4,431 matches
-
însăși devine parte a acesteia. Discursul poetic încearcă a-și raționaliza iraționalitatea. Fără a o anula ori a o reduce printr-o retorică facilă, o așează pe talgerele sufletești care-i pot regla ponderea, o pot echilibra. Starea confuză, panica obscură, angoasa recurg la instrumentul gnoseologic. Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor care planează asupră-i e socotit a fi incognoscibilul, echivalat cu Infernul. Destinul
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
lucrului „pe genunchi”, a hotărârilor luate „pe picior de plecare” sau au altă sursă, construcțiile pe picior și pe genunchi sunt mai vechi decât am putea crede. În culegerea lui Zanne mai apar de altfel câteva ilustrări interesante, dar destul de obscure, pentru ambele construcții: una preluată de la Iordache Golescu - „Amorul pă picior să vede foarte ușor” (Zanne, vol. VIII, p. 17) - și una din Anton Pann: „Prieteșugul judecătorului e pe genuche” (vol. V, p. 368, cu glosarea „adică nu există”); alte
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
o simbolistică... Cutare poartă un pulover negru, de pildă, și cineva din familie va muri... Teoria convertirii evenimentelor, din iubire în ură, - iubirea fiind o formă mascată a urii, - și invers... De pildă, F. o urăște pe S. în partea obscură a psihicului său, și pentru că ea i-a răspuns într-o zi, furioasă: - Ai tu mutră de pictor mare?! - un fotograf ai să rămâi! Toată intriga bazată pe această descoperire post-mortem, când eroul se simte „îngrozitor de liber”.
Amprente (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5799_a_7124]
-
franceză se numește pied de nez, în italiană marameo sau palmo di naso, în germană die lange Nase, în engleză thumbing the nose etc. În Desmond Morris, Bodytalk (A world guide to gestures), 1994, se arată că originea gestului este obscură (a fost interpretat ca salut deformat, ca nas grotesc, ca având aluzii sexuale etc.), dar sensul batjocoritor e general și stabil. Gestul (care poate fi amplificat prin repetare cu ambele mâini, una în prelungirea celeilalte) e atestat în literatura universală
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
I, 356); la Caragiale, aceasta apare, tot într-un context violent, între afuriseniile rostite de chivuțele din Două loturi: „Ho! Ho! nu mai vrei belete? să mai vii la belete! ho! oarrba!” Cuvântul mai circulă în expresii devenite între timp obscure, de genul a da cu oarba (după cineva).
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
Ireversibil al lui Maghiar Cristian, Wait al Andei Pușcaș sau You Can’t Hide Love from Gipsies al Marei Trifu. O altă serie de scurtmetraje se pretează unui joc mai complicat al plonjeurilor psihanalitice, abisale, al dilatării senzațiilor, al captivităților obscure ale minții, a exprimării inexprimabilului precum în Jucăria Laurei Pünkösti, cu fixația enfantină pentru un radio vechi, în Balonul lui Stas Ciorescu cu o Lolită de provincie ale cărei vise zboară departe de bunicul paralitic care-i fixează prizonieratul, în
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
adaptat lumii în care trăiește -, și Din pildele Domnului sunt texte frumoase, abil redactate și, mai ales, bine povestite. Spiritul molcom și, în același timp, puternic spiritualizat al scriitorului transpare în pagină, Agârbiceanu stăpânind meșteșugul de a ilumina înțelesurile adesea obscure ale Scripturii, în texte simple, dar în care cititorul rutinat percepe prezența artei literare. Tocmai de aceea operele sale religioase, cred eu, își depășeșc menirea: inițial destinate credincioșilor din mediul rural, ele pot fi citite cu folos și cu nu
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
străzilor alunecoase și fatale. Sunt oaze meditative, de aducere aminte, de stocare a memoriei (cu ele sunt înrudite micile spații solitare de pe malul fluviului). Întinse pe suprafețe relativ incontrolabile, ele se opun străzilor supravegheate (parcurse de fapturi somnambule) ori subteranelor obscure. Chiar dacă parcurile primesc, din când în când, în vizită agenți ai tenebrelor și făpturi-capcană (Alejandra) care nu se pot sustrage lumilor tenebroase ce ii controlează. Parcurile găzduiesc, însă, mai ales raisonneuri meditativi (Bruno, de pildă), dar și visători ori ființe
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
