951 matches
-
avut loc În URSS În 1928) menită să ilustreze structurile autorității din sistemul sovietic. Procesele lămureau publicul cine are dreptate și cine se Înșală, Îi indicau cine este vinovat de eșecurile politice și cine s-a remarcat prin loialitate și obediență; ele furnizau chiar și replicile, un vocabular anume care trebuia folosit În discuțiile publice. După arest, Rudolf Slánský nu s-a mai numit altfel decât „spionul Slánský”, denumire rituală ce funcționa ca exorcism politic 14. Procesele-spectacol - sau tribunalele, potrivit Manualului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum petrecuseră mult timp În văzul autorităților sovietice, aveau puține contacte În străinătate, sau deloc; dacă supraviețuiseră epurărilor din anii ’30 (prin care a fost eliminat grosul conducerii În exil a partidelor comuniste polonez, iugoslav etc.), se putea conta pe obediența lor totală față de dictatorul sovietic. Comuniștii „naționali” Însă, cei care rămăseseră pe pământul natal, au fost considerați suspecți. Adesea ei avuseseră o activitate mai eroică În rezistență decât confrații de la Moscova (care s-au Întors abia după război, grație Armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Kominternului. Era și un critic consacrat al lui Tito (deși din motive proprii: Kostov vedea În Tito moștenitorul ambițiilor teritoriale sârbe ce amenințau Bulgaria). În loc să-l salveze, acest lucru i-a exacerbat vina: Stalin nu căuta consimțământul altora, doar obediența lor neclintită. În fine, instrumentalismul cinic și reglarea de conturi aveau o pondere semnificativă În selectarea victimelor și acuzațiile ce li se aduceau. Cum spunea Karol Bacílek pe 17 decembrie 1952, la Conferința Națională a Partidului Comunist din Cehoslovacia, „În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transformat defectele În virtuți. și-au pierdut mințile, În sensul cel mai literal cu putință, și acest lucru le-a permis să reușească”. Condamnați universal după căderea lui Hitler pentru că se supuseseră orbește unor ordine imorale, germanii au convertit astfel obediența sârguincioasă dintr-un defect Într-o virtute națională. Cum puțini și-ar fi imaginat cu un deceniu Înainte, efectul zguduitor al Înfrângerii și ocupației ulterioare i-a făcut pe vest-germani să accepte o democrație impusă din afară. În loc de „devotamentul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toată lumea Înțelegea că tendința spre independență era de nestăvilit. Commonwealthul fusese creat prin Statutul de la Westminster din 1931 pentru a elimina mișcările bruște spre independența colonială, oferind un cadru În care teritoriile autonome și semiautonome rămâneau legate prin loialitate și obediență de Coroana britanică, scutite Însă de simbolurile neplăcute ale dominației imperiale. Acum Însă Commonwealthul era pe cale să devină un club al fostelor colonii, state independente pe care statutul de membru nu le obliga la nimic În plus față de ce le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
electorale În celelalte țări) dintre producția particulară și scopurile colectiviste, dintre mediul rural „Înapoiat” și mediul urban „emancipat”. Alianța dintre muncitori și țărănime - facilitată de independența neobișnuită a țăranilor scandinavi, care trăiau În comunități de un protestantism fervent, neîngrădite de obediența tipic rurală față de preot sau moșier - a constituit platforma durabilă pe care s-au clădit cele mai reușite democrații sociale din Europa. Coalițiile „roșu-verzi” (la Început Între Partidul Agrar și Partidul Social-Democrat, apoi exclusiv În interiorul celui din urmă) erau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani. După 1968, toate regimurile comuniste (cu excepția celui din România) adoptaseră În practică modelul Ungariei lui Kádár. Nici măcar nu se mai prefăceau că Încearcă să obțină loialitatea autentică a supușilor lor; cereau numai ca oamenii să adopte simbolurile exterioare ale obedienței publice. Unul dintre obiectivele Cartei și ale VONS (sau KOR) era să depășească indiferența cinică a concetățenilor lor față de treburile publice. Havel sublinia că guvernele trebuie private de satisfacția de a-i vedea pe oameni umilindu-se fără rost, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reformat, curățat de poliție secretă și de partidul conducător, dar care să păstreze o distanță sigură față de prădătorul doppelgänger capitalist de la vest. După cum aveau să demonstreze evenimentele, această viziune era la fel de nerealistă ca fantezia lui Erich Honecker de reîntoarcere la obediența neostalinistă. Neues Forum s-a autocondamnat astfel la irelevanță politică, iar liderilor săi nu le-a rămas decât să cicălească amar masele nechibzuite 23. Revolta germană din 1989 a fost poate singura revoluție cu adevărat populară