1,735 matches
-
Spre seară e chiar răcoare, aerul e mai tare, deosebit de cel de la oraș, ne simțim excelent, apoi după ce s-a lăsat bine întunericul, îmbarcați în mașina gazdelor, am ajuns acasă la ora 22, după o zi plină, plăcută, dar și obositoare pentru mine. De la Priponești, consătenii mei vor să știe dacă lansarea va avea loc pe 25. Având confirmarea, mi-au promis că vor veni negreșit. în sfârșit, iată că a sosit și ziua sortită lansării, 25 august 2010. De dimineață
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila în pas muncitoresc. Repetat, repetat eram învinuit, mereu eram amenințat și treceam prin noi încercări traumatizante, îngrijorându-mă și înfricoșându-mă! Mă aduseseră într-o stare disperată, încrâncenată, obositoare, încât am zis: Mulțumesc Ție, Doamne! că am scăpat numai cu atâta, atunci când sub fereastra mea a frânat o mașină, trezindu-mă... Vremea a trecut și trece, dar traumele au rămas și din când în când mă fac să revin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eseul „Anotimpurile anului și ale omului”, pe care voi încerca să-l concretizez în zilele următoare. Sper să corespundă așteptărilor mele. Urmăresc cu intermitență emisiunile de la diverse posturi T.V. E mai mult ca sigur că va predomina ciorovăiala politică - interminabilă, obositoare, cu rol derutant pentru telespectatori. Asta e realitatea predominantă în politica noastră, totul mediatizat intens de anumiți inși cu interese de apărat. La o oră puțin cam târzie, m-a sunat consăteanul meu N. Cornici, care mi-a spus că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fost anulate de însuși Mareșalul Ion Antonescu. Am prezentat în ședința de lansare textul recenziei făcute acestei cărți, text care va apărea în numărul din luna mai. Am citit textul în aproximativ 20 de minute, dar pentru mine a fost obositor - de parcă aș fi avut 45 ore de predat la catedră. Din activitatea „Academiei Bârlădene” 30 aprilie 2011. La propunerea Marianei Mânăstireanu, concitadina noastră, trăitoare la Paris, publicul atașat Academiei Bârlădene a primit cu interes un alt volum memorialistic, inspirat din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ceai de lângă sulul mare de bandă adezivă. Numai ea reprezenta cam trei luni de muncă grea, solitară. Înăuntru se aflau sutele de tăblițe de lut pe care le strânsese din aprilie 2003. Avea un plan și pentru ele. Nu unul obositor, dar care lua timp. Se uită la calendarul cu portretele prost încadrate ale regelui și ale superbei lui soții, îmbracată după moda americană, pe fiecare pagină. Dacă toate mergeau bine, această sarcină avea să fie încărcată, etichetată ca artizanat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce necazuri am avut, fredonă Gerard. Nu începe, îl avertiză Stan. — Nimeni nu știe, în afară de Iisus ... — Gerard ... Tăcere. Era ca și cum ar fi călătorit cu un copil, își spuse Stan. Pasărea era la fel de încăpățânată și de imprevizibilă ca un copil. Era obositoare până la epuizare. Trecură pe lângă niște șine de tren, aflate în dreapta drumului. Gerard începu să scoată niște pufăituri și un șuierat de locomotivă. — N-am mai văzut lumina soarelui, de nu mai țin minte când... Stan decise să nu spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îi propun Lui Delphine să iasă la plimbare cu mine, ea Îmi răspunde: „Cu o condiție: să-mi promiți că nu intri Într-o librărie“. SÎnt totuși cel mai bun Însoțitor cu putință Într-o librărie, dar admit că devine obositor cu timpul. Cu librăriile lucrurile se petrec cam la fel ca și cu whisky-ul: sînt pasiuni la care e mai bine să te dedai de unul singur. CÎnd bei un single malt vechi de patruzeci de ani, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și sigur devastate, toată această regiune pe care o numeam cînd eram mic „Paradisul terestru“. Atîta vreme cît abordam subiecte asupra cărora eram de acord - de la