6,900 matches
-
căldură, o bătrână vrea bilete la Loto, unul mănâncă sticsuri și bate după 3 portocale la fel, 3 figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul era dilatat, conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o semnificație care nu vine, carnea mi se umple de aer, de la căldură vasele se dilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
știți de ce? De rușine. Până acum patru zile eram cel mai renumit personaj din oraș. Pentru că inventam... vise! Da! Vise cu roboți, cu războaie, cu dispariții, crime, lacrimi! Și toți copiii visau fascinați visele mele. Și fetițele cu pistrui și ochelari, și băieții cu șepci, cu baloane do gumă și blue-jeans. Până chiar și celor din fașă le plăceau. Toată casa mi-era plină de dimineață până seara de copii și oameni maturi, admiratori ai science-fiction-ului. Dar asta până acum patru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări altceva decât cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
regăseau de fiecare dată la primul afișier care le ieșea În cale. Bărbatul cu pălărie era domnul Moduna. Purta pălărie pe orice vreme. În această privință, modelul său declarat era un demnitar rus cu barbișon ca Voitec al nostru și ochelari. Domnul Moduna fusese activist la Raion și luptase pentru colectivizare. Când socialismul a Învins definitiv atât la orașe cât și la sate, drept recompensă, a primit o decorație de care nu fusese niciodată prea mândru. Dar nici nu a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fatală. În așteptarea revelionului, localul găzduia o nuntă. Mirii, foarte tineri, palizi, În capul mesei. Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să risipească eventualele Îndoieli În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog. După studii doar, completa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain. Nu toți pleacă la momentul potrivit, admise Wenczel conciliant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și că era dreptul ei la urma urmei să facă ce făcea. Tocmai când Începuse să creadă că alesese de fapt o formă inedită de sinucidere, cineva Începu să o scuture de zăpadă. Era un bărbat cu fular roșu și ochelari rotunzi de sârmă. I se păru cunoscut, Îl mai văzuse undeva: Tu ce dracu’ cauți aici? Întrebă ea fără să clipească. Vând antene parabolice, răspunse el prompt, fără să-și Întrerupă munca de deszăpezire. Și eu care credeam că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată lângă geamul uriaș al barului i se făceau semne amicale. Erau doi dintre cei mai distinși intelectuali ai orașului: un filozof și un latinist. Fiecare ratase la momentul potrivit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ca și cum cineva ar fi cărat În urma ei un reflector pentru fotografii de interior. Privi mai atent și nu văzu În urma ei decât un bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora treceau impetuoase două fascicule de lumină de o intensitate neobișnuită. Cum trebuie că aveau pe vremuri bolnavii de plămâni sau de malarie când Încă mai luptau cu boala, Înainte ca strălucirea ochilor să se stingă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un val de sânge. Bărbatul avea o Înfățișare foarte plăcută dar apariția sa nu prevestea nimic bun. Petru se ridică În picioare și o sărută pe Iolanda ca de obicei pe amândoi obrajii; Îmbujorați, catifelați, umezi, reci. 15. Bărbatul cu ochelari se oprise la un pas de ei și Îi privea cu candoare sărutându-se În fugă, abia atingându-se, fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi petrecut cu totul altfel. Ochii săi luminoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl prindea bine. La fel și mustața sură, stufoasă și pe „oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca un chirurg, iar cu cizmele și pantalonii bürger ca un grof. La anii săi, 75 Împliniți În octombrie trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine. La fel și mustața sură, stufoasă și pe „oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca un chirurg, iar cu cizmele și pantalonii bürger ca un grof. La anii săi, 75 Împliniți În octombrie trecut, nu avea nici burtă, nici chelie, Înalt, fasza fjú, tuns perie, ar fi putut juca oricând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Bach și de Beethoven. Somnul său era ca o excursie pe cont propriu În rai. Terente știa acest lucru și de fiecare dată Îl trezea cu Knockin' on Heaven's Door al lui Bob Dylan. Minunat cântec! Terente purta ochelari de soare negri, de contrabandă, cu care duminica mergea și la ski. E ceva să vezi zăpada colorată, neagră În cazul de față, Își spunea domnul Húsvágó Tamás Húnór. El nu văzuse zăpadă neagră decât la Copșa Mică. Un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
două evenimente cu o cronologie distorsionată Într-o lume ea Însăși pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu părea să se intereseze de soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei o cireadă de vite hipnotizate de căldură În adăpători la vremea amiezii. Agentul de circulație era un tip Înalt, cu ochelari rotunzi pe nas și un fular roșu la gât. Stătea În fața ei zâmbind, cu mâna Întinsă, gata să o ajute, dacă ar fi fost cazul. Cum poți răsplăti o mână Întinsă la nevoie? Dar ea nu era la ananghie. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu se schimbase deloc sau, dacă se schimbase totuși, atunci nu Într-un fel care să o pună pe gânduri. Cum să te schimbi dacă porți de ani de zile același palton și același fular? Ca să nu mai vorbim de ochelari. Îi purtaseră cu schimbul și Amalia și Andrei, iar Înaintea lor bunicul ei, Szilard Morar, zis Vasi, care i-a cumpărat la Viena. El i-a purtat mereu la biserică În fiecare duminică. Acasă, doar când aveau musafiri de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să fie o soție bună și o femeie de lume. Mamă a devenit odată cu creșterea copilului. Chiar la Început, după naștere, nu a fost decât o femeie care a născut. E drept că după mulți ani de Încercări și cazne. Ochelarii păstrau pe lentile aura lucrurilor văzute de cei ce Îi purtaseră pentru o vreme. Trecutul se așeza peste prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că după mulți ani de Încercări și cazne. Ochelarii păstrau pe lentile aura lucrurilor văzute de cei ce Îi purtaseră pentru o vreme. Trecutul se așeza peste prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede: lumea era rotundă ca rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede: lumea era rotundă ca rama ochelarilor. Spre deosebire Însă de toți cei care Îi purtaseră până atunci, el privea lumea și peste rame. Când se plictisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]