10,695 matches
-
Și ei, oamenii de astazi, măcar de-ar avea un pic de respect pentru isprăvile mele de odinioară!... Și zicând toate astea, simțea că se îneacă de obidă, așa că se ridica de pe locul unde ședea pe prispa rachetei, dădea un ocol încet, cu pași mărunți și nesiguri, în jurul rachetei, apoi revenea de unde plecase și se așeza la loc pe prispă. Dar, într-o zi, pe când ședea el așa luptându-se cu isprăvile copiilor needucați - copii care mai că-i făcură ferfeniță
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
el ce va face. Era prea furios și se simțea frustrat atât de viață și de bucuria vieții, cât mai ales ofuscat. Anii au trecut, copilele au crescut, viața și-a urmat cursul, fără prea multe schimbări în peisajul zonal. Ocolul Silvic din Trăisteni încă mai tăia copaci dând de lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu a avut încotro și a trebuit să se împace că este tatăl a patru zburdalnice de fete, nici mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Janet Nica, 65 - Reduceri de versuri nesimțite: Că guvernu-i gol în pungă, / Ponta face, azi, demersuri / Epigrama să ajungă / Un catren cu... două versuri»; George Zarafu, 80 - Definiție: «Frumoasă-i epigrama ! Că un nufăr ! / Când fluturi și albine-i dau ocol ! / Dar nu uitați ! O scriu fiindcă sufăr / Că poanta-și trage seva din nămol.» s. a.). Caricaturi, portrete „în penița“ / „tus roș-negru“ poartă nume celebre: Al. Clenciu, Gh. Constantinescu, Nicolae Petrescu-Găină s. a.; iar caricaturistul Gabriel Bratu publică sub titlul Penițe de
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
Am nouă luni deja și toți, știți bine, Ați fost și voi neumblători ca mine... Voi învăța să merg și eu odată Și să cutreier Țara asta toată, De la Arad și până-n Sohodol Și-n toate zările să-i dau ocol, Să mă opresc la Țebea și la Vața, Să le ascult străbunilor povața, Nu știu de ce, dar lumea mă răsfață, Am nouă luni și doar trei dinți în față, Am nouă luni și poate cine știe Mult mai mult decât
AM NOUĂ LUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362952_a_364281]
-
dădea să pornească dar nu avea să se miște din lipsă celor pentru care existau cu toții. Am stat așa numai știu cât, mă simțeam oricum bine cu căldură pe gât și palmele calde cu frigul de prin jur ce dădea ocol picioarelor ce începuseră să tremure după umblat. După ce am terminat de savurat căldură ce m-a întremat, m-am ridicat și am inceput sa colind tacticos târgul în lung și-n lat. Trecuse deja de amiază bine, când am realizat
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
o venerez, făcând din ea al vieții mele crez și-nnobilând cu ea a mea ursită. Singur Te-au părăsit speranțele în stoluri, speriate au zburat în patru zări. Ai rămas singur printre întrebări ce vin în haite și îți dau ocoluri. Ți-ai căutat dorințele, dar tristă viața ți-a spus că-n lume s-au ascuns. De unul singur cauți un răspuns, dar doar tăcere grea în jur persistă. Din vise-ai vrut să scoți orice nămoluri, dar ai aflat
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
mâncau struguri pe săturate sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
noi!... Ia-o tu, măi pe depalte Și esplică-i, că ea poate, Vino cu o stânga nouă, Unge-o cu o pană, două, Să mai fac-un gest, de milă, Nu c-aș posedă vleo pila, Doal așa, un mic ocol, Să-mi aduc-un flățiol, Cât mai lepede, ulgent, Știu cât ești de competent, Ială de va fâțe gât Că timp n-ale pentlu-atât, Tlețem, deți, la planul doi, Da' lămâne întle noi : Dăluiestele-o vacanță, Si-sta-n ultimă instanță, Că la
SCLISOALE CǍTLE MOS CLǍCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363464_a_364793]
-
Am ajuns împreună, după un drum lung și enervant petrecut în traficul infernal, pe malul Tamisei vis-" -vis de London Eye, la ora 23:15. Acolo, mulțimea (printre care și noi) care ieșea de la metrouri era dirijată să facă un ocol de un km aproximativ, asta dacă vrem să și vedem ceva din artificii și nu doar clădirile din jur... deoarece erau milioane de oameni în dreptul gurii de metrou de-alungul malului. Până la urmă, am ajuns în zona de vizonare a artificiilor
