8,125 matches
-
-Oricum, Uniunea Europeană e o șmecheră fără pereche. -Exagerați! Dar șoselele, podurile, trenurile confortabile, mașinile nepoluante, turismul, interzicerea fumatului În locurile publice, de care ea are grijă, pompând sume uriașe de bani?...,O să vedeți nu peste mult timp, roadele ... Antoniu a obosit, ridică din umeri și scrie, cu piciorul În praful de la rigolă, cu litere cursive, citețe: Uniunea Europeană... S-a jucat destul. În fond, ce rost are să dea niște răspunsuri dureroase, cinice, neavenite, unor Întrebări pe care nu mai vrea să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de dorit, era necesar să-mi acord o perioadă mai lungă de liniște, fără a lua o hotărâre. N-avea nici un rost să mă încarc cu asemenea probleme când, după evenimentele din ultimul timp, eram atât de tulburat și de obosit; iar Antonia și-a propus ca, în absența mea, să-și ofere plăcerea de a ajunge să o cunoască pe Georgie mai bine. Am mai reușit, și asta de asemenea mi-a luat o piatră de pe inimă, să hotărâm câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
transforma cu adevărat în generozitate fără să băgăm de seamă. Nu crezi că am dreptate? Iartă-mă și fii îngăduitoare cu mine. M. Copila mea iubită, iartă-mă că am fost atât de beat ieri. Sper că nu te-am obosit peste măsură. Ar fi trebuit să plec mai repede. Îți scriu aceste câteva rânduri doar ca să-ți spun că s-ar putea să plec pentru un timp și că n-o să ne vedem prea curând. Cred cu toată sinceritatea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș. Distrat, am luat cel mai recent volum din Creanga de aur. — Chiar trebuie să citești în timp ce bei? spuse Antonia tăios. Toată ziua am stat singură, doar Rosemary a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
faptului că stătea să plângă, iar eu adoptasem un ton frivol și plictisit, ajunsesem la concluzia să împărțim în mod egal între noi planșele de Audubon. Antonia se dovedea a fi plină de o energie debordantă iar compania ei mă obosea îngrozitor. În efortul ei sincer de a păstra pentru ea acele planșe care-mi plăceau cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact acelea care-mi plăceau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Apelând la metode care nu vor fi dezvăluite, am vizitat apartamentul doamnei alaltă seară. Ai avut dreptate: poliția trecuse deja pe-acolo. Pe ușă atârna un răvaș tipărit În germană cu o grămadă de paragrafe pe care nu m-am obosit să le citesc. Ușa apartamentului era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să-mi uit haina mai des. Scoțând ambalajul, smulse o țigară și adăugă: Și acum? La naiba, fă ce făceai și pân-acum și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Împins ușa În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață erau tot pe masă. Cineva fumase, dar nu s-a obosit să golească scrumiera. Pe rafturile din colț se aflau canistrele de metal, care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe care stau de obicei zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
contestă mărturia. Deocamdată, În nici un caz. Manetti se opri În fața unei uși mari de stejar. Șeful dumneavoastră credea că discutăm despre duminica trecută când, dacă am Înțeles eu bine, a organizat o proiecție privată. Inspectorul Wickert nu s-a mai obosit să observe greșeala. Diels a fost singurul care a tras o concluzie justă. Greșeala a fost descoperită abia când Pieplack a discutat cu doamna Himmel. el a Încercat să atragă atenția celorlalți, dar fiindcă avea probleme mai presante, Diels l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o perioadă Îndelungată. Am vrut s-o rog, nu să mă ierte, dar măcar să reevalueze relația noastră - dacă ar fi vrut să m-asculte. Dar zburase deja pe scări, dispărând În noaptea de iarnă, puteam așadar să nu mă mai obosesc. „Viața e bobină care nu poate fi rulată Înapoi. Mai ales tu ar trebui să știi asta. “ Cuvintele ei păreau atât de concise și nebunești și definitive. Odată Întors la etaj, cu fața Încinsă și picioarele Înghețate, am zăcut treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dacă persoana care a telefonat s-ar fi aflat deja În apartament atunci când vizitatorul a sunat la ușă? Asta ar explica cum de stătea Wilms atât de liniștită În pat, nu-i așa? Nu cred că Lakritz s-ar fi obosit să care cadavrul În dormitor. Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu copiii În vagoanele din spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să știe că fusese ajutat. De către cine? se Întrebă ea. Mama? Sora? În nici un caz o rudă atât de Îndepărtată cum ar fi fost o verișoară, se gândi ea, așezându-se În liniștea lejeră care era măsura familiarității lor. Pentru că obosise să se tot uite pe fereastră, la stratul de zăpadă care se Îngroșa, Îi vorbi: — Ai spus că pot veni aici când vreau. — Evident. — N-am putut să nu mă simt o japiță, spuse ea, fiindcă am plecat așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale domnului Eckman: — Am crezut că nu mă placi. Își ridică mâinile de pe hârtii și spuse absent: — Poate pentru că sunt evreu. — Ești obosit. E ceva aici la care nu-i dau de cap. Lasă, spuse ea. Lasă până mâine. — N-am timp. Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese de fapt furat de zăpadă. Cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ar putea să intre niște străini care să-i ia locul și ea n-ar avea cum să le explice. Nu va Înțelege ce-i spun cei de la vamă. Dar Își zise că, dacă e atât de posesivă, el va obosi curând. Era riscant să-i faci probleme unui bărbat. Fericirea ei nu era atât de sigură Încât să Îndrăznească să-și asume cel mai mic risc În privința asta. Privi În urmă: Myatt stătea cu capul puțin plecat, mângâind cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de frică. Experiența lui Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns și că un iubit atât de Întâmplător nu se va obosi să se Întoarcă. Îi părea rău c-o implicase și pe ea, dar o regreta doar atât cât ar fi regretat o minciună necesară. Recunoscuse Întotdeauna necesitatea de a-și sacrifica propria integritate. Doar un partid la putere putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Grünlich după ce ușa se Închise. — Dar pe mine? — La cazărmi, bănuiesc, cel puțin noaptea asta. Nu există tren spre Belgrad. Au lăsat soba să se stingă. Încercă să arunce o privire pe fereastră, spre țărani, dar se pare că aceștia obosiseră să mai aștepte și plecaseră acasă. Spuse cu ușurare: — Nu e nimic de făcut. Adăugă apoi cu un umor criptic: — E lucru mare să fii acasă. Se văzu pentru moment În fața unui deșert de pupitre din lemn de pin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deplasă rapid spre lift, cu buzele strânse de agitație, pentru că În ultimele două zile prea multe fuseseră nesigure și greu de Înțeles, iar acum se Întorsese la treabă. Trebuie să fie domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească să se uite la cartea de vizită și fiind brusc foarte sigur de ce trebuia să-i spună. Liftul urcă cu ezitări până la etajul Întâi, iar valetul Îl conduse printr-un pasaj cam colbăit și deschise o ușă. Soarele năvălea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
l-a sunat Kleine acasă. Kleine are impresia că l-a sunat Fillmore. Cu toții sunt siguri că altcineva l-a sunat, dar nimeni nu a vorbit cu Duncan. Nu a răspuns la mail. Carruthers zice că Duncan nu s-a obosit să anunțe că ar fi bolnav. După încă o cafea, Henderson se oprește lângă biroul meu cu un șpalt din secțiunea „Timp liber“. Este îndoit astfel încât să se vadă un anunț, lat de trei coloane și înalt de cincisprezece centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prelucrat că la vremuri de-astea, inundații, întroieniri, să veniți, care puteți, la uzină? Noaptea asta am de lucru la voi în secție, chiar și la tabloul tău de comandă, la filamente-carbon. Vino la uzină cu schimbul trei, poți? Sînt obosit. Vino, că pe la două-trei găsim noi un loc de pus capul. De ce m-ai căutat? În legătură cu nea Toader... murmură Mihai. A, Săteanu, rîde Ion te pomenești că te-a întîlnit și te-a invitat pe la el!... Sper că nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e mai elegant așa surîde inginera Matei. "Bineînțeles, dacă pînă atunci Săteanu cade" gîndește directorul. Ștefănescu își îmbracă șuba de șantier, ascultînd ultimele informații despre mersul secției în schimbul trei. Tov Vlădeanu, spune el cînd Mihai termină vă mulțumesc! Eram tare obosit aseară și nu cred să fi rezistat astă noapte, ba să mai rămîn și azi. Puteți pleca acasă; de-acum sîntem toți veniți. La filamente-carbon e-n ordine? Da. Mai am de semnat ceva bonuri de materiale pentru următoarele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pentru asta crezi că ți-am dat telefon? Nu cred nimic. Aștept să-mi spui tu pentru ce m-ai sunat. Sînt supărată c-ai plecat aseară! În primul rînd. Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca trăsnită, rămîne cu privirea în gol: "Cum adică "pui de cuc"?! Sigur știe ceva!" *** E aproape opt scoate capul din bucătărie Paula, preocupată să pregătească o gustare. Așezat în fotoliu, cu telefonul alături, pe măsuță, Radu așteaptă, gîndind aiurea, obosit de băutura consumată aseară, din sticlele care stau acum răsturnate lîngă pat, la picioarele lui. Tot mai des, ca de fiecare dată cînd e obosit, mai ales după o beție cu spirtoase, îi revine în minte o întrebare, obsedîndu-l. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pregătească o gustare. Așezat în fotoliu, cu telefonul alături, pe măsuță, Radu așteaptă, gîndind aiurea, obosit de băutura consumată aseară, din sticlele care stau acum răsturnate lîngă pat, la picioarele lui. Tot mai des, ca de fiecare dată cînd e obosit, mai ales după o beție cu spirtoase, îi revine în minte o întrebare, obsedîndu-l. Dacă i s-a întîmplat ceva?" îl frămîntă de data asta. Imediat însă, tot obsesiv, aproape criminal, în mintea lui sclipește demonic bucuria că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]