dezarmare pînă la sălbatica frumusețe a peisajului - totul mergea perfect, dar devenea cu timpul obositor să fiu nevoit să fac slalom ca să evit discuțiile tabu. Dacă nu voiam să se lase cu război, trebuia să trec sub tăcere aproape tot ce mă interesa. Poate că la fel stăteau lucrurile și pentru el. Vorbea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el. Chiar s-au aflat față în față. Orele trec, încăperea se umple de oameni care dansează, de sticle și de fum, boxele răsună și scutură clădirea cu tot ce este în ea, luminile traversează ringul de dans și clipesc obositor de insistent și dement, timpul trece și atmosfera nu se schimbă, doar el începe să nu mai aibă răbdare, se uită la ceas, cască din cînd în cînd și încearcă să-și mențină atenția asupra scopului pentru care se află
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a cincea decade), zâmbetul ei îi făcu inima să bată cu putere. Nu pentru că îl găsea atractiv, ci fiindcă ascundea îndemânare și experiență. Fața îi era consumată de obiceiuri pe care el nu le putea decât ghici. Poate cel mai obositor dintre toate: obiceiul acesta de a deschide ușa la necunoscuți, de a le estima predilecțiile și de a le mijloci deplina satisfacere. Zâmbetul acesta, fără a-i arăta dinții, era în stare să-l lase în pielea goală. În înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
niciodată? continuă el. — Eu am fost căsătorită, spuse Kitty. Cu mult timp În urmă. Sau așa mi se pare. — Copii? sondă el din nou terenul. — Nu. — De ce? Nu vă plac copiii? — Nu prea mă omor după ei... sunt supărători și obositori când Îți stau prea mult În preajmă. Mai ales dacă nu sunt ai tăi. — Deci nu vă doriți copii? continuă el. — Poate, Într-o bună zi. Dar nu am simțit nevoia până acum. — De ce? Întrebă David. — Să Îți dorești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
făcea frumoasă și, pe loc, am simțit o mare simpatie pentru ea. Fără să stau prea mult pe gânduri și fără s-o cunosc, mai mult din dorința de a mă culca mai repede cu ea, scutindu-mă de preliminarii obositoare, i-am propus să se mărite cu mine. Livia a făcut ochii mari. Nu se aștepta la așa ceva. Dar nu s-a arătat ofensată. Dimpotrivă, când și-a revenit din uimire, a consimțit imediat. Probabil, dintre prostiile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Augusta. Era frig. Am plecat după actul I. Ea s-a bucurat. Nu era nici o persoană interesantă în sală. 10 martie La un restaurant (de când n-am mai intrat într-un restaurant?) am dat peste C. Are o incontinență verbală obositoare. A fost un chin. Oare am început să devin mizantrop? Mizogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: „De ce minți că ai fost pilot? Ești doar un vierme, iar viermii nu zboară”. Și chiar exaltarea ciudată care o cuprindea pe Laura începuse să mi se pară cam obositoare, fiindcă mediocritatea ce-mi fusese dată prin destin se revolta până și împotriva unui viciu de excepție. Laura m-a privit jignită și disprețuitoare: „Vorbești așa din invidie, pentru că n-ai fi capabil de o asemenea îndrăzneală”. Am înghițit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aștept semnalul de Început. Dar asta este o altă poveste. Într-adevăr. Diavolul lasă hainele de proiecționist În cabină și pleacă spre peștera lui din Balcania, pentru niscai R și R. Oamenii din ziua de azi pot fi așa de obositori! Oh. Flutură o copită pe deasupra sălii și publicul Își recapătă bunurile dispărute. Savurează un pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din cauza chestiilor pe care le văd la televizor. Poate că atunci cînd se gîndesc la vechea lor casă, pun În locul ei un palazzo venețian, o iurtă mongolă sau un templu buddhist dintr-un documentar de călătorii. Trebuie să fie foarte obositor să locuiești În amintirile altora. Restauraționistul de peste gard Își continuă munca lui Înnebunitoare, tratînd fiecare cărămidă istorică