90,777 matches
-
și agresivă) a „vacuumului poetic” al acelor ani, incriminînd - prin argumentele ei valorice - tăcerile unor critici, al căror interes a fost confiscat fie de momentul ’60, fie de agresivitatea junilor anilor ’80. Exegeza rămîne Încă datoare acestei promoții (care, să observăm, nu a pătruns „grupat”), dar, mai ales, acestui poet. Glumind, Cezar Ivănescu se consideră un nouăzecist; afirmația rămîne valabilă doar În sensul unei visate purificări, volumele ivite/ recuperate după seismul decembrist oferindu-i statutul de „nou născut”. În rest, el
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d’amour), făcînd saltul În cultura sentimentului; cîntă așadar, În maniera incantatorie, o absență, făptura ideală, eterata - proiecție
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
se mai leagă între ele. Dar în gaura din piept i-a fost frică să mai privească să nu descopere că acolo cineva i-a modificat chipul și nu-l mai recunoaște. Capul martor și el al unui compromis neant observa că se fac economii în cer dacă-și îndrepta ochii spre el că sfera lui e o umbră ce stă cu spatele la trup. Dar dacă l-ai împinge puțin în gaura din piept ghipsul de pe buzele mici tot ar mai păstra
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
precizie de chirurg. Se declară împotriva modei "contemporaneizărilor" și se întreabă, la final, ce se află dincolo de toate interpretările date operei lui Caragiale. În articolul Rebreanu versus Rebreanu, notează diferențele dintre stilul nuvelelor și cel al romanelor autorului lui Ion, observând că primele nu anunțau deloc creațiile epice următoare. La Camil Petrescu, autorul ține să demistifice, avertizân-du-și cititorii în privința personajelor din Patul lui Procust: "Orice idee de spontaneitate confesivă trebuie din capul locului exclusă" (p. 153). Iar când discută receptarea lui
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
primele nu anunțau deloc creațiile epice următoare. La Camil Petrescu, autorul ține să demistifice, avertizân-du-și cititorii în privința personajelor din Patul lui Procust: "Orice idee de spontaneitate confesivă trebuie din capul locului exclusă" (p. 153). Iar când discută receptarea lui Arghezi, observă just că nu a existat niciodată un moment de maximă receptare a operei lui. În partea a doua a cărții, Istoria literară în dialog intercultural, autorul creionează câteva tablouri dense ale teatrului românesc până la cel de-al Doilea Război Mondial
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
de Gulag, este pusă În scenă de Felix Alexa. Personajul principalSemion Semionovici Podsekalnikov este interpretat - cum altfel decât magistral, de «Eminescul» teatrului românesc, genialul Dan Puric. Atâta dăruire pe scenă, atâta profesionalism, numai În spectacolele cu Dan Puric se pot observa. Ileana Olteanu, Adela Marculescu, Tania Popa apoi Costel Constantin, Marius Bodochi, Silviu Biriș și absolut toți actorii - inclusiv copilul Nikita Dembinski joacă magistral, alături de Maestrul Dan Puric. Este un spectacol de zile mari, la care cu greu se pot găsi
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
Jurământul de sărăcie,castitate și supunere și încă altele, până la Casa de fum, scrisă tot în românește dar apărută în Suedia, patria din nord care a adoptat-o pe poetă din 1975. Cine a citit în succesiune aceste cărți a observat în ele prefacerile substanțiale de viziune lirică. Poezia se desprinde, treptat, din elementar, din biologic. Devine reflexivă, austeră, sugestivă prin densitate. Elegiacă, percepe spectacolul lumii din unghiuri care ne descoperă fragilitatea umanului, inconsistența de fum a viului: " Într-un singur
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
acest timp nuiaua sau vergeaua, dar de fapt prăjina de alun, stătea rezemată de tablă. După ce termina de explicat tema respectivă lua nuiaua și stând În mijlocul podiumului, ne interoga să vadă dacă am Înțeles. Uneori era nevoit să se Întrerupă observând pe câte unul care În loc să-l urmărească, stătea cu capul aplecat și citea ținând pe genunchi Doxurile sau romanele de 15 lei ce erau la modă pe atunci. Începând să Învârtească nuiaua Între degete se adresa vinovatului cu accentul lui
