1,688 matches
-
exasperat, ne-a strigat: ― Toată lumea să ridice mîinile-n sus! Ordinul s-a executat îndată. Clasa avea aspectul, original și ciudat în același timp al unei bande de gangsteri în fața unui uriaș revolver imaginar! Și totuși broscuța și-a continuat orăcăitul obsedant, care semăna mai mult a cârâit de pasăre, spre desperarea profesorului! Ce se întîmplase? Cum eu renunțasem să mai manevrez broasca, de teamă să nu fiu prins, Löbel mi-a luat-o înciudat, șoptindu-mi: ― Dă-o, mă, încoace! O
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
teacă, totul devenea mai complicat. Victoria năștea Întrebări. Iar ceasurile de după victorie erau, din nou, cele mai grele. Alexandru se gândi că, poate, fiecare luptător Își avea propriile Întrebări, de care uitase În vâltoarea confruntării, dar care reveneau, grele și obsedante. Viața continua. Pierderile erau minime. Pentru aproape toți Apărătorii, viața continua. Iar asta Însemna că o sumă de necunoscute Își așteptau rezolvarea. Târziu, prea târziu pentru un adevărat luptător, Alexandru Își dădu seama că În imediata lui apropiere se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dezvoltarea fizică și psihică armonioasă și să se alarmeze dacă acesta este prea liniștit și apatic. Obrăznicia cu care sunt etichetați copiii dinamici, înfometați de mișcare, reflectă incapacitatea părinților de a înțelege particularitățile fizice, fiziologice și psihice ale odraslelor lor. Obsedanta cerință fii cuminte! rămâne fără rezultat atâta timp cât copiii sunt tratați ca niște adulți în miniatură, obstrucționându-li-se trebuința lor de joc și alergare. Cerința imperativă fii cuminte! și îndemnul frecvent formulat să fii cuminte! sunt pronunțate de nenumărate ori pe zi
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
sa ne asigure că în evazionistul de azi nu zace scriitorul angajat de mâine. Maladia însă, în sine, merită să fie discutată. În ce constă ea? Așa cum spune și numele, ea constă în ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane, și în evadarea, cu ajutorul unor torente de cuvinte și imagini, într-un univers al închipuirii, care nu reprezintă nimic din ceea ce frământă nici măcar conștiința scriitorului evazionist, necum conștiința contemporanilor săi. Un prozator care a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a căpătat, datorită acestor lecturi, un vocabular criptic și sumbru, în timp ce sufletul lui îl vezi parcă zbătîndu-se să iasă la lumină prin această platoșă de fier a ideilor. Abia deschide buzele, se uită drept înainte necruțător, iar imaginea lui e obsedantă, desculț cum stă pe prispa casei, pământiu la față și pătat de o bătrânețe care începe să-i ia din violența gândirii, dar fără să-i aducă împăcarea. Are o fată care e chiar el, dar cuminte, cu greu spune
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
absolvire a clasei a VII-a și de admitere la liceu: unul din acei profesori pe care nu-i uiți! Confesiunea acestui copil al secolului, un secol XX mult prea zbuciumat (cuvintele zbucium, zbuciumat, vâltoare, frământat sunt calificative care revin obsedant ) urmează lin, în cele patru capitole amintite, parcursul unei existențe atent circumscrise cadrului istoric, într-o narațiune fluentă, fără înflorituri, dar punctată adesea afectiv, încărcată de date, locuri, nume, probând o prodigioasă fidelitate a memoriei și în care sunt încorporate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și alte teze cu note mari și foarte mari... Doamne, ce ușurare și degajare...”. În 1937, la vârsta de 21 de ani, era învățător, începându-și „ucenicia”, ca suplinitor, în satul natal...