1,827 matches
-
tot patul, deși se gândi că va adormi cu plăcere în culcușul în care ea stătuse pe burtă, strivindu-și sânii de așternut și înălțându-și, pe rând, câte o talpă înspre tavan. Ea îi alesese perdelele și îi comandase obloane de lemn care, vara, se trăgeau pe ferestre. Tot ea îi ceruse prietenului Godun să elibereze o chicinetă de lângă baie și amenajase un loc de gătit, absolut funcțional și care arăta chiar modern. Nu mai locuia studențește, ci ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ropotind Ca un glas de copilaș Ce-o întreabă drăgălaș: - De ce șezi închisă, fată, După poarta ferecată, După zidurile grele, După negrele zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de svon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă chiamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac Cu oscior de liliac Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum sbor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iei. Și s-a făcut nevăzut omul cela. Se ia el, se dă de trei ori peste cap și sboară ca musca pân-la Prut. Ajunge acolo, da vrăjitorul dormea de amează-zi. Dă să intre... pe unde să intre? Ferestrele cu obloane cum se purta mai de mult. - Mă vâr pe borta cheei. Se vâră. Și se pune pe sobă. Unde se trezește vrăjitorul și unde-ncepe a bate-n mijlocul casei cu niște ciocane și unde-ncepe a eși la draci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se repezea la caseta cu bani și blana de astrahan. Nostim, nu? Jeleurile le-aș băga în buzunar... iar parizerul tău stă foarte bine pe fundul poșetei. Câteva feliuțe ajung până ne aranjăm. Cam asta-i totul, dragul meu. Lăsă obloanele și trase perdelele chicotind. ― Cineva și-ar putea închipui că ne pregătim de culcare. Și acum, Mirciulică, să profităm de ultimul prilej de a discuta nestingheriți. Nu-ți cer decât un singur lucru! Să fii în-țe-le-gă-tor. În rest, lasă totul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de noi? Oare nu puteam realiza mai mult?" Când o invitase la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oftă Cristescu, îndreptîndu-și spatele. ― Adică nu mă credeți? ― Vai de mine, eu cred absolut tot ce spuneți dumneavoastră. Totuși, vom continua cercetările. ― Sînteți invitatul meu, aveți toată noaptea la dispoziție. În ce mă privește, peste o jumătate de oră trag obloanele, sting firma și "de ce nu dormi? au nu ești tu cu mine..." Ăilalți cred că, deja, sforăie. ― Nu sânt așa de sigur. Mă îndoiesc chiar și de visele dumneavoastră. Pariez că n-o să vă culcați! ― Să fim serioși! Crăpăm de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moară și niște saboți. Îi plăcea încăperea cu mobilele ei vechi. Emana o liniște specială, un fel de "am oprit ceasul pe loc". Te simțeai bine, cumva la adăpost, încercai sentimentul odihnitor că nu se poate întîmpla nimic extraordinar îndărătul obloanelor de lemn. Chiar moartea putea veni lin aici, cu pași de pisică, o moarte fără spasme, nu act necruțător, ci împlinire. Își oprea ochii asupra unui obiect sau a altuia și își dădea seama că fiecare însemna mai mult decât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că azi-dimineață sculptorul a scos în curte o statuie de ghips. ― Ce fel de statuie? Locotenentul ridică din umeri. ― După părerea lui Ciobanii ar putea fi un aruncător de disc. ― Interesant... Am să trec să-l văd și eu. * Prin oblonul de lemn se strecura o lumină murdară. În fotoliul unde stătea de obicei Grigore Popa dormea motanul. "Van der Hoph se ține totdeauna de cuvânt, gândi Melania Lupu. Dacă intervenea ceva, mi-ar fi telefonat. Înseamnă că l-au oprit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca să-și ascundă neliniștea. Pleoapele îi zvâcneau nervos, degetele frământau mânerul poșetei. ― Vă rog să mă urmați. CAPITOLUL XVI ERRARE HUMANUM EST Melania Lupu urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda mică cu pompoane de mătase, agățată lângă scrin. Un cap micuț, cu bucle grațios zbârlite. Șopti: ― Ești singură, draga mea. Dar nu trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cercetărilor găsesc un pat de pistol automat parțial carbonizat pe care se putea citi seria armei. Un milițian nou venit în munca judiciară, fără experiență, dar cu mult zel, vede o scară veche, rezemată la gura podului casei, care avea oblonul deschis. Se urcă pe scară, pentru a verifica în pod. Spera să găsească alte urme ale infracțiunii. La cea de-a doua treaptă, se rupe cuiul, milițianul cade și se lovește crunt la un cot. Se ridică înjurând și nervos
