1,044 matches
-
murit este slobod de păcat. Și dacă am murit împreună cu Hristos, vom învia împreună cu El, știind că Hristos, care a înviat din morți, „nu mai moare”. în Cele dintâi cuvinte ale Domnului pe cruce, când toată ura, toată răutatea și ocara lumii erau îndreptate către El, Iisus Hristos nu avea nici un cuvânt de dispreț, nici un gest de ură, de mânie, de amenințare sau de răzbunare față de cei ce-L răstigneau. Ci, în aceste momente de supremă încordare sfântă, Iisus Hristos
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Domnul: „ca să fiți fiii Tatălui nostru din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni”. Cel ce este blând și iubitor către aproapele și nu le poartă gând de răzbunare greșiților săi, ci răspunde ocărilor cu fapte de binefacere, acela îi poate spune lui Dumnezeu Tată, știind că nu are nimic să-și reproșeze. Pătrunde, deci, în miezul acestei expresii și înțelege că prin ea Domnul ne poruncește să ne iubim unii pe alții și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prezența lor se face simțită și mai înainte. Chiar pe vremea când Miron Costin scria De neamul moldovenilor din ce țară au ieșit strămoșii lor, în scopul de a suplini lipsa de știința începutului acestei țări, apoi ca să combată adăosăturile, ocările și basnele adnotatorilor lui Grigore Ureche. Imaginea României cum vedem nu este o preocupare chiar foarte recentă ! Cele două complexe sunt omniprezente, dominante și adesea devoratoare. Le regăsim, în forme subtile, camuflate sau brutal exprimate, la toți creatorii români, fără
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
răsputeri "nu vreau" pentru a-și acoperi un murmur interior aliat insurecțional cu el, o slăbiciune ce, treptat, se descoperea cu oroare ca slăbiciune pentru el împlântată subversiv înlăuntru-i. Deversa atunci asupra lui, dramatic, tot torențialul ei repertoriu de ocări în încercarea de a-și trezi ura împotriva lui. Dar el înota sprinten în amontele torentului, de parcă izvorul invectivelor l-ar fi atras și mai tare cu profuziunea lui, iar energia emanată de el i s-ar fi transmis în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la un eșec absolut total: incapabil să înăbușe erezia, Filip al II-lea s-a arătat a fi neputincios în fața "săracilor". Chiar în momentul în care victoria de la Lepanto îi satisfăcea ambiția, proprii săi supuși îi aduc cea mai crudă ocară. Ei îi oferă generalisimului cruciadei imaginea ereziei triumfătoare; suveranului care visează să domine Europa ei îi dovedesc neputința sa de a se face ascultat de propriile sale state. În zadar îl înlocuiește Filip pe ducele de Alba cu don Juan
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care vreun om politic, de oriunde, să fi reușit vreodată să câștige un război împotriva presei. Și asta nu fiindcă, Doamne ferește, presa are mereu dreptate, ci pentru că e un semn de necugetare să te repezi la ea cu vorbe de ocară. Fără PRO TV, candidatului Emil Constantinescu i-ar fi fost ceva mai greu să devină președinte. Totuși, în momente de amărăciune, omenește ușor de înțeles, Domnia sa a comis eroarea de a da voturi de blam presei. Mai mult chiar, la un
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a împins către iubire, ba nu, către voluptate; nici măcar către aceasta, ci către experiențele cărnii", mărturisește Gustave Flaubert într-una din scrierile de tinerețe. "Eram luat peste picior din pricina fecioriei mele, roșeam din cauza ei, o vedeam ca pe ceva de ocară, și mă apăsa ca și cum ar fi fost desfrânare. Mi s-a înfățișat o femeie, am posedat-o; și m-am desprins din brațele ei plin de dezgust și de amărăciune"5. La colegiu, cei mai experimentați dintre tovarășii de învățătură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fiu bărbat. Știu că aș putea ajunge cineva, dar unde să mă duc în fustele astea?" Prin urmare, numai o partidă strălucită ar putea să-i aducă respectabilitatea și onorurile pe care le râvnește cu atâta ardoare, spălând astfel "cumplita ocară" a familiei sale. Într-adevăr, familia Bashkirtseff, deși aparținând înaltei aristocrații ruse, își pierduse orice prestigiu, trecând de la un scandal la altul și de la un proces la altul. Membrii săi fac subiectul unor zvonuri infamatoare. Sunt evitați la ieșirea de la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care ajunge exact la țanc pentru a constata fapta ofensatoare. În această situație, dacă nu vrea să se vadă târât prin tribunale, amorezului prins în flagrant nu-i rămâne decât să o ia de soție sau să răscumpere cu bani ocara adusă tinerei persoane. Așa a pățit, povestește marchiza de San Carlos, un milionar din America de Sud, care a fost nevoit să plătească 200 000 de franci unei domnișoare zglobii care sucise capul fiului său. Un spițer, care fusese și el prins
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge Zeus să-i spun ce știu, mai înainte să sfărâme aceste lanțuri de ocară. Victor Eftimiu pomenește în mai multe rânduri de vechile confruntări dintre zeii elini pentru dobândirea supremației cerești. Eromeni este înspăimântată la ideea că Prometeu are de gând să-l înfrunte pe despoticul monarh divin de dragul oamenilor (A stăpânirii grijă la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
unul nou, decât să-l tot cârpești. Povestea noastră este una a manifestării repetate a supușeniei față de străinătate; este și una a răbufnirilor de identitate națională, de "originalitate" politică și ariceală inutilă. Din ea se pot desprinde deopotrivă învățăminte și ocări. Pe parcursul a aproximativ trei milenii de civilizație istorică premodernă ce și-au lăsat amprenta asupra timpurilor noastre, problema constituțională apare fulgurant în vremea regelui babilonian Hammurabi, în antichitatea clasică grecească din epoca lui Platon și Aristotel, ca și în perioada
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
în Maiestatea-Voastră nu pe regele României, ci pe regele românilor. Și cu ajutorul lor, Maiestatea-Voastră va recuceri pietrele nestimate ce lipsesc încă la coroana lui Ștefan cel Mare.“ Aceste cuvinte au provocat o furtună mare în toate ziarele austro-ungare. Nu este ocară pe care aceste foi să nu o arunce asupra românilor; cele mai șovine amenință cu pedepsirea României, altele cer o intervențiune diplomatică energică. în sfârșit, intervenția diplomatică se face, iar guvernul este silit să publice un Comunicat în care spune
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Din reflex, se întorcea din nou la crăticioara lui smălțuită, care era uscată, fără fir de apă. Stătea câteva clipe descumpănit, apoi scotea câteva lătrături puternice, până când bunica îi punea apă, nu însă fără a-l "gratula" cu vorbe de ocară: Și ai măi jăboi, și, țâ s-o făcut săti?? Na! ie di crapâ-n tini șî tacâ-ți fleoanca!! Nu putea pricepe cum de s-a modificat comportamentul stăpânei față de el. De ce oare? Ce s-a întâmplat? Nu-i nimic și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toate se întâmplă cu știrea și cu voia Domnului? Nu? Oricum, cel care va da curs unei atare porunci este o târâtoare, o reptilă, o râmă și în niciun caz o ființă rațională. Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului. (David 21:6) Să-l binecuvântez?! Mai degrabă l-aș mirui cu un par în "numele Tatălui", să-i transform creierii de moluscă în terci moldovenesc! Se spune că religia creștină este o religie a iubirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
