1,054 matches
-
că aș fi dat bir cu fugiții de nu m-aș fi temut că mă fac de râs. Închipuie-ți așadar nebunia demersului nostru: vreme de două zile încheiate, mii de orășeni semănaseră dezordinea pe străzi, zbierând cele mai cumplite ocări la adresa sultanului, insultându-i sfetnicii și luându-i peste picior nevestele, somându-l să se bată sau să cadă la pace, mai curând decât să prelungească la nesfârșit o situație în care viața nu mai avea nici o bucurie, iar moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orice fraudă. La început scârbit fie și numai văzându-l pe renegat, tatăl meu a colaborat în cele din urmă cu el așa cum ar fi făcut-o cu orice alt șef al poliției, nu fără să mârâie totuși câte-o ocară atunci când își amintea de speranța pe care odinioară o întruchipase acel om pentru musulmani. Prezența lui Yahya le dădea de altfel asigurări notabilităților orașului, unii cunoscându-l bine, astfel că și unii, și alții au început să-l frecventeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o piatră prea mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți spun că ai apucat o piatră prea mare, mult prea mare. Când sunt pe stradă cu alți hamali, văd adesea oameni care strigă, își aruncă ocări și se îmbulzesc. Uneori câte unul pune mâna pe o piatră. Dacă e de mărimea unei prune sau a unei pere, trebuie să-l tragi pe omul acela de mână, căci riscă să-și rănească adversarul până la sânge. Dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de furcă cu el. Folosea vorbe de ocară. Îl confunda mereu pe servitorul care-i Împingea căruciorul pe Promenade des Anglais cu contele Loris-Melikov, un coleg de-al lui (mort demult) din cabinetul ministerial din anii optzeci. „Qui est cette femme? Chassez-la!“, striga către mama, arătând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în așteptare, sub cine știe ce amenințări. Astfel, nu cedează. Democrația mulțimii este doar muzica de fundal a panoramei. Alegerile la noi - spectacolul buletinului periodic, național, prilejuind afirmarea celor mai năbădăioase talente ale mulțimii. Patimi dezlănțuite, certuri adânci, pomeni la tot pasul, ocări și dezvăluiri senzaționale. Păcatele nației ies mai țanțoșe la lumină. Tot ceea ce se făcea până deunăzi se spune acum în gura mare. Fără nici un efect, altul decât satisfacerea chefului nebun de porcăiala românească. Până în 1989, alegerile aveau coordonata pomanagistică bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
față, soț și soție, ea binecredincioasă, timp de cincizeci de ani apărându-și „credința, în primul rând, de soțul ei, care era comunist și ateu”, victimă la rându-i a ideologiei și propagandei comuniste atee, din partea căruia a răbdat „multă ocară și înjosire”, „viața ei de căsnicie” fiind „o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui Hristos, care își apără credința de dușmani”. Dar rugăciunile și credința sa au biruit. Rugăciunile făcute „La lumina candelei”, au biruit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
blând, avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor. Copilăria și adolescența și-o trăise în multe lipsuri și nevoi. Rămas orfan de mamă foarte devreme, cunoscuse gustul amar al suferințelor: frig, foame, ocări, bătăi, muncă peste puteri, lipsuri de tot felul. De câte ori își amintea de copilăria sa și le povestea câte ceva copiilor săi, tot de atâtea ori, plângea. Era cel mai mic în familie. După moartea mamei sale, frații lui mai mari începuseră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
măturat, nici bucate gătite, moș Ion începea a arunca prin curte toate oalele și vasele de la bucătărie... Înfuriat cum era, nu se mai putea controla. Începând cu Dumnezeu și, până la ultimul lucru sfânt și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme. Copiii se ascundeau de el care și pe unde puteau, iar mătușa Catinca își primea pedeapsa. Vecinul său, moș Ion Dascăl, pentru ca odraslele sale să nu audă toate aceste lucruri îngrozitoare și foarte urâte, îi silea să intre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Pavel insistă ca oamenii să nu blesteme sub nicio formă, chiar și când dau de necazuri: „Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați!” La fel și înjurăturile, care nu sunt altceva decât cuvinte de ocară și de hulă împotriva lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor cele sfinte și curate, sunt aducătoare de energie negativă și răutate. Acolo unde sunt rostite înjurături, se îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât diavolul era întru totul stăpân pe ele. Fiind lipsiți de credință, acei oameni erau lipsiți și de binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, care se îndepărtase de ei. Și încă ceva, nu numai că terminase rău familia, care trăise în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
până ce biserica se va găta De paști și de popă ne vom îngrija; De la Bradie Vladica-l vom căpăta. A-nceput Bașa fierarilor a grăi: Vedeți voi, țiganilor, cum ne ocărăsc Românii, Că îmblăm prin țară Și mâncăm paștile cu ocară. Să scriem carte la Danciu paraleu Că acela a-nceput a lucra întîi pe ileu, 308 {EminescuOpVI 309} Că e foarte mare Arhiereu, Are popă de moșie Dintr-a noastră semînție, Și nu cere multă simbrie". Îl gătară Și frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună, Cel de viță bună, Zise către cinstitul Porgație Să li mai spun-o predicație, Și -ncepu a spune stihuri zece Ca dracul pe țigani să-i înnece: 1. Să li fie casele desfătate, Cu streșinele-n pământ băgate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
