2,130 matches
-
face să-i mijească lacrimile printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să smulgă din apele negre și vijelioase un oraș legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-un sol al Atlantidei înghițite de timp. 3 Neuilly-Sur-Seine era alcătuit din vreo douăsprezece case din bârne. Adevărate izbe cu acoperișul din șindrilă argintată de intemperiile iernii, cu ferestre cu chenare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
astrelor din mai multe considerente. În primul rând, colinda - în general - face parte dintre speciile folclorice rituale (ca și descântecul, bocetul etc.). Or, este de presupus că anume aceste creații au rămas neschimbate în fondul lor, chiar dacă „unele teme de obârșie străveche au primit coloratură creștină” (93, p. 362). Pentru mentalitatea arhaică și tradițională, alterarea unui text ritual este de neînchipuit. Consecințele ar fi grave : textul și-ar pierde efectul sau ar căpăta un efect contrar. De aceea, textele rituale s-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trecem în revistă - ajunge în pântecele uriașului geoantropomorf Antero Vipunen, pe care îl constrânge, în final, să-i destăinuie tainicele rune (59). Acestea se dovedesc a fi chiar povestea facerii lumii : 107Legenda românească a potopului Cântece preaminunate, Despre-a’ lumii-adânci obârșii, Vrăji ce fost-au la-nceputuri, Ce nu-s spuse de oricine, Nu le știu nici toți vitejii. Povesti-n vrăjite vorbe, în descântece întocmai, Cum la-a Domnului poruncă, Prin a Celui Tare milă S-a născut din sine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unui cort pentru inhalații (138, p. 79). Fără textul lui Herodot, rostul acestui inventar funerar ar fi fost dificil de înțeles. Pentru „cânepă”, Herodot folosește termenul grecesc kannabis. Ernst Jünger a propus o etimologie interesantă : Numele plantei kannabis își are obârșia și înrudirile în limbi foarte vechi, ca asiriana ; konabos era un cuvânt grec pentru zgomot. El sugerează răbufnirile parțial vesele, parțial agresiv-agitate în care se manifestă de obicei beția cânepii (27, p. 246). Contemporan cu Herodot, Sofocle asociază kannabis-ul cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
am preferat să îi ignor pe zeți și posibilitățile pe care ni le-ar putea oferi. Bella se așeză din nou la masă și își cufundă privirea în hârtii. ― Uite, aici ne deosebim, tată! Eu cred că eliberarea pământurilor de obârșie ale strămoșilor noștri merită orice dezlănțuire de violență! Kasser își îngustă ochii. Povestea originii dinastiei Boszt în Câmpia Pannoniei nu era nouă. Înșiși călugării o preluaseră cu entuziasm și o amplificaseră până când ea devenise din legendă un fapt istoric. Se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
națiunilor", intermediar al unui intermediar, mireasă a Mirelui (noua Evă ieșită din trupul răstignit al lui Iisus), Biserica este "doi în unul", ca și Hristos: în același timp temporală și spirituală, umană și supranaturală. Ca societate terestră, ea își are obîrșia în sociologie: ca o comunitate a vremurilor din urmă, ea se trage din teologie. Dacă încetează de a fi umană, încetează de a fi divină: aporiile ecleziologiei, care sînt cele ale dublei naturi, le redublează pe cele ale cristologiei aici
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de sărăcia gamelor proprii, de imaginarul său poetic, dar și de rezonanțele ontologice. Să închini imnuri elastomerilor, să sărbătorești cleiul, buretele sau cauciucul, să lauzi aliajul dinamic de fluență și stabilitate, nu e în obiceiurile noastre. Paleontologul, care lucrează la obîrșii, înțelege omul începînd de la picioare (hominizarea începuse cu poziția verticală, care va da libertate mîinii și a feței). Mediologul, care vine mai tîrziu (3000 ani î.Hr.), îl vede prin mîna și prin instrumentele pe care le-a manipulat (aculturația începînd
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Satele în apus sunt în genere orașe în miniatură, iar așa-zisa cultură populară este acolo cel mai adesea de origine urbană. Satele sunt în apus un fel de magazii de haine vechi și de forme căzute în desuetudine, de obârșie orășenească. Orașele din răsăritul ortodox au fost cel puțin înainte de invazia civilizației niște simple sate hipertrofiate. Iar satul a rămas aci permanent creator, chiar și atunci când peste el s-au așternut puternice influențe străine" (Blaga, 1985: 219-220). Unii gânditori consideră
