Loth
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
și ultimii pași (1939), Margot (1942) - sunt simple aglomerări de manifestări telurice ale unei categorii sociale parazitare, cu pasiuni doar fiziologice. Este o proză de un realism tern, apropiată de relatarea faptului divers. Mult diferit este volumul Amintiri (1937), cântecul nostalgic al copilăriei, a cărei libertate provenită din lipsa de îngrădiri interioare, din inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
amintește de târgurile Orientului, dar și impulsionat de ambițiile modernizării, ale europenizării. Specialistul în economie și în științele politice nu se dezminte, el retrăiește totul dintr-o perspectivă a actualității, și analitică, adesea critică, dar și învăluită într-un halou nostalgic. Observații profunde, subtile, caracterizări pregnante contribuie la refacerea climatului social. Nu se dezminte însă nici moralistul, preocupat, fără să plictisească, de relevarea semnificațiilor etice ale faptelor relatate. Secțiunea a doua, datând după 1965, include, într-o alcătuire bine gândită, mărturisiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
poate fi cunoscută, reprezentată, ci poate fi doar trăită în iubire și înțelepciune. Plotin vorbea chiar despre "transcendența Unului", ceea ce înseamnă că totul poate fi transcens. De fapt, occidentalii l-au ratat pe zero și au rămas cu o dorință nostalgică de fuziune, cu o frustrantă căutare a unității, pe care nu mai știu cum să o înțeleagă. Mă simt mai aproape de filosofia orientală a sinelui, a vidului plin, care mă ajută mai bine să percep absolutul, infinitul, unitatea și să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Béranger), de care s-a simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții soartei. „Sângerarea rănilor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
alăturată de Perpessicius, în cronica radiofonică a cărții, lui D. Iov și lui Nicolae Coban, tustrei preluând „făclia acelui lirism basarabean pe care l-a aprins cu un sfert de veac în urmă poetul și preotul Alexie Mateevici”. Poemele evocă nostalgic și melancolic efigia Basarabiei peste care „ca un fluviu dragostea mi se revarsă”, Chișinăul academic și boem (un Heidelberg răsăritean), „vadul basarabean” care hotărnicește un tărâm făcut din „pământ și cer, holdă și zare”, „codrii Orheiului” și „freamătul de plopi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
între bărbați, tulburată de apariția unei femei. T. dă bune pagini de analiză psihologică în definirea personajului principal, ale cărui porniri spre acțiune și faptă sunt dictate de un complex de inferioritate. Cartea e construită pe două coordonate temporale: evocarea nostalgică a unui trecut apus, fără determinări istorice, și situarea în prezent. O pornire spre melodramatic și grandilocvență există pe alocuri și aici. O lume distinctă e abordată în Arca lui Noe (I-II, 1936), care descrie atmosfera cosmopolită dintr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
cu fatalitatea morții. În descendență romantic-simbolistă, poeziile sunt pătrunzătoare elegii pe tema neputinței de a înfrânge timpul și de a fixa în clipă veșnicia. Tot postum a apărut volumul de poeme Cina cea de taină (1996). Motivele predilecte sunt chemările nostalgice, adresate unei iubiri târzii și discrete, tristețile și zbuciumul așteptării incerte, refugiul în lumea copilăriei, amintirile tinereții aventuros-romantice și teama în fața morții. Cunoscător al sufletului copiilor și adolescenților, printre care știe să distingă și să învie temperamentele individuale, evocând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
care a făcut cel mai mult bine, la mare distanță de Iliescu sau Constantinescu. Melancolia aceasta a fost observată și în alte țări ale Europei Centrale și de Est: 44% din unguri, 31% din cehi și 22% din polonezi sunt nostalgici, într-o formă sau alta, după trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem un talent fantastic de a banaliza orice problemă, de a trece pe lângă subiect cu o grație de lebădă sau cu grohăit de mistreți. Nicio analiză serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
acestei ample reconstituiri.„Biruit-au gândul” pune capăt îndoielii, iar „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu” este formula responsabilității. Și tot aici se află antologica frază de elogiu al „cetitului cărților”. Descrierea spațiului italic („raiul pământului”) e nostalgică și poetică (Ramiro Ortiz a tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând logic de la prezentarea paralelă a împărăției romane și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
cum a fost elaborată în cele din urmă de Părinți, nu vizează decât un scop pur existențial: să-l asigure pe om că persoana, nu ca mască sau «personaj tragic», ci ca adevărată persoană, nu este o căutare mitică sau nostalgică; este o realitate istorică.’ Până la urmă, pentru un răsăritean, așa cum afirma Stăniloae, lumea creată nu are alt sens decât acela de a fi un loc de întâlnire a persoanelor și în primul rând a lui Dumnezeu Persoană cu omul persoană
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