din acel an - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe 9 iulie 1988, o demonstrație din Vilnius pentru protejarea mediului, democrație și o mai mare autonomie a atras 100.000 de oameni În sprijinul Sajüdis, Mișcarea de Reorganizare Lituaniană recent constituită, care a criticat deschis Partidul Comunist Lituanian pentru obediența față de Moscova, arborând pancarte cu inscripția „Armata Roșie să plece acasă”. În februarie 1989, Sajüdis devenise un partid politic la scară națională. Luna următoare, la alegerile pentru Congresul Deputaților Poporului, el a câștigat 36 dintre cele 42 de locuri care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ONU de menținere a păcii stând placide deoparte și permițând trupelor sârbe să captureze și să asasineze șapte mii de musulmani la Srebrenica. Atunci a Început o dezbatere națională Îndelung amânată despre reversul tradiției olandeze ancestrale de ordine, cooperare și obediență. În apărarea lor, olandezii puteau invoca - asemenea belgienilor, norvegienilor, italienilor (după septembrie 1943) și Europei de Est, aflată În cea mai mare parte sub ocupație - faptul că, oricât de rușinoasă ar fi fost cooperarea unor funcționari sau polițiști cu autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest; harta Germaniei și Austriei după al doilea război mondial 64; intelectuali 194; membră NATO 587; Memorialul Holocaustului 752; miracol economic 330; musulmani 676; necesitatea de a recunoaște suferințele 747; nostalgia 700; numărul mare de femei În perioada postbelică 32; obediență sârguincioasă 255; ostalgia 700; Partidul Catolic de Centru 86; Partidul Nazist - vezi Germania nazistă; pedepsirea criminalilor de război 62-63; piața neagră 93; producători 330-331; program de reeducare și denazificare 65-69; puternică, după primul război mondial 18; recunoașterea Holocaustului 737-739; redresarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vârsta adultă etc. Stilul autoritar obiectiv este cel mai adecvat. El combină, ca și în cazul precedent, un nivel ridicat al controlului cu o puternică afecțiune, dar într-o manieră diferită. Dacă părinții autoritari subiectivi caută să obțină mai ales obediența copiilor, din care fac o virtute, părinții autoritari obiectivi încearcă să direcționeze activitatea copilului dar, nu insistă să obțină obediența doar pentru hatârul lor. Ei utilizează în mod realist restricțiile, explicând copilului care sunt rațiunile ce stau la baza concepției
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
al controlului cu o puternică afecțiune, dar într-o manieră diferită. Dacă părinții autoritari subiectivi caută să obțină mai ales obediența copiilor, din care fac o virtute, părinții autoritari obiectivi încearcă să direcționeze activitatea copilului dar, nu insistă să obțină obediența doar pentru hatârul lor. Ei utilizează în mod realist restricțiile, explicând copilului care sunt rațiunile ce stau la baza concepției parentale cu privire la controlul ferm. Ca urmare a existenței acestui număr de stiluri parentale, cei doi părinți pot adesea să difere
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de hrană. 3.3.1. Locul asertivității În dinamica influenței sociale. Ce este asertivitatea? Opțiunea individului pentru asertivitate se situează În cadrul influenței sociale În zona rezistenței la influență, Între independență și sfidare. Zona suportării influenței În continuumul influenței sociale cuprinde obediența, complezența și conformitatea (Sharon S. Brehm, M. S. Kassin, 1990, 392) (v. fig.2). Folosind termenul de influență socială, ne referim la modul În care oamenii sunt influențați de presiunea reală sau imaginară exercitată de alți oameni (Kiesler & Kiesler, 1969
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi conformism, dar și rezistență la influență. Ea pregătește schimbarea comportamentală atunci când circumstanțele o permit, când dispare teama de sancțiuni și constrângeri. Mai puternică decât conformismul și complianța, obediența presupune schimbarea comportamentală sub acțiunea directă și explicită a unei „majorități calitative”, a unei autorități (Chelcea, S., 2006, 137). Serge Moscovici (1976) introduce În studiul influenței sociale noțiunea de conflict. El așează la baza oricărei influențe conflictul. În viziunea autorului