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cu mulți copii" (1967: 198). Această diversitate marca de multă vreme spațiul românesc și era responsabilă de diversitatea elementelor genetice ale neamului nostru. De altfel, Drăghicescu arăta că doar SUA mai seamănă cu noi din punctul de vedere al eterogenității obârșiei. Ralea arată că datorită influențelor multiple, nu s-a putut forma un nucleu central al caracterului românesc. De aceea, încercarea de a contura psihologia poporului român avea de trecut piedici semnificative reprezentate de diversitatea elementelor alogene insuficient asimilate. Altfel spus
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
construiește permanent de către indivizi sau grupuri pornind de la identificările pe care aceștia le fac. Identitatea nu mai este astfel un fenomen static, ci unul în permanentă reconfigurare, o chestiune de opțiune personală (Anderson, 1991). Conceptele de esențialism și constructivism au obârșii mult mai vechi decât sociologia modernă. Astfel, se poate face distincția între un esențialism clasic, care își are originea în lucrările lui Platon și este apoi preluat de filosofii Evului mediu și care se referă la forme, esențe, constante, ce
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
modernă nu se poate limita numai la instrucția Întemeiată pe experiența socială a umanității, realizată cu precădere prin metode verbale și livrești, ci va tinde să cultive În măsură crescândă interesul și pentru acele forme de Învățare care Își găsesc obârșia În acțiunea sistematică de explorare sau investigație proprie a Însăși realității naturale și socio-umane. Potrivit acestui model „empirio-centric” o pondere sporită vor deține așa-numitele: II. Metode de explorare organizată a realității - metode obiective, intuitive care se pot Împărți În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
11.X.1913, Defiance-Ohio, SUA), poetă și traducătoare. Născută din părinți români, emigrați în America, al șaptelea copil din cei zece ai Paraschivei și ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ținuturile de obârșie de la Ocna Sibiului, profesând ca învățătoare. A.-M. a făcut studii de teologie la Sibiu (1947) și a urmat la Cluj cursurile Facultății de Filologie (1949). Debutează cu proză pentru copii și cu traduceri în 1933, la „Satul și școala
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
Se întâlnesc, totuși, numele profesorilor universitari Emil Brancovici și Ion Simionescu. Un material îl vizează pe René Descartes, iar altele se ocupă de propaganda în străinătate pentru ridicarea prestigiului țării noastre, de ideea națională a lui N. Iorga sau de „obârșia limbii și a neamului românesc”. Alți colaboratori: M. Negru, M. Mora, Gh. Vrabie. D.B.
AGRICOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285204_a_286533]
-
istorisind un caz de prigoană comunistă din anii de după al doilea război mondial (victima nevinovată este un țăran, Petrică Ciobanu), dar mai cu seamă ultimul, pe tema „întoarcerii acasă”, într-o disperată încercare de a recupera trecutul familial și adevărul obârșiilor, recomandă în I. un prozator ce tinde să atingă, fie și numai episodic, nivelul propriei poezii. SCRIERI: Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, București, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
mediocră, nu sunt învinși, nici ratați. Ei fac parte din categoria nonconformiștilor, înscriindu-se în galeria tipurilor tradiționale ale prozei rurale. Un hectar de umbră pentru Sahara (1984) are ca personaj central pe basarabeanul dezrădăcinat care, revenit în mediul de obârșie, mânat ca de soartă, își află aici moartea. Proza din ultimii ani de viață ai lui I. este polemică, adeseori cu aluzii străvezii la adresa sistemului totalitar. Nuvelele i-au fost traduse în limbile rusă, germană, slovacă ș.a. Ca regizor, a
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
