142,832 matches
-
mi-am populat desenul cu actori și cu mișcările lor, m-am plimbat pe pasarelă, m-am mutat de pe un scaun pe altul, am refăcut, secvențial și fragmentar, momente dintr-o montare pe care n-am văzut-o decît prin ochii celorlalți, o punere în scenă care se modulează în imaginația mea din amintirile altora, subiective, ale celor ce-au văzut Revizorul lui Pintilie de la Bulandra. A fost primul lucru de care m-am atașat în redacție. Schița de decor am
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
reflecții grafice la intersecția dintre scenografie, arhitectură, urbanism și land art, completînd toate acestea cu datele biografice, cu un prolog “poetic” și emoționant semnat de George Banu, cu un studiu final semnat de Ion Cazaban, cu multe schițe care vorbesc ochiului despre laboratorul facerii spectacolelor, lucru mai puțin cunoscut, cu o selecție din cronici și comentarii de specialitate. “Omul care aduce ploaia”, “Copiii soarelui”, “Vară și fum”, “Regele moare”, “ Nu sînt Turnul Eiffel”, “Moartea lui Danton”, “Livada de vișini”, “Victimile datoriei
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
pentru prima mea schiță apărută în Moftul român - era un onorariu respectabil. Cum aveam bani, alergam la Gambrinus. Când se întâmpla să mă vadă printre clienții lui din berărie, Caragiale venea la mine și îmi strângea mâna. Atunci îmi aruncam ochii în dreapta și-n stânga, mândru, să văd, observă cineva? O strângere de mână a lui Caragiale era o consacrare. O dată am fost la o vânătoare pe valea Teleajănului. La întoarcere, mă opresc în restaurantul gării Ploiești ținut de Gherea, pe
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
recomandă: „Excelență, despre dumnealui v-a vorbit domnul Vlahuță...” Leu se mai îmblânzi: „Unde funcționezi?” La Răducăneni, în Fălciu, excelență”. Ministrul a rămas îngândurat. S-a lăsat pe spate în fotoliul ministerial, și-a scuturat coama de leu și, cu ochii pe jumătate închiși, a privit visător tavanul, ca și cum ar fi contemplat cerul. Eu mă gândeam: „Probabil că de acest târgușor îl leagă o amintire foarte plăcută.” Și, într-adevăr, după această lungă reculegere, oratorul nostru atât de iubit a murmurat
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
și a trup de femeie curată”. Iar forfota organicului în care se cufundă Fric, priapic și mort, “cu falusul ridicat ca un catarg și bălăbănindu-se în vînt” tocmai pentru că este descrisă în cele mai neînsemnate detalii, se-nfige în ochiul cititorului (ca altădată lumea în ochiul Armeanului Zadic), “netrebnică, speriindu-l”: “Ea s-a apropiat și l-a privit și a știut că e mort, pe degetele lui de la picioare se prinseseră melci multicolori, iar mațele pe care le spăla
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
Iar forfota organicului în care se cufundă Fric, priapic și mort, “cu falusul ridicat ca un catarg și bălăbănindu-se în vînt” tocmai pentru că este descrisă în cele mai neînsemnate detalii, se-nfige în ochiul cititorului (ca altădată lumea în ochiul Armeanului Zadic), “netrebnică, speriindu-l”: “Ea s-a apropiat și l-a privit și a știut că e mort, pe degetele lui de la picioare se prinseseră melci multicolori, iar mațele pe care le spăla apa erau ciugulite de peștișori sabie
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
de mase. Și cum se întâmplă cu femeile cuminți care regretă la bătrânețe modul în care și-au irosit tinerețile, să ne facem un sever examen de conștiință. Acum, când mâna e prea slabă ca să mai ducă la umăr kalașnikovul, ochiul prea obosit ca să mai țintească victima ce tocmai iese la aer curat - din care va mai inspira o singură pală. Cetățiani-pompiari, pompiari-cetățiani preconiza rosetistul personaj caragialian. Scriitori - teroriști, teroriști - scriitori vom zice noi, supunându-ne verdictului. Cu adaosul că așteptăm
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