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
EUS SUMMUM În calea căutătorului, poemul ermetic al vieții se țese cu multe fire - mai scurte, mai lungi, înnădite sau nu, albe, aurii, roșii sau negre... Prin derularea trecutului ce biruie timpul, cu ajutorul Simurgh-ului de pe muntele Kaf, ( muntele care dă ocol pământului, acolo unde sălășluiesc djinii și demonii), un strigăt straniu, o chemare îi trezește pe cei adormiți. O imensă flacără ai simțit că-ți arde în mijlocul frunții și, în aceeași clipă, fâlfâirea și umbra de gheață a unor aripi imense
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
viața nu e distrusă și că va continua, apare o pasăre, un bâtlan și el reprezintă speranța, nădejdea reînvierii. (Nu Pasărea Phoenix este simbolul renașterii din propria-i cenușă?) “Un bâtlan apare din când în când deasupra punții, / dă repezi ocoluri și urcă în cursul râului./ Penajul său alb lasă o fisură / în cerul înserării / pe care pânza nopții o va preschimba în lumină. Țipătul lui deconspiră o mare lăsată în urmă./ Foarte aproape de coastă ochiul tău se întunecă / pe nisip
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Trecutul l-am închis în fire albe de păr și i n pașii grei ai singurătății. Teamă s i singurătatea concurează pentru locul gol din inima mea. S i furia îmi dă mereu ocol... Am să am grijă să nu mă ardă atunci când le privesc. Voi lua un pahar plin de gânduri, așteptări și amintiri din vremuri cu prieteni mulți. D e ce tremur încă ? De ce număr zile le ? D e ce nu alerg
DE VORBĂ CU SUFLETUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360809_a_362138]
-
numai cuvinte de pluș. Să mângâie suflete le e menirea, S-alunece lin pe arcuș. În lumea în care, se naște iubirea E limpede apă și-i aspru pârjol. Făcută-i din inimi ce-și duc fericirea, Pământului, dându-i ocol. Dragoste de mai Zâmbește soarele în bob de rouă și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate se odihnește zborul cel duios. Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi ce oglindesc natura zgomotoasă poți chiar și liniștea să
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
de ocazie și când grupul ajunse în dreptul său, Baraba iuți pasul și dispăru după un colț de stradă. Apoi, imediat ce făcu asta o rupse la fugă pe câteva străzi și în cele din urmă ieși în spatele hanului grecesc făcând un ocol considerabil doar ca să scape de privirile indiscrete. Privi cu atenție în jurul său și se apropie de intrare scrutând împrejurimile. Intrând acolo, printre foarte puținii clienți, Baraba văzu la o masă un om singur care stătea cu spatele. Se gândi să
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
arendași din județ, care posedau un număr important de instalații de morărit, se remarca comisul Costache Glogoveanu care avea 2 mori și o făcae la Glogova, marele proprietar și negustor Ghiță Opran care avea patru mori la Bistrița, în plasa Ocolul, și 2 la Brabova în Dumbrava. Boierii deținători de numeroase mori se găseau și în plășile sudice, între aceștia un Costache Oteteleșanu care avea la Gârla Mare 6 făcăi, Ștefan Gănescu 4 făcăi la Obârșia, iar la Caraula, în aceeași
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364203_a_365532]
-
au așezat, pe umbră, frunze moarte, Cândva altar al verdelui divin. Ca un ecou, venit de prea departe, Se-aude iarnă,-n foșnetul puțin Copacii dorm, doar înveliți în golul Rămas stapân, pe ramul tremurând, Prin visul lor mai stăruie ocolul Pe care frunza l-a făcut, căzând. S-au așezat, tăcerile, în mugur, O hibernare luată cu-mprumut. Iar în licoarea, lacrimii de strugur, Mai cad poeme râncede... și-amut Se pierde toamna, iar, în reverie, Un ritual nescris se-adapă-n
CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368333_a_369662]
-