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
flori pe care mici vânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vinde prin piețe. În timpul verii soarele incendiază casele prea uscate și acoperă zidurile cu o cenușă întunecată; nu mai poți trăi atunci decât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna. O cale la îndemâna oricui de a face cunoștință cu un oraș este să încerci să afli cum se muncește în el, cum se iubește și cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
săptămână, un fel de descurajare a pus stăpânire pe oraș. Prin cartierele mărginașe, pe străzile netede și prin casele cu terase, animația a scăzut și, în acest cartier, unde oamenii trăiau întotdeauna în pragul casei, toate ușile erau închise și obloanele trase, fără să poți ști dacă de ciumă sau de soare înțelegeau ei să se apere astfel. Din câteva case, răzbăteau, cu toate astea, gemete. Înainte, când se întâmpla așa ceva, se vedeau adesea curioși care stăteau în stradă, să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Își închipuie că obțin un avantaj asupra ei pentru că o sută treizeci este o cifră mai mică decât nouă sute zece". El evoca totodată aspectele patetice sau spectaculoase ale epidemiei, ca de pildă o femeie care, într-un cartier pustiu cu obloanele închise, deschisese pe neașteptate o fereastră, deasupra lui, și scosese două țipete puternice înainte de a trage iar obloanele peste umbra deasă din odaie. Dar el nota pe de altă parte că pastilele de mentă dispăruseră din farmacii \ multă lume le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nouă sute zece". El evoca totodată aspectele patetice sau spectaculoase ale epidemiei, ca de pildă o femeie care, într-un cartier pustiu cu obloanele închise, deschisese pe neașteptate o fereastră, deasupra lui, și scosese două țipete puternice înainte de a trage iar obloanele peste umbra deasă din odaie. Dar el nota pe de altă parte că pastilele de mentă dispăruseră din farmacii \ multă lume le sugea pentru a se feri de o eventuală contagiune. EL CONTINUA DE ASEMENEA SĂ-ȘI OBSERVE PERSONAJELE FAVORITE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
seama. Gonzales a spus că asta era o idee foarte bună și au coborât spre port. Marcel și Louis locuiau la marginea cartierului Marinei, aproape de porțile care se deschideau spre cornișă. Era o casă mică, spaniolă, cu ziduri groase, cu obloane de lemn vopsite, cu odăi goale și umbroase. Aveau orez, pe care l-a servit mama tinerilor, o bătrână spaniolă zâmbitoare și plină de riduri. Gonzales s-a mirat, fiindcă orezul lipsea acum în oraș. Se poate face rost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
seninătatea. "Lumea e plină de păcate, spunea ea. Așa că, ce să-i faci!" Ca și Marcel și Louis, Rambert era gol până la brâu. Dar așa gol cum era, sudoarea îi curgea pe spinare și pe piept. În penumbra casei cu obloanele trase asta le dădea o culoare brună și lucioasă. Rambert se plimba în jurul camerei fără să spună nimic. Într-un fel neașteptat, pe la orele patru după-amiaza, el s-a îmbrăcat și a anunțat că ieșea. \ Fii atent, a spus Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DĂDUSE ORDIN SĂ SE REVINĂ LA ILUMINAȚIA PE CARE O AVUSESE ORAȘUL ÎNAINTE DE CIUMĂ. SUB UN CER RECE ȘI PUR, CONCETĂȚENII NOȘTRI S-AU REVĂRSAT ATUNCI ÎN GRUPURI ZGOMOTOASE ȘI VESELE PE STRĂZILE PLINE DE LUMINĂ. Desigur, în multe case obloanele rămăseseră trase și unele familii și-au petrecut în tăcere această seară pe care alții o încărcau de strigăte. Cu toate astea, pentru mulți dintre