Val Gheorghiu Te-nfurii și pleci. Pe cine? Încotro? Te-nfurii pe toți și pe toate și pleci unde vezi cu ochii. Nici chiar așa... Se poartă sastiseala înverșunată, neducînd de fapt la nimic. Toți împotriva tuturor și cu asta... Nu. Pur și simplu, mă urc la volan (e ora 7 dimineața) și-o iau, premeditat, spre geana de zare muntoasă, cea
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt’dat’! Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns acolo, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
astea nu sînt altceva decît jertfe pe altarul intrării României în Uniunea Europeană, primele două, și pe cel al integrării de facto în NATO, ultima, despre care sînt convins că nu va fi și cea din urmă. Demisii de fațadă, pentru ochii Occidentului, sînt de părere scepticii. De acord. Se apropie raportul de țară pentru România la Uniunea Europeană, un raport de care va depinde admiterea noastră în Uniune în 2007, și bate la ușă momentul în care România va deveni membru NATO
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
românești ar trebui privită cu mai multă relaxare. În anii ’90, cînd a apărut pe firmament regele Cioabă, e drept că fără a se încorona la biserică, dar încurajat politic să se dea în stambă, pentru a compromite regalitatea în ochii cetățenilor, n-a izbucnit un scandal de o asemenea amploare. Azi în schimb, cînd regalitatea a devenit istorie, presa nu mai poate de grija sacralității istoriei României. Ne supără azi că rromul Stănescu și-a sfințit coroana la Curtea de Argeș. S-
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
măcar și numai pentru a o nega, ea nu constituie o obsesie în sine, ci doar o unitate de măsură pentru determinarea itinerariului. 2. Creație și angajare Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
experimenta bucuria pură a culorii și dizolvarea formei plastice în elementele constitutive ale propriului său limbaj. Și dacă în urma unei asemenea experiențe, Șirato este încă privit ca un pictor previzibil, ușor de înțeles și interesat exclusiv de bucuriile simple ale ochiului, acel privitor este ori naiv, ori ipocrit sau, și mai rău, captiv încă în convingerea că numele artistului, o dată cunoscut, face inutilă apropierea de operă.
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
rog, nu-mi spune sfîrșitul, că mă plictisește, și eu am dat parale să mă distrez. Pînă la urmă, fetița durdulie își eliberează o mînecă și își împarte haina de blugi cu prietena ei, cea cu tenul de lut și ochii de cireși, care tremură de frig. Cîțiva golani, care asistă la spectacol din-afara barierelor, caută să bruieze spectacolul și să-și bată joc de teatrul călător, strigînd ostentativ :”Iisus trăiește”, fără să-și dea seama că ei ar fi cei
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
pantalonii suflecați, cu cravată și servietă diplomat (de un vinilin mai ieftin încă decît viețile noastre, pe-atunci) în dreapta, pe cînd stînga ținea o sticlă de vodcă ce se golea, uleios de repede alunecînd pe gîtul poetului care își întorcea ochii închiși către soare; între cimpanzeii zum Tode și zeii și mai high eram noi, dar eram toți, eram la mijloc, însă nestrînși, și învățînd că sticla cu gura în jos perpetua spiritul vieții ca un falus erect? Ubi-s Andrei Rauscher
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
Doamne, atâția alții, sunt niște ageamii și nu prea au ei habar ce citesc - urât din partea lor... ). La rândul său „încântat și speriat (Și el!) (...) a mai avut putere (totuși) să-l roage pe Ioan Groșan „să-și arunce un ochi pe aceste pagini”, care la rândul lui, desigur și el speriat, l-a rugat pe I.B. să citească capodopera în vederea publicării. “... m-am consultat cu oamenii din redacție”, spune I.B. (nu e rău...), și astfel șase pagini ale revistei Cuvântul
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că au inventat întunericul.” A fost acesta un mic poem din seria Răstignirilor, din care aș mai transcrie unul, păstrând apostroful și acolo unde nu se află deloc la locul lui: ,, Ce’ar fi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