Remarcabilă le este precocitatea, fiind bărbați la 14 și politicieni la 20 de ani“. Interesante sunt și notațiile sale din capitolul rezervat trecutului îndepărtat al românilor, având ca punct de plecare cucerirea Daciei - numită „Eldorado al Orientului“21 - de către romani. Obârșia romană a acestui popor, estimată nu doar la cele aproximativ patru milioane de oameni viețuind atunci, în Principatele • Ibidem. • Ibidem, p. 113. • Potrivit recensământului din 1860, deci la numai câțiva ani după estimarea lui J.O. Noyes, populația Bucureștilor se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca locuitori ai Sucevei, iar unei surori, căsătorită cu un Șerbu, D. îi dăruia pe la 1680 un exemplar al Psaltirii slavo-române. Misira se va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă impulsul celor dintâi înclinații cărturărești. Răzlețe, parvin din epocă și informațiile ce îngăduie reconstituirea primei perioade a formării sale spirituale, ca
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
istoria poporului, ce se număra altădată între „limbile păgâne”. La originea latină a limbii „rumânești”, „de bun neam”, „rudă-mpărătească”, trimit versurile poemului cronologic, asupra ideii romanității și unității poporului D. revenind, în 1690, într-un comentariu în care stăruie asupra obârșiei comune a locuitorilor celor trei state românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească - pe teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
creației și afectează în chip direct destinul creatorului. Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în versiunea românească, tipul moldo-muntean. Aici acțiunea este dominată de drama creatorului, încheiată printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
obiceiuri, ritualuri străvechi asociate ludicului folcloric. Condica în versuri (1987) evocă personalități istorice și locuri ce păstrează obiceiuri vechi. Versurile lui G. încearcă să reactiveze o mentalitate tradițională marcată de existența unor forțe misterioase, trecutul nu reprezintă paradisul pierdut, ci obârșia, începutul absolut, în care spațiu și timp, cosmos și logos se dovedesc indisociabile, iar această lume supraviețuiește în vatra satului. Motivul regresiunii nu se confundă cu un paseism melancolic și languros, lirica fiind marcată de tensiuni dionisiace convertite într-un
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
de-a dreptul gongorice, de rafinate prețiozități: „Zăpada e roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse cu Premiul
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Chișinău și apoi la Hotin. Vanitos și sfidător, H. era privit ca un personaj iritant, turbulent, periculos chiar, de unde numeroase conflicte cu autoritățile, precum și instabilitatea în slujbe. Nu îi putea fi trecută cu vederea nici mândria cu care își afirma obârșia nobilă, tradiția cărturărească a familiei și propriile merite ori titluri. Între intelectuali însă avea faima unui om cu preocupări enciclopedice, poliglot (cunoștea douăsprezece limbi), erudit în istoria românilor, deținător al unei biblioteci de mare valoare. Cunoscut și în țară, este
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
vor avea - se specifică în cuvântul inaugural - un caracter practic, aplicativ, fiind deopotrivă destinate specialiștilor în materie, și celor care se află la început de drum în acumularea cunoștințelor de limbă și literatură. Rubrici: „Opinii și atitudini”, „Antologia «Limbii române»”, „Obârșii”, „Permanența clasicilor”, „Fuziune și redimensionare”, „Analize și interpretări”, „Eminesciana”, „Sociolingvistica”, „Metodică”, „Cum vorbim, cum scriem”, „Laborator”, „Prezentări și recenzii” ș.a. Articolul, studiul, recenzia, consemnarea unor metode și procedee din practica pedagogilor, poezia - în cadrul rubricii „Antologia «Limbii române»” - sunt instrumente folosite
LIMBA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
în anii ‘30. Fără a formula un program precis, directorul susține în articolul Cuvinte pentru încă un început că soarta multor scriitori, cărți, reviste și cenacluri ar fi fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt puse erorile și eșecurile
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Cazimir, anunță chiar prin titlu conturarea unei duble identități, pe care o va evidenția cu insistență întreaga lui creație: pe de o parte, este ființa umilă, spiritul plebeu răzvrătit care, în maniera lui Serghei Esenin, se vede definitiv atașat de obârșia dură, țărănească, pe de alta, ființa privilegiată, creatorul, cel care investighează misterele lumii și tainele poeziei. Cele două identități nu se opun, ci se confundă. Titlul trimite și la erotică, alt segment important al liricii lui R. În Presiunea luminii
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]