1,690 matches
-
pună mâna pe băieți... — Ești un porc. Nu mai mult decât oricare altul care a trăit cât timp am trăit eu în deșert. Se opri din legănat și se aplecă în față, privind prin mica ferestruică dunele înalte ce înconjurau oaza. — De aici lucrurile se văd altfel, pe măsură ce se scurg anii și pierzi speranța că într-o zi te vor lăsa să te întorci... Când înțelegi că nimeni, niciodată nu va simți nici cel mai mic interes sau milă pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război și incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt puzderie, până În inima Bagdadului și până și aici, la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad, Damasc, Buhara, Merv, Cairo, Samarkand: nimic altceva decât niște oaze pe care o clipă de nepăsare le-ar transforma din nou În deșert. Mereu la cheremul unei furtuni de nisip! Printr-o fereastră situată la stânga sa, cadiul a cântărit cu o privire expertă poziția soarelui. S-a ridicat. — E vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă lași să dorm până În zori! A doua zi, două rânduri proaspete În manuscris. Caligrafia e fragilă, șovăitoare și chinuită: Lângă iubita ta, Khayyam, cât erai de singur! Acum, că a plecat, te vei putea ascunde În ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cărțile, dar m-am născut aici acum șaptezeci de ani, și numai străinii Îmi vorbesc despre orașul Isfahan, eu nu l-am văzut niciodată. De-abia dacă exagera. Denumirea de Isfahan a desemnat mult timp nu un oraș, ci o oază În care se Înălțau două orașe distincte, despărțite unul de celălalt printr-un drum de un ceas, Djay și Yahoudiyé. Va trebui să vină secolul al XVI-lea pentru ca acestea și satele dimprejur să se contopească Într-o adevărată cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru ca acestea și satele dimprejur să se contopească Într-o adevărată cetate. În vremea lui Khayyam, ea Încă nu exista, dar a fost construit un zid Împrejmuitor, lung de trei parasangi 1, adică aproape nouăsprezece kilometri, menit să protejeze ansamblul oazei. Omar și Hasan au ajuns seara târziu. Au găsit găzduire la Djay, Într-un caravanserai situat În apropierea Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar sabia mea te va apăra. Ne vom Întoarce când se va stinge tumultul. În vreme ce ofițerul pregătește caii, Omar Își strânge În grabă manuscrisul, trusa de scris, plosca și o pungă plină cu aur. Traversează, dintr-o parte În alta, oaza Isfahanului, până În mahalaua Marbin, situată la apus, fără ca soldații, numeroși, totuși, să se gândească să-i tulbure. Un cuvânt de-al lui Vartan, și porțile se deschid, iar santinelele se dau la o parte cu respect. Această amabilitate nu Întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ultimului său fiu. Peste câteva zile, adevăratul vinovat mărturisea; era, la rându-i, decapitat. Biografii Marelui Maestru amintesc masacrarea fiilor acestuia spre a-i ilustra rigoarea și imparțialitatea; precizează că obștea de la Alamut a devenit, cu ajutorul acestor pedepse exemplare, o oază de virtute și moralitate, ceea ce e lesne de crezut; se știe, totuși, din diverse surse, că, În ajunul acestor execuții, unica soție a lui Hasan, ca și fiii acestuia, s-au răzvrătit Împotriva autorității sale, că el a poruncit alungarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar putea s-o evite, Nu uitați, domnule prim-ministru, că În afara granițelor țării noastre oamenii continuă să moară cu toată normalitatea, și ăsta e semn bun, Depinde cum privești, eminență, poate cei de afară ne privesc ca pe o oază, o grădină, un nou paradis, Sau un infern, dacă sunt inteligenți, Noapte bună, eminență, vă doresc un somn liniștit și odihnitor, Noapte bună, domnule prim-ministru, dacă moartea se va hotărî să se Întoarcă În această noapte, sper să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Udi mă urmează, vrea să îmi dea o a doua șansă, spuma ne acoperă deja pe amândoi, curată ca zăpada proaspăt căzută, el îmi aruncă o privire întunecată, aproape nemiloasă, în mijlocul irisului său brun licărește o pată verde, ca o oază în deșert. Dacă aș fi fost un bărbat necunoscut, ai fi depus mai mult efort, se plânge el în șoaptă, aș vrea să depui mai mult efort, iar eu murmur, fac destule eforturi, de ce trebuie să fac eforturi în permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa ne chinuiam să prindem primele picături de ploaie, limba mea este însetată de vin, îi caut urmele pe organul tare, care i se leagănă bețiv între testicule, mă lipește de el, sticla goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fire de iarbă, când stăteam culcată pe câmpie cu toate membrele relaxate, înfometate și însetate, ofensate și în așteptare. Pe măsură ce mă îndepărtez, străzile devin din ce în ce mai înguste, iar ochii mei se limpezesc, chiar și în mijlocul verii sclipesc aici livezi ca niște oaze limpezi, privindu-mă cu ochii lor curioși, de când murise tatăl meu, nu mai fusesem aici și nici înainte nu veneam prea des, întâlnirea dintre maturitate și copilărie trezește întotdeauna în mine sentimentul unei catastrofe imposibil de stăvilit. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nou domnul și doamna Gilch? — Da, domnul și doamna Stephen Gilch. — Domnul și doamna Stephen Brat-Gilch. Hai că mă duc să sun. Nu sta prea mult. MÎncară de prînz la un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