cu respectul datorat unui obiect sacru. Lucrătorii decostruiesc cu atenție fiecare zid, luînd fiecare cărămidă făcută de mîinile sclavilor și curățind-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sinistru. Va trebui pur și simplu să-l ia la ea deocamdată și o va ruga pe femeia pe care o cunoștea Henrietta să vină să stea cu el în timpul zilei. Își impuse să nu se gândească la cât de obositor avea să fie să se ocupe de ziar și apoi să se întoarcă acasă să aibă grijă de tatăl ei. Avea să fie doar ceva temporar, până când găsea o soluție mai bună. Deși n-avea nici cea mai vagă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o să stea aici cu mine. Îmi fac de lucru scotocind prin geanta de plajă, după crema Factor 30. — Haide, du-te. Hai, ne descurcăm noi. După douăzeci de minute (timp În care mă calmez considerabil, deși a Început să devină obositor să mă reped după Tom, care tot Încearcă disperat să se tîrască de-a bușilea spre piscină), Dan, Linda și Michael vin afară să ne salute. Și, da, Îmi face o imensă plăcere să văd figura Lindei atunci cînd Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mă Întorc Într-un minut. — Bună idee, zice Trish, ridicîndu-se odată cu mine. Merg să văd de Oscar și, dacă s-a trezit, putem să facem cîteva poze de grup. Către seară, am iertat-o pe Linda. După-masa a fost extrem de obositoare. Eu și Dan am alergat cu schimbul după Tom, care se tîrăște cu viteza luminii, și, cu toate că poartă mereu pernuțele de Înot, mă Îngrozesc de fiecare dată cînd ajunge la cinci metri de apă. — N-am zis noi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
inteligente și seducătoare, dar numai după ce clipa a trecut și, de regulă, cînd sînt iarăși În patul meu. Singură. — Deci, cum e viața de mamă? Întreabă Charlie, slavă Domnului, Înainte să apuc să mă gîndesc la ceva. — E minunată. Extrem de obositoare, dar Încîntătoare, răspund eu. — Nu ți se pare extraordinar felul În care ți se schimbă viața? zice el cu un zîmbet. Îmi amintesc cînd s-a născut Finn. Fosta mea soție și cu mine ne spuneam că Își va găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
calea spre mântuire și m-am mânjit cu astfel de erezii gnostice. Judecătorul Romuald care mă însoțea, însărcinat fiind de regele Rodoald, l-a convins în cele din urmă să nu stea în calea misiunii care mă silise să înfrunt obositoarea călătorie de la Cividale la Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu atent și gata să dea ordine celor doi timonieri să se refugieze într-un port prielnic, legănați de tangajul necontenit și însoțiți de țâșnirea delfinilor care nu ne slăbeau. De mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca o cireașă, nici Kevin care spune „mami ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coșmar cu insecte. Și tocmai acest coșmar începuse să-l intereseze pe Andrei Ionescu. Despre el scria, amănunțit, încercând să înțeleagă sufletul femeii abandonate, în timp ce Zogru se gândea el însuși la izgonire, după ce toată viața îi apărea ca o goană obositoare printre oameni csre îl acceptaseră sau îl refuzaseră. Pe la ora prânzului, Andrei Ionescu își aprindea a șaisprezecea țigară, tocmai în momentul în care Zogru își încheiase amintirile, perindate de dimineață până la prânz, scurse și ele în ritmul timpului, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și rece, dar, totuși, un tovarăș suficient de puternic pentru Regina Cerului, pe care ea o adora în toate formele și sub toate numele. Zilpa vorbea despre zei și zeițe aproape mai mult decât despre oameni. Asta mi se părea obositor câteodată, dar ea folosea cuvintele într-un fel minunat și-mi plăceau poveștile ei despre Ninhursag, marea mamă, sau despre Enlil, tatăl primordial. Inventa imnuri grandioase în care oamenii obișnuiți întâlneau zeități și dansau cu toții în ritmul flauturilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]