acești oameni în doliu, sentimentul de ușurare era totuși adânc, fie pentru că teama de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în mijlocul mulțimii și simțeau și ei cum le fuge pământul de sub picioare. Multă vreme după ce părăsiseră bulevardele, Tarrou și Rieux auzeau încă această bucurie urmărindu-i, chiar în ceasul în care treceau pe străduțe pustii, de-a lungul ferestrelor cu obloanele trase. Și, din pricina oboselii lor, ei nu puteau să deosebească această suferință care se prelungea dincolo de obloane, de bucuria care umplea străzile puțin mai încolo. Izbăvirea care se apropia avea un chip care amesteca râsul cu lacrimile. ÎNTR-UN MOMENT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tarrou și Rieux auzeau încă această bucurie urmărindu-i, chiar în ceasul în care treceau pe străduțe pustii, de-a lungul ferestrelor cu obloanele trase. Și, din pricina oboselii lor, ei nu puteau să deosebească această suferință care se prelungea dincolo de obloane, de bucuria care umplea străzile puțin mai încolo. Izbăvirea care se apropia avea un chip care amesteca râsul cu lacrimile. ÎNTR-UN MOMENT ÎN CARE RUMOAREA A DEVENIT MAI PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TARROU, NU VA FI ÎN CAUZĂ. CĂCI EL ÎNCERCASE SĂ-L REVADĂ. CÂTEVA ZILE DUPĂ SEARA DE 25 IANUARIE, SE POSTASE ÎN COLȚUL STRĂDUȚEI. PISICILE ERAU ACI, EXACTE LA ÎNTÂLNIRE, ÎNCĂLZINDU-SE ÎN BĂLȚILE DE SOARE. DAR, LA ORA OBIȘNUITĂ, OBLOANELE RĂMĂSESERĂ ÎNCHISE CU ÎNCĂPĂȚÂNARE. ÎN CURSUL ZILELOR URMĂTOARE, TARROU NU LE-A MAI VĂZUT NICIODATĂ DESCHISE. EL CONCHISE ÎN MOD CURIOS CĂ BĂTRÂNELUL ERA JIGNIT SAU MORT, CĂ, DACĂ ERA JIGNIT, ERA PENTRU CĂ SE GÂNDEA CĂ ARE DREPTATE ȘI CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
agenți, paralel cu acela care îi împiedica să înainteze și în spatele căruia unii locuitori din cartier treceau repede încoace și încolo. Uitându-se bine au deslușit și niște agenți cu revolverele în mâini, ascunși după ușile imobilelor din fata casei. Toate obloanele acesteia erau închise. La etajul al doilea totuși, unul din obloane părea pe jumătate desprins. Tăcerea era totală pe stradă. Se auzeau doar frânturi de muzică răzbătând din centrul orașului. La un moment dat, dintr-unul din imobilele din fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
căruia unii locuitori din cartier treceau repede încoace și încolo. Uitându-se bine au deslușit și niște agenți cu revolverele în mâini, ascunși după ușile imobilelor din fata casei. Toate obloanele acesteia erau închise. La etajul al doilea totuși, unul din obloane părea pe jumătate desprins. Tăcerea era totală pe stradă. Se auzeau doar frânturi de muzică răzbătând din centrul orașului. La un moment dat, dintr-unul din imobilele din fața casei au răsunat două focuri de revolver și din oblonul scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unul din obloane părea pe jumătate desprins. Tăcerea era totală pe stradă. Se auzeau doar frânturi de muzică răzbătând din centrul orașului. La un moment dat, dintr-unul din imobilele din fața casei au răsunat două focuri de revolver și din oblonul scos din țâțâni au sărit așchii. Apoi a fost din nou tăcere. De departe, și după tumultul zilei, asta i se părea lui Rieux cam ireal. ― E fereastra lui Cottard, a spus deodată Grand, foarte neliniștit. Dar Cottard a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele doctorului. ― Uite-i, spune agentul. Polițiștii au apărut din spatele lor, purtând frânghii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un fel de agitație la ușile acestor case. Apoi lumea a așteptat. Câinele nu mai mișca, zăcea acum mort într-o baltă întunecată. Deodată, de la ferestrele caselor ocupate de agenți, s-a dezlănțuit un tir de pușcă automată. În timpul tirului, oblonul care era țintit s-a desfăcut literalmente și a lăsat descoperită o suprafață neagră în care Rieux și Grand, de la locul lor, nu puteau distinge nimic. Când tirul s-a oprit, o a doua împușcătură automată a pârâit din alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]