purificatoare. Mi-am ales Lacul Ciric drept primă gazdă pentru picioarele obosite de obligatoria încătușare a ciorapilor, a încălțămintei și a asfaltului citadin. În plus, trebuia să scap și de încărcătura negativă acumulată din gropile discret blagoslovite cu vorbe de ocară cu puțină vreme în urmă. Apa m-a întâmpinat cu... răceală dar, pe măsură ce mă purificam, devenea tot mai blândă și ocrotitoare pentru oasele și carnea picioarelor abandonate curățirii. Mi s-a alăturat și un mic Ganeshuț, Kapil. El n-a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se știe, scăderile inerente, față de care presa n-a rămas indiferentă. Corupția, arivismul, îmbogățirea rapidă, dezmoștenirea mulțimii etc. erau frecvente și atunci, dar ziarele s-au ridicat împotriva celor lipsiți de onestitate și dăruirea Patriotismul nu era un cuvânt de ocară. Dezvăluind asemenea tare sociale, presa s-a ocupat și de multe alte probleme, unele fiind reținute de subsemnatul pentru a proba interesul pentru știință, folclor, clarviziunea ziariștilor. Astfel, cititorii se vor întâlni cu rânduri referitoare la tezaurul românesc depus spre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
n-a primit nici un ajutor de la vecinii lui în timpul campaniei din 1476. Matei Corvin nu se sfia să scrie în Apus că sultanul, aflând că Bathory și Țepeș se apropiau de hotarul Moldovei „s-a așternut pe o fugă de ocară, și nu și-a tras sufletul până ce drumul, ce-l străbătuse de mai multe săptămâni când venise, nu l-a izbăvit în trei zile, și s-a întors din nou la Dunăre, însă n-a zăbovit până ce n-a atins
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
altă îndeletnicire decât neguțătoria și să țină hanuri”. Interesantă este mențiunea, puțin credibilă, că moldovenii, în general, nu agreau negustoria, considerând-o o meserie rușinoasă: „Rareori aflii un moldovean neguțător - scrie marele cărturar - pentru că [...] orice neguțitorie o socotesc lucru de ocară, afară de neguțătoria cu roadele pe care le dobândesc de pe pământurile lor”. Dimitrie Cantemir remarca faptul că „aceasta este pricina cea mai de seamă de nu se poate afla decât rareori un târgoveț moldovean bogat și în țara noastră. Căci neguțătorii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu sfântul și făcutu-s-a lumină, S-a deosebit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o societate făcând lucruri serioase într-o formă așa de veselă. Eu aș putea adăogi că niciodată nu s-a văzut asemene lucru, cel puțin în România. Dar ce se poate face în lumea aceasta fără să întâmpini rezistență și ocări? Chiar binele, trebuie uneori să-l faci cu de-a sila. Fiindcă dădusem muncii noastre literare o îndrumare nouă, o direcție sănătoasă, fiindcă părăsisem stăpânirea frazei, fiindcă nu mai cădelnițam mediocritățile și ignoranța, fiindcă "Junimea", prin Maiorescu, reprezentantul ei cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pe acest biurou am făcut în cursul vieței mele multă răsipă de cerneală, am încredințat hârtiei multe gânduri intime, multe mărturisiri din ale trecutului, care, luându-și zborul pe aripele tiparului , mi-au purtat numele când spre laudă, când spre ocara mea. Iar pe fereastră, ce văd?... Una din cele mai încântătoare priveliști de care se poate bucura un suflet iubitor de natură. La planul întăi se desfășură grădina mea veselă cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prezență de spirit de invidiat: Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! Du-te acasă, schimbă fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși alta prin simpla-i prezență. Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri și, În marea lor majoritate, Îi luau la goană pe golani cu ocări cutremurate de spaimă și de indignare. După peste patruzeci de ani, Încă o mai văd și astăzi pe Rădița, țigăncușa cea arzoaie din bordelul lui Chiriță, Salambo, cum Îi spuneam noi, băieții de la Sf. Sava și Matei Basarab, fiindcă pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cruce sfântă, căci pe tine-au căzut sorții Să devii semnul iubirii din cumplit copac al morții. Te salut, o cruce sfântă, căci din lemnul crudei plângeri Ești cinstită deopotrivă și de oameni și de îngeri. Tu, din lemnul de ocară, de dispreț și de rușine, Ai redevenit obiectul scump popoarelor creștine Din simbolul trist al hulei și-al batjocurii amare Ai ajuns simbolul cinstei pe icoane și altare. O, tu cruce, prea slăvită, cheia cerului, ce-nchis Pentru omenire fuse
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]