2,009 matches
-
el soli care promiteau iertarea de păcatele tâlhăriei În schimbul ajutorului În lupta cu turcii. În vestita bătălie În care conducătorul Armatei turcești, Sinan-pașa, și-a scuipat În smârcurile unui râuleț și ultimii doi dinți pe care-i avea, corpul de oștire care a Închis capcana se strecurase anevoie prin pădure, călăuzit de hoțul Stavrinos, dar ajunsese tocmai la timp ca să gâdile gingiile pașei. Hoțul pocăit avea o admirație fără de margini pentru uriașul domnitor, căruia Îi arăta nesmintită dragoste și ascultare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scrisă de mâna seniorului său. Când termină de citit, Hideyoshi introduse scrisoarea în kimono și întrebă: — Trupele noastre din Kai au înregistrat victorii strălucite? — Armata Domniei Sale a fost o forță irezistibilă. Cam în vremea când am plecat noi din Kai, oștirea Seniorului Nobunaga ajunsese, deja, la Suwa. — Nici nu m-aș fi așteptat la altceva din partea Seniorului Nobunaga. Trebuie să fi ieșit el însuși în luptă. Era bine dispus? — Am auzit de la unul dintre participanții la campanie că trecerea prin munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al pieselor pe o tablă de go, iar poziționarea propriilor săi vasali în spatele armatei Ukita, care, până nu demult, fusese aliată cu clanul Mori, era determinată de prudență. Din prima zi a asediului, avură loc mici ciocniri între cele două oștiri. Kuroda Kanbei, care tocmai se întorsese dintr-o inspecție a primelor linii, se prezentă la Hideyoshi și-i descrise conflictul sângeros din ziua întâi. — În timpul luptei de azi dimineață, începu el, războinicii Seniorului Ukita au suferit peste cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zvonuri - că Seniorul Ieyasu mergea spre apus; că fiul cel mai mare rămas în viață al lui Nobunaga, Nobuo, pregătea un contraatac; că armata clanului Akechi se lupta într-un loc sau altul. Cel mai credibil zvon era acela că oștirea lui Hideyoshi era imobilizată de clanul Mori, la Takamatsu. Numai cei care-l cunoșteau bine pe Hideyoshi nu se lăsau induși în eroare. Calitățile dovedite de Hideyoshi în invazia provinciilor de la apus în ultimii cinci ani îi curățaseră adevărata valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide, pe care oricine și-o putea imagina. — Retrageți-vă înainte de a fi înconjurați! Înapoi! Înapoi! Acel cor jalnic răsuna din rândurile trupelor în succesiune rapidă, iar vestea tristă zbura ca vântul spre celelalte două unități ale clanului Akechi. În mijlocul oștirii centrale, care acționa ca armată de rezervă, se aflau cinci mii de oameni comandați direct de Mitsuhide la Onbozuka. În dreapta lor mai erau încă patru mii de oameni, printre care două mii sub comanda lui Fujita Dengo. Dengo bătea în toba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
victime, câtă vreme forțele lui Hideyoshi pierduseră mai mult de trei mii trei sute. Numărul răniților era incalculabil. Astfel putea fi înțeles marele spirit al soldaților clanului Akechi, prin nimic inferior celui al generalului lor. Ținând seama de dimensiunile reduse ale oștirii lui Mitsuhide - aproape jumătate din cea inamică - și de terenul dezavantajos pe care lupta, nu era o înfrângere pe care lumea s-o ia în râs. Luna zilei a treisprezecea din Luna a Șasea era încețoșată de nori subțiri. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pretext ideal pentru a expedia trupe. Totuși, armata recrutată de el consta din numai opt mii de oameni. Avangarda de trei mii de oameni a făcut față unei forțe de peste zece mii de oameni ai clanului Hojo, înainte de a se alătura oștirii principale a lui Ieyasu. Războiul a durat zece zile și ceva. În cele din urmă, armata clanului Hojo nu putu face mai mult decât să reziste pe ultima baricadă sau - așa cum spera Ieyasu și cum a și făcut în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o mică armată începu să se adune la poarta din față a Templului Sokoku. Soldații soseau din apus, din miazăzi și de la miazănoapte, pentru a se strânge sub stindardul cu tigve aurite, până când, în centrul orașului Kyoto, se adună o oștire destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul Lunii a Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara. Armata era împărțită în divizii, iar aceste divizii erau alcătuite din batalioane: cai de samar, pușcași, lăncieri, cavaleriști și pedestrași. Înfruntând zăpada și noroiul, mergeau înainte. Oștirea de aproape treizeci de mii de soldați a lui Hideyoshi avu nevoie de două zile pentru a ajunge în Mino. Tabăra principală fu instalată la Ogaki. De acolo, Hideyoshi atacă și cuceri toate castelele mai mici din zonă. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajutând soldații lui Sakuma să se orienteze pe calea retragerii. Lumina ei, însă, era o binecuvântare și pentru oamenii lui Hideyoshi, care-i urmăreau. Cele două armate se aflau la nu mai mult de trei ore distanță. Hideyoshi trimisese o oștire uriașă în acea singură bătălie, iar luptătorii aveau moralul ridicat. Posibilul deznodământ era clar încă dinainte de a începe lupta. Soarele strălucea în înaltul cerului. Era aproape de Ora Dragonului. Se luptaseră pe malul lacului Yogo, dar armata clanului Shibata fugise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse el cu glasul plin de bucurie, ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee. Apropiindu-se de calul lui Hideyoshi, Ishida Sakichi își salută stăpânul: — V-am făcut o promisiune mai demult și astăzi am pregătit, pentru dumneavoastră, o oștire finanțată cu banii pe care i-am câștigat din curățirea pământurilor nefolosite din această regiune. — Ei bine, vino, Sakichi. Alăturați-vă convoiului de provizii, în coadă. Oameni și cai în valoare de peste zece mii de banițe - Hideyoshi era impresionat de ingeniozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În dimineața aceea, nu se mișcă nici un steag din toată tabăra de pe Muntele Komaki. Era aproape ca și cum s-ar fi dat ordine stricte să nu se reacționeze la micile incursiuni de atac ale armatei apusene, care urmăreau să verifice hotărârea