9,057 matches
-
te mai linge pe des`te! Ca să-i satur pe copii, Cireșe pot să fac mii. Cum nu îmi place zăbava, Repede-ncropesc livadă. Desenăm și coloram, Glumim și ne bucurăm. Pan’-amiaza o să vină Suntem toți cu burtă plină. Nucul Îmbrăcat stă în lumina Nucul, astăzi, în grădina; Jos la poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat din aripi, nu se-ncurcă Și-s mereu puse pe ducă. Doar bunica
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
te! Ca să-i satur pe copii, Cireșe pot să fac mii. Cum nu îmi place zăbava, Repede-ncropesc livadă. Desenăm și coloram, Glumim și ne bucurăm. Pan’-amiaza o să vină Suntem toți cu burtă plină. Nucul Îmbrăcat stă în lumina Nucul, astăzi, în grădina; Jos la poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat din aripi, nu se-ncurcă Și-s mereu puse pe ducă. Doar bunica, în cămara, A strâns nuci
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Nucul, astăzi, în grădina; Jos la poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat din aripi, nu se-ncurcă Și-s mereu puse pe ducă. Doar bunica, în cămara, A strâns nuci și pan’ la vară, Făcând nucului dreptate, Vom mânca pe saturate. Uite, primii fulgi de nea Îl îmbracă-n catifea. Și sub albă plăpumioara Doarme pan’ la primăvară. Când s-or întoarce cocorii, Iar i-or da lui matisorii Și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat din aripi, nu se-ncurcă Și-s mereu puse pe ducă. Doar bunica, în cămara, A strâns nuci și pan’ la vară, Făcând nucului dreptate, Vom mânca pe saturate. Uite, primii fulgi de nea Îl îmbracă-n catifea. Și sub albă plăpumioara Doarme pan’ la primăvară. Când s-or întoarce cocorii, Iar i-or da lui matisorii Și ne-om veseli-mpreună, Visând o
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
astăzi Ți-am adus pe însuși fiul ochilor Tăi! TATĂ, ACELAȘI EȘTI ȘI MARTEI ȘI MARIEI Mereu în grabă, dar pe dos tipsiei, iar mie însumi - risipirilor mărunte, frânturi din tot ce povesteai Mariei mă întristau ca umbra grea de nuc. Amarul din cuvântul Tău, cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc, chiar inima mi-a spart-o. Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat: ''Marto, Marto...!'' Voiam ce nimeni n-a gândit, la prânzul meu de cină să
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buzecu setea ascuțită precum o piatră de marecu o pălărie de paisă miroase a pâine și sarepoarta s-a deschis o gamelă alerga în urma pașilorsă culeagă ultima picătură... XVII. STRADA CU NUCI ÎNCUIATE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1224 din 08 mai 2014. mergeam pe aceeași stradă și n-am învățat să vorbim să despărțim zicerea de respirație lemnos și sferic jumătate de tu jumătate de eu ne închideam paralizate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
O capră cu doi iezi legată mai la vale, îmi părea însetată... iute alergam la cișmea să-i aduc apă; nici nu atingea căldarea plină ochi, dezlegată ea voia să bea din libertate... aceeași sete noi aveam. Bunica avea mulți nuci, într-o zi îmi arăta cu degetul, șoptindu-mi numai pentru mine: acela din fundu’ grădini esti unu’ din haiduci și-ni pari cî samânî cu tini. Referință Bibliografică: La bunica mea-n curte / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LA BUNICA MEA-N CURTE de MARIA COZMA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361223_a_362552]
-
de vânt precum oamenii de dragoste m-am îmbolnăvit de cuvânt mi-e foame , mi-e sete, mă arde simt tăișul sabiei scrijelindu-mă în căutarea adevărului nerostit. m-am îmbolnăvit de poezie precum mărul de mere părul de pere nucul de nuci doar că uneori fructele mele cad încă necoapte iar alteori oamenii le scuipa printre dinți păstrând doar miezul lor dulce. m-am îmbolnăvit de poezie o boală ciudată care ma macină musca din mine uneori mă lătra alteori
M-AM ÎMBOLNĂVIT DE POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360792_a_362121]
-
precum oamenii de dragoste m-am îmbolnăvit de cuvânt mi-e foame , mi-e sete, mă arde simt tăișul sabiei scrijelindu-mă în căutarea adevărului nerostit. m-am îmbolnăvit de poezie precum mărul de mere părul de pere nucul de nuci doar că uneori fructele mele cad încă necoapte iar alteori oamenii le scuipa printre dinți păstrând doar miezul lor dulce. m-am îmbolnăvit de poezie o boală ciudată care ma macină musca din mine uneori mă lătra alteori mă mângâie