oboseala provocată de universul real în care poetul este obligat să trăiască: „peste puterile mele poezia”. Cel mai reprezentativ volum al lui H. poate fi socotit Cămașa de apoi (1973), al cărui „personaj” este „o femeie întemnițată în adolescență”, proiecție nostalgic idealizată: „Dormi, doamna mea, și nu te teme / Te voi duce spre glorie deși / Drumul trece pururi prin moarte” (Nu mă apăr). Dorința de abandonare a lumii reale și de regăsire a unui univers pierdut se transpune în căutarea Larosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
unei mari acuități perceptive și al unei remarcabile inventivități, atât în ordinea temelor, cât și în aceea a expresiei. Registrul dicțiunii, al atitudinilor și al stărilor poetice include ipostaze diverse, deseori contrastante, de la cântec la imprecație, de la reverie și rememorare nostalgică la proiecția caricaturală sau la celebrarea solemnă. Căci, în accepția autorului, „poemul e o cutie cu nebănuite corzi/ pe care o nevăzută mână - mai acut, mai grav - / le ciupește din când în când”. Cartea de la Jucu Nobil valorifică potențialul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
contrazice radical spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate descifra în Restriști: un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, suflet legat de țară, de pământ, inactual, inutil, cu voinți dizolvate în veleități, cu entuziasmuri puerile, gingaș și pretențios, concepând de altfel și meschinăria, dar inapt în a o realiza sau dândui, fără să vrea, o candoare
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care îi e familiară (pierde vremea prin birourile marilor case de producție și prin barurile de pe lîngă studiourile de filmare). Fitzgerald și-a dorit aceste secvențe cu Hobby ca pe niște episoade dintr-o comedie de moravuri, dar unda lor nostalgică, ușor melodramatică, nu poate fi atenuată. Personajul este o victimă a progresului, ca și Benjamin Button, aflîndu-se în contratimp cu istoria. Încearcă, disperat, să reintre în atenția potentaților zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
primele lui romane, redactate și publicate în anii optzeci. Karanlik ve Ișik/Întuneric și lumină, din 1982 (tipărit însă cu titlul Cevdet Bey ve Oğullan/Domnul Cevdet și fiii săi), alături de Sessiz Ev/Casa tăcerii, din 1984, refac, în notă nostalgică (precum volumul de memorii Istanbul!), atmosfera unei Turcii tradiționale, expuse brutal invaziei modernității. Confruntarea generațiilor joacă, în epic, un rol esențial: primul roman urmărește evoluția a trei etape cronologice ale aceleiași familii bogate (ce locuiește, asemenea clanului Pamuk, în cartierul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
democrații occidentale. Conștient de prezența unui sentiment de dezamăgire privind democrațiile liberale, sentiment pe care il ilustrează fie discutând pe marginea Dialecticii luminilor 14, fie preluând pesimismul lui Orwell 15, Rorty insistă în mai multe locuri asupra faptului că exercițiile nostalgice sunt ineficiente 16. Cu atat mai mult, este rezonabil să avem o viziune și mai pesimista pentru anii din urmă, din moment ce prăbușirea regimurilor dictatoriale din țările arabe a generat mai degrabă violență decât libertate 17, iar democrațiile liberale europene se
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
succesor Partidului Comunist (ȘED). R. G.: Da, nici chiar în rândul acestuia; dacă există unii tineri care împărtășesc acele idei și valori, ei nu au relevanță sau putere politică. A. R.: Se găsesc printre foștii cetățeni ai RDG așa-numiți "nostalgici" după regimul comunist? R. G.: E ceva cât se poate de firesc. Foarte mulți oameni care își amintesc trecutul lor accentuează amintirile plăcute. Așa a fost și cu esticii germani. Ei au avut o viața cotidiană și au, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
au evocat mitul unei vîrste de aur (a anticilor pentru Machiavelli, a florentinilor pentru Rousseau, a lui Rousseau pentru revoluționari, a revoluționarilor pentru eroii celei de a III-a Republici și vremea celei de a III-a Republici pentru republicanii nostalgici de astăzi), ei nu au dat substanță idealului lor decît atunci cînd au putut să adapteze acest ideal spiritului timpului. Revenind la Uniune, poate fi ea reformată în spiritul republican? Nu este oare prea mare diferența între idealul civic și
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
aferim! / Și lumea nu se mai gată.” În aceeași culegere, Memento e un lied, fără refren: „Acum putem să ne-ntâlnim, / de nici o umbră nu ni-i teamă / de când am început să fim / cu umbra timpului de-o seamă.” Fluid nostalgice sunt și alte lieduri, precum, din Bătaia cu aur (1979), două secvențe ale uneia dintre „elegiile precare”, a patra, sau, din Podul de vamă (1986), unul (Prund) cu suavități din speța celor existente la St. O. Iosif. De o alură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
noi (Poemele verii, Cântece de țară, 1967, Semne pe scut, 1972) și cu o selecție din poeziile scrise anterior (Poezii, 1968). Alături de „peisaje” lirice și de stihuri dedicate țării, caracterizate printr-o dragoste vibrantă față de plaiurile românești, se strecoară accente nostalgice, în acord cu o predilecție bine marcată atât tematic, cât și stilistic, spre confesiune. În Cântece de țară, rătăcit printre clădirile orașului, poetul are revelația disoluției în citadin a atmosferei satului de acasă: „Orașu-i îmbracă culoarea diurn,/ Din ziduri respiră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]