În 1940 era sublocotenent și a trăit zilele obsedante ale lui 28 iunie 1940, retragerea umilitoare din Basarabia ocupată samavolnic, salvarea drapelului regimentului, 30 august 1940 cu cedarea unei părți a Transilvaniei, pe când era la Cârțișoara Făgărașului, abdicarea regelui Carol al II-lea, logodna cu Maria, cutremurul din noiembrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mi-e atât de frică să nu-i pierd pe ai mei, încât sper, dar și cred cu tărie că nu le voi supraviețui. Simt că voi pleca și-i voi părăsi... (și a plecat... având una din premonițiile ei obsedante). ...Mama nu era acasă. Vorbesc cu Nia, vorbesc cu bunica, amândouă sunt în ceruri... am venit din nou în singurătate... Trăiesc dezastre sufletești care mă doboară și mă disperă... Mi-e dor de Dumnezeu, mi-e dor de armonie, mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În practică e greu să faci ce spune Cartea Sfântă. Mă aflu mereu în dialog cu cei de Dincolo de Moarte, apoi revin la viața reală tot singură și tristă. Singurătatea mă doboară; e ca o boală grea (pag. 248). Repetă obsedant: „Viața mea e doar o iluzie, un vis continuu. Ce s-a ales de mine? Tot ce am să dau la săraci și la biserică, așa cum mă sfătuiesc preoții. Viața e o luptă dintre hiene, se dă din coate, se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
crezut într-o iubire adevărată până în final, în ultima clipă a existenței sale pământești... În aprilie 2005 e depistată cu un cancer mamar. E operată. Continuă să spună: „Viața mea per total e un vis! Trăiesc un vis continuu” (repetă obsedant). La 26 decembrie 2005 scrie: „Ieri am primit trei telefoane de la Berlin. Bunica lui, Marietta (mătușă) și apoi el, Patrik, toți s-au gândit la mine - semn de iubire.” 30 dec. 2005. Ultima însemnare din jurnal, e bucuroasă că multă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Sergiu Coloșenco și mi-a lăsat șase exemplare din revista în care mi-a publicat articolul „Mălin, vestitorul Revoluției”, după volumul omonim al d-lui Oprea, în condiții grafice excelente. Cum subconștientul omului nu doarme, gândind la anii de război (obsedant), peste noapte, în jurul orei trei, am visat un teribil bombardament de artilerie, pe un imens spațiu în jurul meu. Cum se mai păstrează în subconștient impresiile din întâmplări deosebite, care nu se șterg nici cu trecerea anilor. Acum îl cred și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care va duce la ieftinirea alimentelor în general - cu efect salutar asupra omului de rând, cel mai expus fluctuațiilor de prețuri. Pentru prima dată constat că pământul se apropie de normalitate în privința umidității. Am amintit și la acest capitol tot obsedant pentru că spectrul secetei devastatoare ne-a urmărit până acum, dar poate fi socotit acum de domeniul trecutului. Redau aici o întâmplare cu cireșe din cireșul masiv din fața casei - în care de vreo trei ani nu am îndrăznit să mă mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
meu. Dar era mai mult o chestie de mândrie decât de afecțiune nemărginită. Și-a lăsat bicicleta la o parte ca să mă cuprindă Într-o Îmbrățișare lungă. Și, În timp ce mă Îmbrățișa, aproape că am reușit să uit de ochii aceia obsedanți ai unui străin. ― Bună, a spus el mai târziu, după ce Îmi dădu drumul din strânsoare. Avea un ton destul de grav, tipic unei afirmații de genul Am ceva important să-ți spun. Am așteptat, dar el nu a mai continuat. I-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în ceafa mea, Dar nu conteazè, ceea ce conteazè este sè trèiești! Sè trèiești, incepand sè danseze, sèrind de pe un picior pe altul, Știu cum ești, te cunosc! Știai! Știai! Tu esti bèrbatul! Știai! rostește cu atâta duritate știai, repetându-l obsedant, încât am impresia cè în fiecare sunet, rostit rar, ea toarnè o tonè de plumb topit, cuvintele cèzând ca niște ghiulele în sufletul meu încât mè ghemuiesc lèuntric de durere, Știai cè vei muri! Știai! Vom muri! cântând, Eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine și care te lăsau cu răsuflarea tăiată la o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nevoie să meditez, fierberea nopții nu se risipise În mine, retrăiam imagini, gesturi, cuvinte șoptite, nu mai știam dacă eram fericit. Simțeam, Într-adevăr, un fel de plenitudine, dar străbătută de inevitabila vinovăție care Însoțește dragostele clandestine. Reveneau neîncetat gânduri, obsedante așa cum știu să fie meditațiile din nopțile fără somn: „După plecarea mea, a adormit oare la loc cu un zâmbet? Are vreun regret? Când o voi revedea, și nu vom fi singuri, va fi distantă sau complice? Voi merge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bineînțeles, era prima idee care i-ar fi putut veni În minte oricui. Cu toate acestea, cuvântul trebuia să fie ceva banal, care-ți vine În minte aproape prin forța lucrurilor, deoarece când lucrezi pe un text, și În mod obsedant, cum trebuie să fi lucrat Belbo În ultimele zile, nu te poți sustrage universului discursului În care trăiești. E neomenește să crezi că ar Înnebuni lucrând la Plan și i-ar trece prin cap nu știu ce, Lincoln sau Mombasa. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o viteză nebănuită în cuiburile lor de prin colțuri, iar eu, tremurând, îi măcelăream în cruciș și-n curmeziș până nu mai zăream nici unul pe pereți. Abia după aceea dădeam cârligul la o parte și mă năpusteam afară, cu sentimentul obsedant că am făcut un lucru rău și că ei se vor răzbuna. Aceeași imagine îmi revenea tot timpul în minte, mai ales seara, la culcare: când voi stinge lumina, ei se vor năpusti cu toții spre mine, mi se vor încurca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Stăteam pe burtă, fără să-mi pese că-mi șifonam rochița cea mai bună, cu care o vizitasem pe mama și pe care nu vroiam să o schimb, îmi băgasem o mână sub pernă și ascultam fără să aud țăcănitul obsedant al mașinii de cusut din camera cealaltă. Când m-am ridicat (tanti Aura mă chemase la masă), în cameră era întuneric. După masa de seară m-am culcat și am visat un pahar. Doar o parte din buza lui se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că plătește oricât, ba îi băgă și-o sută de lei în buzunarul de la halat, pentru că simțea nevoia să meargă la sigur. Plecă spre casă fericit și nefericit, gîndindu-se cu groază cum va trece săptămână aceea, și fredona seara întreagă, obsedant, "Cîntați gloria țării, azi e sărbătoare..." După numai patru zile, arhitectul primi telefonul atât de așteptat. Se repezi în strada Nicolae Apostol, unde într-unul din atelierele murdare, pline de mașini pe butuci și platforme telescopice, îl aștepta băiatul în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintre noi. Partea de umbră care nu mai este denegată din punct de vedere moral, ci este, din contră, exacerbată și jucată "etic". O expresie care are succes în schimburile cotidiene și pe care o găsim repetată, într-un mod obsedant, în simplismul emisiunilor de "tele-realitate" este, din acest punct de vedere, foarte instructivă. "Clar", auzim la fiecare pas. Ce înseamnă asta, dacă nu o antifrază pentru a desemna, din contră, că totul este obscur în cadrul acestor relații umane unde afectul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste sate, odată cu timpul, zăpada coborând peste același spațiu obsedant, satul, gânduri care, și ele, cad ca zăpezile, estompând conturul real al lucrurilor, sunt doar câteva dintre sursele acestui sentiment de tristețe profundă a înțelegerii și acceptării ireversibilității vieții. Satul din poezia lui Florentin Popescu nu este însă unul anume
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sens, nu în fabulă Chanson de Roland e o epopee a lui Carol cel Mare. Figura lui este impecabilă, de o puritate și de o energie extraordinare, întrupând o societate întreagă, care urmărește cu toate puterile ei, cu un devotament obsedant, fără considerație de interes sau de ambiție, un singur ideal: biruința Crucii, distrugerea păgânătății, care nu se poate tolera și cu care fără crimă nu se poate încheia nici un pact”. Așa scria istoricul nostru cel mare, Nicolae Iorga, în Istoria
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
hoții!” Structurată pe aceste tematici, conținutul pledoariei poetice nu putea fi despărțit de o natură pedagogică. Terenul predilect al investigațiilor tematice rămâne istoria, istoria cu adevărurile și nedreptățile ei milenare: „De două milenii și mai bine/ Ardealu-i ogorul bunicului dac...”. Obsedant în poezia dlui Târziu este sentimentul național, de mulți fiind considerat desuet, mai ales după ce fusese compromis prin exces de stereotipie în presa comunistă. Acum, în prag de europenizare și mondializare, autorul resuscită coardele patriotismului. Emigrația fortuită a românilor, dintr-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]