8,671 matches
-
închis și terminând cu un maro alburiu care-ți reîmprospătează sufletul. Anemonele, flori mici, frumoase, a căror roșu este închis pentru a realiza contrastul cu albastru deschis ce se reflectă prin fereastră îți umplu sufletul de bucurie. Anemone albe te odihnesc după ce ai privit anemonele roșii. Albastrul menționat este ,,ascuns”, nedeslușit, variantele lui fiind amestecate: un bleu foarte deschis, un albastru închis, apoi un alburiu. Ca în orice tablou de valoare, simetria lipsește totul părând o joacă a culorilor. Pentru un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu ajutorul unui limbaj literar; să-și imagineze acțiuni dincolo de cadrul desenului, completându-le cu sugestii; să mânuiască termeni rari din domeniul artelor plastice; să-și îmbogățească vocabularul cu termeni din domenii complementare literaturii. 3. Desfășurarea lecției. a) Contemplarea tabloului Cosași odihnindu-se de Camil Ressu dintr-un album. b) Discuții pe marginea tabloului: Câte personaje zugrăvește pictorul, ce fac ele? Ce se observă în primul plan, ce se observă în plan secundar? Pe cine reprezintă aceste personaje? În ce moment al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a întâmplat. Andy este un extraterestru formidabil. Am plecat pe ,,ONIX”. Și asta este o planetă formidabilă. Peste două luni vom fi înapoi... Porumbelul ............................................................... Ciuguli ceva de pe la găini, de pe la puișori și apoi se așează pe acoperișul casei, să se mai odihnească. De departe porumbița auzi o detunătură. Un fior îi trecu prin inimă. Zbură în direcția aceea. Cu aripile întinse, cu căpșorul plecat într-o parte, cu ochișorii negri ca două boabe de piper, puișorul se rostogolise de pe acoperiș la rădăcina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Zăpada cristalină pare un lan de diamante și scârțâie agasant sub picioare. În văzduhul scânteietor se ridică fumuri ca niște coloane înalte a unui templu maiestuos. Pe aceste imense coloane se sprijină bolta senină a cerului. În acest templu se odihnește luna, farul tainic de lumină. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. Crivățul urlă prin codru scoțând zgomote asurzitoare, dar cu toate acestea tabloul pare măreț, fantastic. Pătrund în acest templu cu adânc respect și pioșenie în fața naturii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scorburoși. Și câte animale adăpostește pădurea! Veverițe, căprioare, porci mistreți, tarafuri de păsărele și altele. Bucurați-vă de frumusețea pădurii, fără să stricați cu ceva această minune a naturii! Petreceți cât mai mult timp liber aici, respirând aerul curat și odihniți-vă! Iubiți-o ca și mine, considerând că fără ea orașul Huși nu ar mai fi același. Alina Catană, clasa a V-a C Călătorie în Olimp Demult, când voiam să știu și eu cum au fost oamenii în trecut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
blajini. Atunci am deschis ochii. El stătea aplecat spre mine parcă întrebându-mă: Te doare ceva. Te simți bine? Vrei să te ajut cu ceva? Atunci eu l-am mângâiat și i-am spus: Dacă nu erai tu, cine știe unde-mi odihneam oasele acum: poate pe fundul cascadei, poate... Și am început să plâng de bucurie. Apoi am plecat jos în sat. Când le-am povestit bunicilor cele întâmplate, l-au lăudat pe Ford. În această întâmplare Ford a dat la iveală
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mărgele fabricile orașului. Zumzetul și larma copiilor ne atenționează că ne aflăm în apropierea grădinițelor și a școlilor impunătoare din oraș. Hărnicia și ospitalitatea locuitorilor ne îmbie pentru că la Huși, nicăieri altundeva, poți bea ceva rar, mânca ceva bun și odihni liniștit și mult. George Hamza, clasa a IV-a C Orașul meu Superb anotimp, toamna. Frunzele, după o frenetică plutire în cerul înmiresmat, se aștern la picioarele noastre, veștede, moarte. Picuri de ploaie bat în geam, poc! pic! Și-ți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viațantâia, și-ntr-a doua... Pe a treia, nu ne-ai povestit-o... sau n-am citit-o eu? Poate... Când ți-a tăiat trunchiul, le-a fost frică păsărilor. Dar tu te-ai așezat cuminte în vatră, noi neam odihnit pe laviță și tu ne-ai dat în mână condeiul și ne-ai poruncit să luăm notițe. Să fi fost iarnă când te-ai stins? Nu mai știi. Oricum, de-abia era dimineață, și eu adormisem de mult. Magda Geană
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre mijlocul sufletului, al vieții... de o parte și de alta a cărării, loc de odihnă - o pajiște. Flori minunate au crescut aici. Unele sunt mari, te sufocă - ființele care s-au mulțumit cu puțin și au poposit să se odihnească pe vecie, altele sunt mici, speranțele, mici și albastre. Aproape că nu le mai vedem. Nu te grăbi! Uită-te mai întâi în sus. E cerul, în albastrul imens - altă viață ce se întinde pe deasupra noastră. E puțin, dar imens