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de putere care s-au succedat la cârma politică a societății românești și-au pus în acțiune programele de antropogenie politică. După cum vom vedea, dacă până în secolul al XIX-lea școala avea funcția antropogenetică de fasonare a creștinului patriot prin obediența sa civică față de stăpânirea politică, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formarea statului național român a condus la redefinirea școlii ca incubator ideologic al lui homo nationalis. România fusese făcută, mai rămâneau de făcut românii. Iar școala a fost instrumentală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care acest proces se împletește cu alte trei dimensiuni interconectate: instituționalizarea sistemului educațional, evoluția concepției despre naționalitate și dinamica memoriei colective. Neintrând în planurile lucrării de față o analiză istoriografică sui generis, relatarea de mai jos urmează cu fidelitate și obediență interpretativă linia trasată de K. Hitchins (1998a) în Românii 1774-1866, C. Durandin (1998) în Istoria românilor și F. Constantiniu (2011) în O istorie sinceră a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Unmündigkeit). Dimpotrivă, statul habsburgic urmărea introducerea omului în starea de tutelaj statal prin formarea lor ca cetățeni conștiincioși moral și supuși politic statului habsburgic. Școala, transformată în politicum de către Maria Tereza, cu asistența lui von Felbiger, propovăduia o pedagogie a obedienței statale și a loialității dinastice. Infuzia iluministă în corpul social, realizată prin reformele educaționale începute în 1774, vizau "formarea unor cetățeni docili dar instruiți, capabili să aplice în provincie directivele economice, politice, culturale și religioase trasate de cabinetul din Viena
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pláce rânduiálá lui Dumnezeu (ABC séu Bucavna pre folosul scolelor niamului romanesc, ediția 1797, pp. 84, 86; vezi și Ghibu, 1975, p. 58). Nu credem că este deloc exagerat ca aceste mesaje să fie descrise ca alcătuind o "pedagogie a obedienței" propovăduită de autoritățile statale și justificată prin recursul la o teologie politică în care principiul axial este "dreptul divin al regelui". În principatele danubiene, procesul de etatizare a educației și de articulare a unei rețele organizată statal de școli publice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conceptului, este departe de aceasta. După cum notează și P. Cornea (1973), noțiunea de patriotism desfășurată în paginile manualului publicat de Iancu Nicola presupune "sanctificarea rânduielilor existente" (p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și recunoștință către stăpânitori, întru a ne supune la legi, la obiceiuri și la bunele moravuri ale societății
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
didactic de factură luminist redactat sub tutela statului habsburgic: mixează sub copertele aceleași cărți cunoștințe practice de economie rurală (de ex: despre fânațe, cultura pomilor, creșterea animalelor etc.), menite a crește productivitatea economică a supușilor, cu propaganda îndreptată înspre asigurarea obedienței maselor, o propagandă politică ale cărei contraforți sunt găsiți în morala creștină. La capitolul "Descrierea Patriei", copiii ardeleni sunt informați că "Împărăția cea mare și frumoasă, care ne cuprinde pre noi și alte multe milioane de oameni, este iubita Austria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bazele unei infrastructuri educaționale sub jurisdicția statului. Autoritățile statale s-au angajat în procesul de articulare a unei rețele de unități școlare prin intermediul cărora au promovat loialitatea politică a subiecților lor și acceptarea status quo-ului social prin intermediul unei "pedagogii a obedienței" centrate pe ideea de patriotism civic, în care fiecare trebuia să își accepte cu recunoștință situația socială hărăzită de soartă. Bunul cetățean era acela care respecta ordinea socială consacrată, își accepta poziția în ierarhia piramidală a societății și își manifesta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
religioasă, autoritățile statale au păstrat cucernicia față de cele sfinte, dar au direcționat-o și înspre puterea temporală. În contextul articulării unei "pedagogii a supunerii" față de stăpânire, autoritățile statale au promovat prin medium-ul literaturii didactice un patriotism civic definit ca obediență civilă față de ordinea prestabilită. Cetățeanul model era cel care își iubea patria, definită în termeni teritoriali-politici, și nu etnici; de exemplu, patria ardeleanului era Austria, iar țara era Transilvania (Morariu-Andrievici, 1858, pp. 53, 78). Ca atare, " Cetățenii sunt datori să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura școlară. S-a produs astfel tranziția dinspre "patriotismul civic" către "naționalismul etnic", în paralel cu deplasarea de la "pedagogia obedienței" înspre "pedagogia xenofobiei". Mutații atât de substanță cât și de structură sunt reperabile și în memoria colectivă modelată statal prin intermediul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în particular. Naționalismul, ale cărei forțe ideologice au fost descătușate în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]