pe scena publică interbelică e un omagiu poate meritat, dar nu și decisiv în evoluția evenimentelor istorice. E vorba, mai degrabă, de niște construcții teoretice post-factum, de reinventarea personajelor după ce evenimentele s-au consumat. Este ca și cum ai spune că cine știe ce obscur activist monden e, în România acestui moment, un lider de mare impact public în sprijinul comunismului cu nuanțe ecologice. Firește că prin scrierile lor unii intelectuali de dreapta s-au înscris într-o certă descendență extremistă, după cum alții s-au
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
poezie a căutării fără sfîrșit și a „răului ființării”. Poezia - adică o realitate psihică ce survine în noi brusc și evanescent, și ne modifică de o manieră discretă și misterioasă, poezia care „nu e o funcție socială, ci o forță obscură, care precede omul și care îi succede”1. Desigur, s-a spus acest lucru de multe ori și cu temei, Fondane este Poetul existențialist al exilului modern al făpturii umane. Febrile, fluviale, simfonice, marile sale poeme - Ulise, Exodul, Titanic - mărturisesc
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
a pretinde „revizuirea valorilor și o întoarcere la spiritual” 10. Pentru poeți, pentru mine, lectura lui Fondane poate constitui o ardentă „reamintire a misiunii noastre”, un execițiu de elecție pentru a ne întări și a ne reconforta în rolul nostru obscur dar inconturnabil, anume acela de a prezerva și a dezvolta o „funcțiune mentală angajată într-o experiență în care realul este resimțit ca viu, și viul este resimțit ca un rezervor al supranaturalului”, în cadrul metabolismului psihic al omului contemporan. De unde
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
Goga este rapsodul unei lumi care supraviețuiește doar în nostalgia cronică a poetului. E o poezie de aspect neoromantic, retorică în felul celei a urmașilor lui Hugo, peste care reforma simbolistă a trecut fără să lase urme. Nici sugestivă, nici obscură, în pofida aerului hermetic pretins de G.Călinescu, este o poezie declarativă, patetică, sentimentală și câteodată plină de furie. Nicio emoție din rândul celor strict individuale ale modernilor nu răzbește în acest lirism coral și colectiv. În volumele următoare, poetul pare
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o proză repetitivă și fatal prolixă, cînd lasă impresia că vrea
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
la Ștefan Cazimir, formidabila atenție distributivă. Studiul lui Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, e arhicunoscut. Fiecare dintre noi l-a citit de câteva ori. Dar numai Ștefan Cazimir a detașat, de acolo, câteva versuri, aparținându-i obscurului, azi, C.D. Aricescu: „A, tu ești, Costică? Eu, angelul meu,/ și aștept d-aseară sub balconul tău./ - Frumoasă purtare! Bine șade, zău!/ Să șezi toată noaptea sub balconul meu!/ - Ci ia lasă gluma, dă-te iute jos/ și dă-mi
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
e în condiție exaltată, adică în impuls de depășire a limitelor. Un cinic sau un lubric nu-și vor dori niciodată să-și depășească starea. De aceea, romanticul e un nemulțumit de speță visătoare care se lasă purtat de apetențe obscure: vrea vigoarea inconștientului răbufnind în conștient, vrea ființa androgină care să sară peste dezbinarea dintre sexe, vrea spiritul care se ascunde în miezul naturii, și mai ales vrea duhul interior care, trecînd în forma exterioară, își întipărește esența grație unui
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
lucru a lui Flaubert De o asemenea exigență ascultă neapărat, îmi place să cred, și făpturi umane supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie de amplificări discursive pentru a împlini astfel de compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Primăria Generală. La capătul acestor mesaje fie sunt oameni, special plătiți pentru asta, care au o listă de mesaje predefinite, boți care trimit automat mesajele la orice material de pe net care conține cuvintele ”oprescu” sau /și ”sorin oprescu” sau firme obscure. Dovada acestei modalități a da susține sau a critica candidații la cârma Bucureștiului este șitrea: La momentul redactării acestui articol, știrea are 23 de accesari și nu mai puțin de . Unul dintre cele mai elocvente cazuri în acest sens este
S-a pus în mișcare mașinăria electorală virtuală. Cum sunt susținuți și criticați candidații la primăria Capitalei () [Corola-journal/Journalistic/45148_a_46473]
-