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Mod de lucru Se cântăresc 10g produs, se adăuga 30ml H2O distilata, se filtrează proba, se iau 2 ml filtrat, se adăuga 1ml apă oxigenata 0,3% și 1 ml soluție de quaiacol 1%. După 3 minute, daca nu se observă apariția culorii roz sau violaceu se considera proba negativă, adică produsul a fost blanșat corespunzător. FIȘA DE LUCRU NR. 2.1. Legume păstăi congelate tabelul 2.1. Tipul conservei Dimensiuni Dimensiuni Lățime păstăi, mm Lungime păstăi, cm Extrafina Proprietăți organoleptice
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
se introduce într un cilindru gradat și se lasă în repaos 20 minute pentru decantarea părților solide în suspensie, și separarea straturilor de apă și ulei. Se citesc apoi volumele de apă și ulei și se raportează la 100. Se observă limpezimea uleiului. Rezultatul detrminărilor va indica procentele de ulei și de apă din lichidul de acoperire și limpezimea uleiului. Controlul ermeticității la conservele de pește în ulei sau sos tomat Cutiile de probă cărora li s-au îndepărtat etichetele, se
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
zile, aveam să-mi termin lucrările și să mă Întorc acasă. Mă iritau semnele primăverii, iar certitudinile ei mă exasperau de-a binelea. Vedeam În ochii colaboratorilor, dar mai ales al colaboratoarelor priviri compătimitoare, dar mă făceam că nu le observ și-mi continuam lucrul În parcelele experimentale cu paltonul pe umeri, ca o sfidare la adresă tuturor. Studiam Împreună cu un colectiv de geneticieni, influența izotopilor radioactivi asupra plantelor cu rizomi și tuberculi. Secționam la fața locului, părțile subterane ale plantelor
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
existențial, traducător inspirat din Omar Khayyam, Rabindranath Tagore, Hafiz, Rainer Maria Rilke, posesor al unei culturi bogate și multilaterale (cuprinzând, pe lângă literatură muzica, estetica și artele plastice), George Popa este unul dintre cei mai luminați intelectuali ai Iașului contemporan. Deși observă cu acribie calitățile și defectele unei cărți, a refuzat cu obstinație, calitatea de hermeneut. Cu o singură excepție: Eminescu. Despre el a scris șase cărți pe care le-a integrat sub titlul de „Filozofia culturii”: Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
cuvinte repetitive „ce exprimă totodată chintesența operei respective”. Beneficiind de largi deschideri În orizontul liricii universale, George Popa este capabil să facă unele apropieri memorabile care sporesc valoarea poetului nostru, deși comparația nu are propriu zis acest scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
parte, Eminescu Înregistrează apropierea dramatică dintre sacru și teluric, deoarece Luceafărul și marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui cel mai adânc, aflați mereu În stare de veghe
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ascensional al sentimentului”, Luceafărul are orizont de mișcare „spațiul sideral” cu intenții descendente o vreme (cât a durat dragostea pentru o ființă terestră) și un spațiu care transcende timpul și locul, și care este dedicat „ființei supreme”. Este interesant de observat că „ființa supremă” nu este socotită de George Popa entitate separată, ci „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. În Încercarea de a identifica spațiile sugerate de poemul eminescian, George Popa distinge Între cele terestre și ideale, văzând
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră că numai iubirea poate exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între contingent și absolut”. Admirabila interpretare a strofei finale, În care efectele prozodice sunt surprinse cu finețe, Înnobilează ideea că În mintea omenească ”Încap
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