oștirii din răsărit. Se lăsă seara. O unitate a armatei de la apus, care se retrăsese din luptă, aduse un teanc de foi propagandistice, care fuseseră culese de pe drumul spre tabăra principală a lui Hideyoshi. Când o citi pe una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp la corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic în bătălie se văd, de obicei, în ciocnirile cu lancea. Mai mult decât atât, deznodământul unei lupte este hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el. Nu e bine dacă doriți să mai învingeți după ce ați învins deja. Nu pomeni numele lui Hideyoshi, dar, fără îndoială, intuia că acel strateg înnăscut își îndreptase deja degetul în direcția lui, ca reacție la marea înfrângere suferită de oștirea sa. — O urmărire prelungită e periculoasă. Shiroza a plecat? — Da. A pornit în mare grabă, cu ordinele dumneavoastră. Auzind răspunsul lui Ii, Ieyasu mai ordonă: — Du-te și tu, Ii. Pedepsește-i pe cei care s-au lăsat duși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Lunii a Șaptea, călători până în Mino și înapoi. Apoi, cam pe la jumătatea Lunii a Opta, spuse: E plicticos s-o mai lungesc mult. În toamna asta, va trebui să rezolv problema, odată pentru totdeauna. Încă o dată, anunță că o mare oștire avea să plece pe front. Timp de două zile înaintea plecării, flautele și tobele spectacolelor Nô răsunară din adâncurile fortăreței principale. Din când în când, se auzea râsul gălăgios al unei mari mulțimi de oameni. Angajând o trupă de actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce s-a făcut." 41. și în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului, și s-au bucurat de lucrul mîinilor lor. 42. Atunci, Dumnezeu S-a întors de la ei, și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: "Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel? 43. Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
David s-a așezat în cetățuie; de aceea au numit-o cetatea lui David. 8. A făcut zid împrejurul cetății, de la Milo de jur împrejur; și Ioab a dres cealaltă parte a cetății. 9. David ajungea din ce în ce mai mare, și Domnul oștirilor era cu el. 10. Iată căpeteniile vitejilor care erau în slujba lui David, și care l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-și întărească stăpînirea, ca să-l pună împărat, după cuvîntul Domnului cu privire la Israel. 11. Iată, după numărul lor, vitejii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
lui Iehoiada; și i-a mers faima printre cei trei viteji. 25. Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n-a ajuns pe cei trei dintîi. David l-a primit în sfatul celor mai aproape de el. 26. Vitejii oștirii: Asael, fratele lui Ioab. Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 27. Șamot, din Haror. Heleț, din Palon. 28. Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa, Abiezer, din Anatot. 29. Sibecai, Hușatitul. Ilai, din Ahoah. 30. Maharai, din Netofa, Heled, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
doilea, Eliab, al treilea; 10. Mișmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea; 11. Atai, al șaselea; Eliel, al șaptelea; 12. Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea; 13. Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea. 14. Aceștia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oștirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni, și cel mai mare cu o mie. 15. Aceștia au trecut Iordanul în luna întîi, cînd ieșea din matcă, pe tot cursul lui, și ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Duhul, și a zis: Suntem cu tine, Davide, și cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ție și pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ți-a ajutat!" Și David i-a primit și i-a pus între căpeteniile oștirii. 19. Niște oameni din Manase s-au unit cu David, cînd a pornit cu război împotriva lui Saul cu Filistenii. Dar n-au fost de ajutor Filistenilor, căci, după ce s-au sfătuit, domnii Filistenilor au trimis înapoi pe David, zicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu și Țiltai, căpetenia miilor lui Manase. 21. Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jefuitorilor Amaleciți), căci toți erau oameni viteji, și au ajuns căpetenii în oștire. 22. Și din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, pînă ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu. 23. Iată numărul oamenilor înarmați pentru război, care s-au dus la David în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înțelegerea vremurilor și știau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, și toți frații lor erau puși sub porunca lor. 33. Din Zabulon, cincizeci de mii, în stare să meargă la oștire, înarmați pentru luptă cu toate armele de război, și gata să se lupte cu o inimă hotărîtă. 34. Din Neftali, o mie de căpetenii, și cu ei treizeci și șapte de mii, care purtau scutul și sulița. 35. Din Daniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: "Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?" 7. Acum să spui robului Meu David: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Te-am luat de la pășune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel; 8. am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut nume ca numele celor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămînă în veac, și fă după cuvîntul Tău! 24. Să rămînă, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: "Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!" Și casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta! 25. Căci Tu însuți, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
la Ierusalim. 8. David a mai luat multă aramă din Tibhat și din Cun, cetățile lui Hadarezer. Solomon a făcut din ea marea de aramă, stîlpii și uneltele de aramă. 9. Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oștirea lui Hadarezer, împăratul Țobei, 10. și a trimis pe fiul său Hadoram la împăratul David să-i ureze de bine, și să-l laude că a luptat împotriva lui Hadarezer și l-a bătut. Căci Tohu era în război cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]