de ocazie și când grupul ajunse în dreptul său, Baraba iuți pasul și dispăru după un colț de stradă. Apoi, imediat ce făcu asta, o rupse la fugă pe câteva străzi și în cele din urmă ieși în spatele hanului grecesc făcând un ocol considerabil doar ca să scape de orice urmăritor. Privi cu atenție în jurul său și se apropie de intrare scrutând împrejurimile. Intrând acolo, printre foarte puținii clienți, Baraba văzu la o masă într-un colț al încăperii un om singur care era
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
de zăpadă păreau niște planete albe într-o galaxie aflată în rotire amețitoare. Lumea aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
nu fug de ea (acum de-ar fi să vină nici c-aș mai putea!), o primesc și gata, o iau peste picior ca să nu simtă înfiorarea, că poate o înduplec și mă mai lasă !?... O simt că-mi dă ocol dar poate o mai întârzii cu puterea minții, cu grijile care îți dau senzația că le-ai putea depăși (ca să pleci totuși împăcat) dar mai ales cu speranța de a-mi vedea, cunoaște și a mă juca cu nepoțica. Ce
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
Chiar dacă și-a dorit nespus să fie cu mama lui, el nu a emis pretenții. A așteptat, cu răbdare, și a prelungit termenele până la... infinit. „Călin numai dăduse... în felul lui... totul”. Vlad și Doroftei, în schimb, vor face mari ocoluri fiindcă ei sunt egocentrici. Fie că se prezintă ca un mod verbal sau realizează un raport gramatical, condiționalul este expresia exigenței. Doroftei îl rumegă la nesfârșit pe „dacă”, dar nu raportează niciodată ipoteza la propria persoană. „Dacă i-ar fi
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
nu și-a mai șiroit tristețea, doar mama a izbucnit în plâns de groaza depărtării. Repartiția a banalizat repede depărtările, însă dorul a căpătat puteri și sunt, în carte, rânduri, rânduri de dor de „Vili, vili, mă...”, de „vramnița” dintre ocol și grădină sau de cea de la uliță, dor de cosit, dor de „toptilă”, de „hecelit” și „zdrăvălit”, dor de Cârna sau de Herleșu. Istoria familială/locală cuprinsă în marea istorie a Țării este tema celor două părți ale volumului, și
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
vor fi scăpat din mână securea și dacii când și-au văzut bătăturile călcate de romani. Vor fi fost în istoria noastră multe juninci care au trebuit să uite drumul spre casa stăpânilor legitimi și să învețe drumul spre alte ocoale... Când mama Iuliana „l-a prins speriată de braț, plângând și strigând să nu-i taie capul la nemernic”, „securea a căzut din mâinile tatei, rămas mut, neputincios”, iar juninca a ajuns în orfelinatul numit G. A. C. - siglă industrială, care
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
încolo cu ea? Dac-ar fi știut, și-ar fi luat zilele din chiar noaptea asta. Acum o săptămână, până a fi luată de osmanlâu, zburda prin satul ei, așezat pe coasta unui deal. Flăcăii toți îi făceau curte, dând ocol căsuței sale părintești ce-și afla poarta în dreptul fântânii satului. Acolo îl cunoscuse pe Vasile al Irinucăi, femeie necăjită, rămasă fără cei patru băieți și omul ei, căzuți sau luați în robia otomanilor. Îi vedea și-acum ochii lui senini
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
el ce va face. Era prea furios și se simțea frustrat atât de viață și de bucuria vieții, cât mai ales ofuscat. * * * Anii au trecut, copilele au crescut, viața și-a urmat cursul, fără prea multe schimbări în peisajul zonal. Ocolul Silvic din Trăisteni încă mai tăia copaci dând de lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu a avut încotro și a trebuit să se împace că este tatăl a patru zburdalnice de fete, nici mai
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
drumuri pe care nu le poate vedea, poeta spune că singura șansă este de a fi « cu el/cu cel care ma împinge de la spate/să merg.” Iar acest lucru devine posibil numai datorită faptului că “grădina/a făcut un ocol/și mi-a adus copacul în palmă”. În creștinism, acest copac simbolizează arborele cosmic, pomul vieții, iar grădina este Edenul sădit de Dumnezeu la facerea lumii. Acest copac oferă veșnică regenerare. Cu rădăcina înfiptă în pământ și ramurile înălțate spre
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]