M-AM ÎMBOLNĂVIT DE POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360792_a_362121]
-
toamnă toamna vine pe cărare frunze se aștern pe vale trec furnici pe drum grăbite cuiburile-s părăsite. doar în pod e mare larmă curătenie-i de toamnă șoricei sunt la tot pasul cu mătura și fărașul. altii rânduiesc pe loc nuci, grăunțe , lemn de foc , strâng de toate de tot felul pentru când o veni gerul. așează pe umerașe din lână-albă paltonașe papucei și ciorăpei căciulițe, botoșei. toți muncesc , nu-i loc de stat mâncare și-au adunat du-te vino
POEM DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360788_a_362117]
-
toarce, Privind spre drumul cel îngust”. Coadă mare la cuptorul de uscat prune al Bucuricăi. Țăranii stau la rând cu lăzile pline cu prune de Tuleu sau din cele „ursești”, pentru a le usca pe gratii, la foc domol. Sub nucul țatei Bucurica, unde este construit cuptorul, toamna e lume multă. Ce bune sunt prunele uscate! Toată iarna sorbi din compotul făcut din ele, aromat cu puțină vanilie, sau întingi pofticios cu bucata de mămăligă prăjită în mâncarea de prune uscate
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
voie să ne punem cu prăjina pe bietul prun. Socrii mei nici nu aveau prăjini. Dădeau grijă mare fiului Iosif, bărbatul meu, să luăm prunele ce cad din mișcarea tulpinii. Avea socru-meu două prăjini lungi, din alun pentru scuturat nucii din Tudoran care erau bătrâni” - îmi spunea bunica Maria sau Măruța cum îi spuneau oamenii, de multe ori, certându-ne când eu și sora mea plecam cu oameni în țarină, la prune, înarmați cu prăjini pentru bieții prunișori supuși măcelului
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
cărămidă pe dungă. (Se pot vedea și astăzi, salonul și dependințele din curte fiind intacte) O șatră mare adăpostea butiile din stejar unde se depozitau prunele pentru borhot, dar și un fel de garaj pentru mașină. Apoi grădina cu un nuc secular și în fundul grădinii un iaz ce provenea din Râul Doamnei, un braț al râului destul de mare. Pe iaz o roată ce punea în funcțiune cazanul de țuică. O frumusețe! Mai sus - stăvilarul Bârzu - unde se încâlceau bilele și buștenii
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
Bucuria dispăruse. Auzisem de la frații mei mai mari și de la copiii cu care mă jucam în țărâna din fața porții că dacă nu ști lecția, învățătoarea te bate cu nuiaua, sau te pune la colțul clasei în genunchi pe coji de nuci. Îmi părea rău că nu o să mai pot să mă bălăcesc, împreună cu gâștele satului, în pârâul Beica. Doamne, ce mai iubeam acest firicel de apă tulbure! Deși aducea multe necazuri oamenilor. Când era vară și cald, apa aducea răcoare. De
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
mă ascund sub pielea zbârcită a zugrăvelii, sap labirinturi cu degetele însângerate ca să-i găsesc, să mă regăsesc pe mine, întreagă. Trec din cameră în cameră, încet, cu luminile stinse. Îmi umplu alveolele cu aerul din casa bunicilor. Miroase a nuc, a mobilă veche, a hârtie creponată, a vanilie, a copil cu părul de aur, a ochelari de bunic, a început de mirare. Miroase a mine, cu ani in urmă. Prea multe măști - ar trebui să fie păsări... ochii să se
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Banii îi dădeau turcilor ca un fel de impozit, de bir, să fie lăsați în pace... Aveau ce mânca. Muntele avea bogăție mare: animale, pomi fructiferi, plante și apă. Acolo sunt livezi întinse de măslini, portocali, lămâi. Am văzut și nuci, peri, multă viță-de-vie, smochini... Când am fost eu, în fiecare seară am mâncat la altă mănăstire. La fel și dimineața. Să știți că întotdeauna mi-a rămas mâncare pe masă. Era multă și bună. Am avut lapte dulce fierbinte, lapte
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