apostroful și acolo unde nu se află deloc la locul lui: ,, Ce’ar fi să te naști toamna/ Din moartea merilor, mucenici?/ N’ai fi nici tu, nici măr;/ Ai fi poate un fluier ce’ar face/ Să înflorească în ochi petale./ Ai fi poate o cruce/ Pe care hodină și’ar găsi Hristos./ Ai fi o umbră în noaptea lor,/ Pe care dimineața îi găsește îmbrățișați...// Ce’ar fi să mori toamna/ Odată cu merii. Vânzătorii?/ Ți s’ar face leagăn
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
continuat la Giurgiu, pe atunci un elegant orășel de provincie, cu oameni așezați și case frumoase. Acolo, a devenit vedeta școlii, datorită felului în care spunea poeziile. Nici o serbare nu era completă fără o poezie tristă, spusă de Rica, cu ochii în lacrimi. În rest, jocuri copilărești, prietenia surorii mai mari cu Tudor Vianu și savuroase detalii culinare din sudul României vechi. În război... Nu fără peripeții a trecut Profira Botez prin Primul Război Mondial. Singură, fără familie la București, a
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
autorul Condiției umane n-a crezut că e cazul să condamne procesele intentate de dictatorul roșu foștilor tovarăși, convins că „procesele de la Moscova n-au diminuat demnitatea fundamentală a comunismului”. Îi făcea jocul lui Stalin (oare în mod gratuit?) închizând ochii în fața exceselor care compromiteau „ideile nobile” zice S. Damian. Care idei nobile? Deportările, înfometarea populației, gulagul, execuțiile, genocidul? Peste ani, scriitorului îi va fi rușine de această atitudine condamnabilă. Crezând în utopia comunismului, se spune că Malraux a condus o
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
antilimbajul” șGegenspracheț „anticuvintelor” șGegenworteț. „Jocul pronumelor” în versurile celaniene, îndelung dezbătut, între un „eu” și un „tu”, tensiunea simptomatică dintre cei doi poli, o reproduce pe aceea dintre un „subiect istoric” - „eu”, plasat în afara limbajului, pentru a-l supraveghea cu ochi critic (și uneori ironic) - vizavi de rușinoasele compromisuri pe care le-a făcut cu ucigașii -, și un „subiect poetic” - „tu”, căruia i se delegă în interiorul limbajului libertatea celui dintîi. Subiectul istoric afirmă exigența creaturii umane de a dispune de propria
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
mai poate apărea și prietenul meu, psihologul Haralampy, cu interpretarea-minune conform căreia cele trei grațioase zeități ale justiției române - CSJ, CMA și LAC 2) -, au dat-o-n gât pe Discordia cu un măr de import de i-au ieșit ochii ca două faruri de Trabant. Stai, îi zic prietenului, că n-am priceput cine-i Discordia... Democrația, fiule, vine răspunsul. Ea a fost cea care a aruncat mărul după arestarea celor 14 polițiști acuzați de furt de combustibil din conducte
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
devenea, cu Tropicul Cancerului, o vedetă în America, chiar dacă i se interzisese intrarea în Anglia după publicarea cărții la Paris în 1934, la noi scenele cu trupuri dezgolite serveau cel mult ca stratagemă în “romanele obsedantului deceniu” pentru a devia ochiul cenzurii de la rostirea unor adevăruri în manieră esopică. Vor mai trece câteva decenii bune până când, după 1989, se va depăși marele impas. Măcar printre cei avizați. Căci în rândurile publicului larg, fiecare epocă își are pudibonzii ei...
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
perfectă coeziune, dar și disociate, toate reperele elementare pe care se sprijină orizontul existenței noastre imediate și absolute. Spațiu imprevizibil și fabulos, amestec bizar de realitate brută și de reverie fără limite, Delta nu are cum să nu seducă un ochi viu și să nu frămînte o sensibilitate activă. A nu vedea spectacolul din jur și a nu te lăsa impregnat de substanța vie a unui asemenea loc, așază receptarea undeva pe traseul care leagă superficialitatea juvenilă de o prematură oboseală
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]