normal, încăpățânaților locuitori ai orașului capitală. Deocamdată chioșcurile încă nu sunt deschise, e inutil să se coboare pentru cumpărarea ziarului, la fel cum nu are rost, deși unii, mai moderni, încercaseră deja, să caute în rețea, cea de internet, previzibila ocară prezidențială. Secretismul oficial, dacă e adevărat că, ocazional, poate fi atins de pesta lipsei de confidențialitate, așa cum s-a demonstrat doar cu câteva ore în urmă cu ocazia aprinderii organizate a luminilor din clădiri, e scrupulos în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
această metaforă masivă și greoaie și să aruncăm o privire mai „umană”. Din punct de vedere sociologic, boala se cheamă, de fapt, anomie. Știu, este un concept, iar discursul public românesc are oroare de concepte. Dar pot fi absolvit de ocara de elitism apelînd la un simplu search pe Google. Iată ce poate afla oricine printr-un simplu click : Termenul a fost introdus de sociologul francez Emile Durkheim în studiul său despre suicid. Acesta considera că suicidul (anomic) este provocat de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la 1 Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). 58 Rareș Tiron disperare, nu are, în fond, nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de sfîrșit, și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce. $17 1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă așteaptă mormîntul. 2. Sunt înconjurat de batjocoritori și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. 3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? 4. Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. 5. Cine dă pe prieteni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților, care după '89 mai căpătase și ceva uman în el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea, foamea și frigul, avînd convingerea că așa trebuie să fie viața. Nu avea un alt model pentru comparație. Toate le accepta ca fiind normale, dar cu lipsa afecțiunii de mamă nu se împăca. A fost invitat la un sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
voluptăți, în fond, pot fi comparate cu actul sacrificiului suprem în sens absolut?!. Este o exacerbare a ego-ului: “Calomnia și batjocura o însemnau printr-un martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a urma o cale, calea destinului ce pare mereu un abis. Dar un fapt e cert, cuplul este o finalitate, în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul dintre
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și primejdiile; și au mers atît de departe cu această metodă încît au înrobit Italia și au făcut-o de ocară. CAPITOLUL XIII Despre soldații auxiliari, amestecați și proprii Armatele auxiliare, care sînt și ele armate nefolositoare, îți sînt trimise de către un conducător de stat puternic, atunci cînd îi ceri să-ți vină în ajutor și să te apere; așa cum a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mʹam dus să iau tutunul aflai de la Veta: - că-i prietenă cu unul de vinde gazeta. Cică spune cʹo să fie, de-acu hăt departe, un ger, maică, grozăvie, cât o ține Marte!ʺ Toate sar să protesteze și asvârl ocară căutând să demonstreze că e primăvară. - „Am văzut chiar eu pe stradă soro ghioceii! ʹ - „Și la mine în livadă îmbobocesc teii!ʺ - „Dar chiar eu, madam Ciornei a ieșit în talie. Am văzut cu ochii mei că eram la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ost ele rostite?: .ʺCu un dor nespus Mă uit spre apus: Acolo mi-i viața, Acolo-i speranța. Să fim fericiți De-am fi toți uniți.ʺ Sau altfel de versuri: „... Rusule și măi muscale Nu-mi fă țara de ocară, Că Dumnezeu are scară: Are o scară de suit Și una de coborât; Când te-o coborî de sus, Rusule, păgân de rus; Nici nu-i crede ca-i fost sus. Ți-a părea c-a fost un vis; Un
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și ocărăsc pre ...neștineʺ: ʺLa capetele (capitolele n.n.) ce scriem mai sus, zisʹam cum sudalma se face și cu scrisoare, care sudalmă cu scrisoa re se face așa, când va scrie neștine (oarecine) și va pune și niscare cuvinte de ocară și de sudalmă împotriva cuiva, scriindu-i și numele lui și multe cuvinte reale (rele) și sudalmi asupra lui, aceste ocări cu scrisoarea se fac în multe fealiuri, uneori scriu hârtii cu sudalme și cu ocări asupra cu iva, și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sudalmă cu scrisoa re se face așa, când va scrie neștine (oarecine) și va pune și niscare cuvinte de ocară și de sudalmă împotriva cuiva, scriindu-i și numele lui și multe cuvinte reale (rele) și sudalmi asupra lui, aceste ocări cu scrisoarea se fac în multe fealiuri, uneori scriu hârtii cu sudalme și cu ocări asupra cu iva, și le aruncă pre uliță sau în mijlocul târgului, unde sunt mai mulți oam eni, pentru să citească mulți și să înțeleagă ocările
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]