preluabile, ce e drept, printre altele și pentru faptul că unele au reprezentat doar experiențe de laborator. Simion se referă în acest sens la Romanul adolescentului miop, "un exemplu de autoreferențialitate într-un roman rămas în manuscris" . Chiar și așa, observă criticul, Eliade le premerge târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, precum și câtorva dintre "tinerii textualiști" care "folosesc o construcție similară (roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.)". "Metaromanul este, așadar, o descoperire veche
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
că era fix deasupra locului unde lucra el. În ambele cazuri fusese felicitat: mai întâi pentru avansarea sa ca funcționar principal și mai apoi ca funcționar principal, clasa II. Atât. Din păcate, nu profitase prea mult de pe urma acestor avansări pentru că observase că de fiecare dată, printr-o stranie coincidență, votca se scumpea în așa fel încât putea cumpăra tot atâtea sticle ca și atunci când era simplu funcționar. La un moment dat, într-o pasă pesimistă, reflectase la birt la această coincidență
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pasă pesimistă, reflectase la birt la această coincidență. Și era cât p-aci să i-o împărtășească unuia care de două ceasuri îl privea insistent, dând semn că ar vrea să-și mute paharul, scaunul și fundul la masa lui. Observându-l la rându-i fix, preț de câteva secunde, își dădu seama că faptul în sine - avansarea cu consecința ei, mărirea de salariu, și scumpirea concomitentă a votcii - trebuie privit filosofic: el exprima perfectul echilibru al lumii, în general, și
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
broboade, gumari, bețișoare aromate, carpete dinTașkent, matrioșe, stilouri din plastic cu rezervor detașabil etc. -, Marfa își spăla tunica plus alte câteva mărunțișuri, niște otrepe, izmene, cămăși, ciorapi, chiloți de-ai ei, cu apa caldă a Cervenkov-ilor. Bineînțeles că Boris nu observa că Saproșkinova le fură apa, dar Ludmila nu înceta să se indigneze atunci când se dușa după ce făcuse amor cu bărbătu-său -fix o juma' de ceas, remarcase Saproșkinov - că apa e tot mai rece. O auzeau prin perdeaua-perete care nu putea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
le-ar fi crescut brusc degete, își dădu seama că Ludmila, Cervenkova carevasăzică, nici măcar nu-l vede. Dar ceea ce punea capac acestei imagini, în fapt, un adevărat coșmar, era că stătea de vorbă cu Marfușka, iar dumneaei, Marfușka, nici măcar nu observa că Cervenkova e goală, goală pușcă, goală așa cum probabil nici măcar dumneaei nu se văzuse vreodată, nici măcar la baie (știa el, Ivan Mihailovici că la baie Marfușka nu scotea niciodată totul după ea, uneori nici măcar chiloții pe care îi freca cu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
duș, fie că de-abia a ieșit de sub duș, fie că se apucă de gătit. Altceva, cu capotul ăsta nu putea Ludmila Cervenkova să facă! Se mai frecă o dată la ochi și cu ei gata să-i crape-n cap observă că Marfușka era singură, că stătea cu fundul către el, un fund mare, imens, un fund cât bila cea mare de lângă tunul cel mare cu care nu se trăsese niciodată, ce mai - un fund apocaliptic, acoperit de straturi-straturi de îmbrăcăminte
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
care nu va întârzia s-o ia de nevastă. Casa din Izvoare unde vor locui are un nume (o poreclă): "Bordeiul". E vorba, în fapt, de un mic conac boieresc, puțin cam sumbru... Aici plasam eu mica mea remarcă: "Să observăm, în treacăt, că administratorul de moșii nu se amorezase de o sărăntoacă!" Am făcut o apropiere între bunicul meu dinspre mamă și mine. Ultima nu este, nici ea, mai prejos decât aspectoasa Ilinca (de carnație blondă, nu brună ca aceasta
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
încheie volumul al III-lea cu teatrul modern și cu Cehov. Deschiderea și anvergura îi sînt asigurate cărții și de o optică specială, dată de un fel de "dedublare" - în cele din urmă benefică - a autoarei: fiind, cum am mai observat, un redutabil specialist în literatură universală - un cercetător aplecat asupra studiului și lecturii, C. Cîrstea este și profesor universitar ("dublu" și aici: la Facultățile de Filologie, dar și de Teatru). În această a doua calitate, autoarea este și îngrădită - de
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]