care tresări înfiorată. - Nu, nu, răspunse ea încurcată și totodată jenată de situație, am intrat din greșeală. - Desigur, am glumit. Nu ești singura persoană care pățește așa ceva. Îți place dormitorul meu? - Mda, este frumos, mobilă veche în stil baroc, din nuc, camera este luminoasă și primitoare... - Văd că te pricepi și la artă. Te-ai simți atrasă de un asemenea dormitor?... tatonă el mai departe terenul... - Depinde de împrejurare și pentru ce mergi într-un asemenea dormitor, spuse ea cu mai
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
ard. Se aud colindători, Clopoței și urători. Știți copii o poezie? Daruri, moșul are-o mie. Deschide sacul ușor, Uite sare-un puișor! O papușă, un tractor, Doamne! Un calculator! Trenuleț cu baterii, Rochițe, bijuterii. Bomboane și ciocolată, Prăjitură vanilată, Nuci și mere aurii, Haideți iute, măi copii! Câte daruri ne-a adus! Moșule, unde te-ai dus? De ce n-ai mai stat un pic O colindă să-ți mai zic? Are moșul drumuri multe, Dorințele vrea să le-asculte. Să
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
ce-nseamnăpovara cărnii și tirania gândurilor,... XXII. RÂSUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1327 din 19 august 2014. Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește ... Citește mai mult Din când în când, pe nepusămasă, mă năpădeșterâsul.Totul e gri, muncitoriitrec posomorâțica întotdeauna,pe frunzele de nuc se citește lehamitea,unele păsări triluiesc tropare,altele doar deschid ciocurilea muțenie,iar pe mine mă podideșterâsul.Din adânc se aude, surd,cum se ocărăsccârtițele,copiii preoților își fac crucecu limba,întreaga zidire scrâșnește... XXIII. REȚETĂ, de Răul Bâz, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
legăturile plasei în care era prins porcușorul. - Eu te ajut să scapi, dar vreau să fiu impresarul tău, ce zici? - Bine, dar nu știu să cânt la nici un instrument. - Am să te duc la prietenul meu, ciobănașul care îmi aduce nuci la marginea pădurii. El te va învăța să cânți din frunză. - Din frunză? N-am mai auzit niciodată ceva mai caraghios. Nodul plasei se desfăcu și porcușorul se rostogoli peste frunze, oprindu-se cu codița drept în copacul de care
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
trece rece prin cetate, din mrejele cu vălul de aramă vin amintiri fugare puse-n în ramă. prin sat trec umbre grele de tăceri, unde s-au dus potecile de ieri? cine s-a răzbunat cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea plină de ulcele și nopțile dormite prin vâlcele? unde-i fântâna noastră cu izvoare, din care-au curs legende milenare? pe bolta naltă îmi ridic privirea, se cuibărește-n suflet iar uimirea, atâtea
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368423_a_369752]
-
oaste ahtiată, Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea. Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd, Cum soarele apune și răsare, Și mântuiți prin har, cu harul se ( deleg) Ei înșiși, tot pe ei, unde se moare. Unde, în jertfă, nuci incandescenți, De- atât izvor de harică lumină, Mai înfloresc încă o dată, verzi, În mâinile, ce-și scriu în palme, - o vină. Se scurg în palme clipele, ca anii, O zarvă de netimp bate-n pendul, Se tot întrec acei ce-
UNDE SE MOARE DIN LUMINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368413_a_369742]
-
zorilor. Atunci, mă-mbrac și eu cu zor M-alătur lor cu drag, în cor Cântăm voioși pe sub fereastră Colinda veche, românească: ”Am venit și noi o dată La un an cu sănătate Maica Domnului s-ajute La colaci și la nuci multe!” Referință Bibliografică: Ajunul Crăciunului / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
AJUNUL CRĂCIUNULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367819_a_369148]
-
Toate Articolele Autorului Ați gătat colacii de conți? Ați pregătit merele și nucile? Deschis-ați poarta? Legat-ați câinii? Primiți cu pizărăii? Pizărăi, răiiiii..... Gutuia gălbuie, fereastra descuie. Spre copilărie, la vise mă-mbie. Obraji roz de mere, pergamute pere, Nuci rostogolite, la prunci azvârlite. Pizărăi răiiii....,! Colindam pe văi. În straiță averi, florile de meri. Nămeții pufoși, râdeam toți voioși, Bolta ne zâmbea, binecuvânta. Îngerii din cer, ne-nsoțeau pe ger, Veste ne-aduceau, Pruncul înfășau. Păstorii cătau, steau o urmau
PRIMIŢI CU PIZĂRĂII? de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367931_a_369260]