partide grozave de sex, că pentru tot restul vieții îmi voi aminti goliciunea sa, ochii și alte părți ale corpului său și că n-am să mă pot abține să-i compar pe toți cu el? Oricum, Jake e o oază de liniște. Îmi dau seama că mi-aș dori să fiu ca el. Dumnezeule, ce mult mi-am schimbat părerea despre el! Greșeala mea e că mă grăbesc să judec oamenii. Metaforic vorbind, dacă încerci să devii mai bun, începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o editură pentru ASP. Un ASP, În jargonul Manuzio, era - dar de ce oare folosesc imperfectul? ASP-ii Încă mai există, pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
afla Sanatoriul de boli nervoase de la Măgura. Șoferii care mă aduseseră în trepte până acolo știau de doctorul Iolescu și de sanatoriul său - părea să fie o chestie faimoasă prin partea locului. Și Sabina îmi descrisese Măgura ca pe o oază, un paradis psihiatric. Am început să urc serpentinele monotone, răsucite prin mijlocul pădurii de brad. După jumătate de oră, pe partea stângă, se ivi un gard gri, de beton, prevăzut cu sârmă ghimpată în partea superioară. Un depozit sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Leo. Să fii mulțumită dacă o să poți lucra undeva la o creșă ori într-un birou de primărie, să plimbi și tu hârtiile pe-acolo. Acum nu mă mai mira atât de tare că atâtea studente stăteau cu anii în oaza psihiatrică a doctorului Iolescu. Chiar părinții lor insistau să rămână acolo, sub tratament. Doctorul le îndopa cu tranchilizante, le distrugea încrederea în ele însele, le făcea dependente de el. Chiar după externare, cele mai multe reveneau negreșit. Și-apoi nu era plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nici că-i pasă. Pe nesimțite, întraseră cu toții și avansau în desimea foșnitoare, acaparantă și obscură a Parcului. Iluminatul public se diminua, scădea și fluctua imprevizibil, precum vântul în lan, creîndu-se meandre și efecte speciale pentru ochi, de genul unor oaze animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar plastronul alb, orbitor de alb, al cămășii sale de mătase (cu bumbi minusculi de agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la nefiresc, oximoronic, aureola de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat al lui Dracula! Parol! îl categorisește mental Avocatul. Cu un gest repezit, care se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noi că știm tainele acestei lumi! Cât de bine credem noi că-i cunoaștem pe alții... Și, totuși, propriul suflet îl cunoaștem ca pe un deșert. Un deșert în care, la tot pasul, ți se ivește o iluzie întruchipând o oază...De ce vrea mintea să pătrundă tainele lumii, să rupă misterul în care conviețuim, când sufletul este cel dintâi care trebuie pătruns ? Această întrebare dăinuie peste tot în cutia de argint din marea cu pești de cristal. Și, când alt suflet
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
o ploaie de nisip sau câte o bucată de rocă. Dar asta era tot. ― Numai rocă goală, făcu Kane descrierea. Nu putem să vedem prea departe. După câte știu, trebuie să fi nimerit la mai puțin de cinci metri de oaza locală... ― Nu-i rău, zise Parker. (Strigă ceva lui Brett.) Dacă avem vreo problemă, vă înștiințăm. Să ne țineți la curent. ― Vă trimit o vedere. Kane întrerupse comunicația... 3 Ar fi fost mai bine pentru liniștea sufletească a fiecăruia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
neagră, punând în evidență vântul și vârtejurile de praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de ceva viu, nici o zdreanță de lichen, nici un tufiș. Nimic. Numai vântul și praful dominau noaptea străină. ― Nici o oază, murmură Kane doar pentru el. Pustie, informă, neprimitoare. Dallas privea urgia de afară care părea fără sfârșit; urmări fragmentele de piatră duse de vânt. Se întreba cum era atmosfera. După câte știau despre condițiile locale, putea foarte bine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aștept la vreo surpriză majoră. Totul pare extrem de banal și irespirabil. ― Presiunea? ― Zece din patru pe centimetru pătrat. N-ar fi o problemă, numai dacă vântul nu se va înteți. ― Iar despre umiditate? întrebă Kane, care-și luase gândul de la oază. ― Nouăzeci și opt dublu P. Nu miroase prea bine, dar este într-adevăr umed. Mulți vapori de apă. Iată un amestec original. Nu credeam că vom găsi atâta, coexistând cu metanul. Mă rog! Nu v-aș sfătui să gustați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
știți ce fericiți sunteți! ― Necazul e că nu-mi vine să mă simt fericită, replică Ripley. Eu m-aș întoarce la hipersomn. Ceva îi atinse gleznele și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pietruite, printre casele mici de piatră, pînă sus, la palatul ducal înfipt pe stînca lui, de unde domina întreaga vale. Eram, ca de obicei, fascinat de urbea medievală, atras irezistibil de fiecare străduță mai mică decît celelalte, care ducea spre cine știe ce oază de piatră cu numele vreunui sfînt. De data aceasta, după o săptămînă de Italia, un miros străin de acel loc mă atrăgea însă irezistibil către un colț al acestui labirint de piatră. Mă uitam la case, priveam în lungul străzilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]