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei gingaș, provocând pe cale de consecință domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu. Așa de mult m-au impresionat aceste cuvinte că am făcut și eu cinste cu un rând. Știam că după petrecere Îl așteapta camionul lui Zare. A murit și el la o lună după domnul Ster. Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi. Io În schimb eram tânăr, Îmi plăteam regulat cotizația și aveam atâtea de Înfăptuit sub flamura atotbiruitoare. Toți, tot poporul, nu numai eu... Iar domnul Ster, acolo sus... Cu ce ochi se mai uita la noi! Cam de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înfrunte căldura neobișnuită a amiezii, ieșind de sub umbra protectoare a părculețului din Piața Carolina. Fostă “Regele Ferdinand”, fostă “23 August”, actuala Piață a “Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i-l Încredințase pe timpul interviului. N-o să mai știm pe ce lume suntem, suspină o bătrână sub o umbrelă de soare. Cain Îți spunea oricând ora Londrei. Și a Europei centrale. Ca și Werner Filcz pe vremuri, Dumnezeu să-l odihnească. Contează doar ceasul istoriei naționale, șopti un bărbat, În vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În trecere pe acolo. Cum vorbești așa? Se stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
devreme bucuria unei morți așteptată cu atâta drag. Mult nu mai au de suferit. Dar, pentru ca totul să decurgă cum am hotărât În fața notarului public, trebuie să plasăm tablourile până la primăvară. Dacă Dumnezeu mă ajută, În vara viitoare mă voi odihni și eu. Speranțele mele sunt legate de vechea mea cardiopatie. După cum vezi, sunt și bolile bune la ceva. Mi s-a cam urât pe pământ, domnule profesor. Sărbători fericite! Alieta Ster P.S. Locul recluziunii mele voluntare așa cum Îl găsiți scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic. Acest lucru nu l-a Împiedicat să fie printre primii cumpărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
schimb mulțumit că putea fi la Înălțimea cerută de o conversație cu doamna Ster de care multă lume se temea. Deci nu-i nici angyal, nici servitoare... E doar o femeie tânără care a văzut lumea și care acum se odihnește la Feldiu. Che odihnește, ințeleg, da' de ce la Béldiu și nu la Sínaia sau Szóváta? Cred che púțin sávanți auzit de Béldiu. Nici măcar Bolyai Farkas și Bábeș Victor la un loc, nu cred se fi avut cunoștință de el. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi la Înălțimea cerută de o conversație cu doamna Ster de care multă lume se temea. Deci nu-i nici angyal, nici servitoare... E doar o femeie tânără care a văzut lumea și care acum se odihnește la Feldiu. Che odihnește, ințeleg, da' de ce la Béldiu și nu la Sínaia sau Szóváta? Cred che púțin sávanți auzit de Béldiu. Nici măcar Bolyai Farkas și Bábeș Victor la un loc, nu cred se fi avut cunoștință de el. Ei, nu, se prea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre locul de origine situat negreșit Într-o altă galaxie. Îmbrățișări, lacrimi și Încurajări reciproce. Cei care se Întorceau mai aveau nevoie de ele. Femeia a Întrebat dacă nu s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său de aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe de mare mâinile mari ale tipului cu ochelari. Anume ca nimeni să nu vadă cum se Întăresc și se destind mușchii feselor ei când se Împingeau prelung unul În altul, Încât te temeai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu lipseau din nici o casă, se putea vedea revelionul ce tocmai se Încheiase, cu mortul care Încă mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după numărul de pahare golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi trebuit cu adevărat să se odihnească În văzduh. Printre paharele care urcau și coborau ca tastele unei uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după numărul de pahare golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi trebuit cu adevărat să se odihnească În văzduh. Printre paharele care urcau și coborau ca tastele unei uriașe mașini de scris din sticlă roșie, se vedea când revelionul, când priveghiul. Consolarea supremă adresată celor chemați la Domnul era cuprinsă În aceeași cugetare Încurajatoare: „La toți ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acestora. Am încuviințat fără nici o expresie. — Cred că ajunge pentru astăzi, zise Randle. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le asimilezi dintr-odată, nu-i așa? Poate că ar trebui să te duci acasă acum, să încerci să te odihnești. Ne vedem din nou mâine seară? — Da. Sigur. Cuvintele astea mă usturau; mă usturau și ochii. Am dat să mă ridic din scaunul de răchită, sprijinindu-mă de brațele sale. — O, înainte să pleci... Încă un lucru. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]