Daniel Cristea-Enache Poezia Ilenei Mălăncioiu constituie o permanentă provocare pentru critici și chiar pentru istoricii literari. Ceva profund, adînc și obscur e dat în versuri de o dezarmantă „simplitate”, ce se dispensează de orice truc formal, înfățișîndu- se într-un continuum foarte greu de spart. Această dificultate e mai ușor de acceptat în cazul poemelor (volumelor întregi) respirînd un aer postromantic
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
declarațiile președintelui Traian Băsescu de joi seară, apreciind că au fost "punctate de atacuri virulente la adresa partidelor și a presei". "Dovedește o disperare profundă din partea lui Traian Băsescu. Sunt dezamăgit să văd instituția Președinției abuzată de acest om în scopuri obscure și personale. Nu în numele meu, domnule Băsescu!", a declarat ministrul Tineretului și Sportului. Disperarea unui politician fără opțiuni Bănicioiu a adăugat că "Președinte în ciuda voinței populare, Traian Băsescu abuzează de funcția sa pentru a-și îndeplini agenda personală, trimițând atacuri
Bănicioiu: "Nu în numele meu, domnule Băsescu!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32965_a_34290]
-
În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă și mai luminoasă decât aceea a Șeherezadei și a lui Șahriar spre a explica rolul poveștii în viața oamenilor și felul în care ea a contribuit la îndepărtarea de acele origini obscure din istoria lor, când se confundau cu patrupedele și cu fiarele sălbatice.” Din multitudinea de povești orientale pe care le avea la îndemână, Vargas Llosa a ales, pentru a „rezuma” cumva istoria lui Șahriar și a Șeherezadei - textul piesei având
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
la „dosare”, de scormonirea acestora pentru a da acolo de ceva compromițător, pentru a găsi cine știe ce hârtie stârnitoare de vâlvă. Lucru care s-a și întâmplat cu Mircea Iorgulescu, încă de pe când trăia. Foști prieteni, foști colegi, acționați de îndemnuri obscure, bizuiți pe ceva ce ar fi găsit în dosare, i-au adus acuzația că ar fi colaborat cu Securitatea unde i-ar fi „turnat”. Din probele furnizate nu prea reiese însă mai mult decât că Iorgulescu însuși fusese urmărit de
Mircea Iorgulescu – 70 de ani de la naștere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3316_a_4641]
-
mână cu o deturnare de fonduri, însă vizibil, noua jucărie care-i procură satisfacții este protejata ei, Isabelle. De Palma nu s-a străduit cine știe ce să confere adâncime personajelor, toate complicațiile lor rămân la suprafață chiar dacă există sugestia unui fond obscur care alimentează ambiguitățile necesare suspansului. Blonda Christine sugerează o atracție lesbiană față de bruneta aparent timidă, dar fără nicio biografie în film, fapt care nu e în niciun caz suplinit de erzațul biografist oferit de blonda fotogenică. În fapt, logica corporatistă
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
despre locul nașterii și al copilăriei, aflat în „apropierea pustei ungare”, aflăm că e un spațiu în care „tuberculoza/ se reproduce/ mecanic”. Este evocat, în acest context, tatăl, „bătrân și bolnav, înaintea morții”, care își târa pe drum „trupul NU, obscur, obscen și profund precar”. E un „tată NU”, cum este și familia („familia mea este familia NU”), cum este și blocul („blocul NU”) în care se locuiește, într-un cartier straniu și în condiții de lumea a treia („blocul, înconjurat
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
le efectueze. Acestea, cum spune, „nu mai au căldura și confuzia/ stupidă/ a tinereții”, constituind, în schimb, un soi de baraj protector împotriva delirului și a nebuniei care îi dau târcoale: „pe suprafața hainelor mele se joacă,/ într-un clar obscur derizoriu,/ nebunia/ pe dedesubtul hainelor mele, pe piele, mă linge/ ca un câine turbat, nebunia”. Parafrazând afirmațiile unui mare mânuitor al indiscrețiilor de sine, duse până la pragul înjosirii și al penibilului (l-am numit pe Michel Leiris), s-ar putea
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
blândă colaborare”, unde adjectivul „blând” e catifeaua menită să indice slaba capacitate de rezistență, lipsa de caracter a intelighenției germane în perioada nazismului și a comunismului. Cine vrea să înțeleagă totalitarismul european nu poate decât să facă apel la istoria obscură a obedienței intelectualilor germani într-o țară tăiată, după 1945, în două de Aliați. Simpla studiere a economiei nu ajunge. Mai târziu, în apusul vieții, Benn va primi ordine de merit și „cruci”, acceptate cu distanța ironică, dar și cu
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]