1,924 matches
-
facă” (și că Maria Goretti 2, s-o spunem, este răspunzătoare pentru sacrificiul său măcar în aceeași măsură ca și cel care a sacrificat-o). Asta nu înseamnă că acel episod din celula de la San Vittore nu este brutal, jignitor, odios: ca tot ceea ce reduce „omul” la un „obiect”. La fel ar fi fost, desigur (diferențierea nu are nici o relevanță în raport cu fapta), dacă în loc de un băiat ar fi fost vorba despre o fată, o femeie sau un bărbat adult: în esență
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
curent momentului redactării și vechile texte religioase ce stau la baza acestuia). Limbajul religios este insuportabil de secole întregi, cel puțin în Italia. Contrareforma a fixat până în zilele noastre un astfel de stil insuportabil. Printre altele, s-a adăugat sentimentalismul odios al subculturii tradiționaliste ale secolelor al XIX-lea și XX. Limba italiană liturgică vorbită astăzi în cadrul Bisericii este aproape respingătoare. O asemenea lungă tradiție lingvistică - intrată profund în cultura specifică a Bisericii - poate să joace feste inclusiv oamenilor aflați, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
măsură semnificativă, proiecții ale unui singur portret. Trăind în epoci diferite ale istoriei - Ovidiu (Dumnezeu s-a născut în exil) în Tomisul augustan, Radu Negru (Cavalerul resemnării) în Evul Mediu valah, Toma Singuran (Prigoniți-l pe Boețiu) într-o contemporaneitate odioasă -, ele urmează un drum ce le poartă spre descoperirea unor adevăruri fundamentale. Imaginea tradițională a marelui poet roman surghiunit la țărmul pontic și doborât de durerea însingurării, a depărtării de strălucitoarele locuri natale (imagine atestată, de altminteri, în Tristele sale
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Comnen și-a putut da seama că premierul István Friedrich nu era agreat de mai nimeni, deoarece, potrivit lui Bánffy, devenise • N. P. Comnen, op. cit., p. 47-50. • Ibidem, p. 54. • Ibidem, p. 60-61. • Ibidem, p. 61-62. • D.B.F.P., vol. VI, p. 380. „odios și magnaților, și burgheziei, și păturii de jos“. Mai toți oamenii politici maghiari cu care s-a întâlnit i-au solicitat sprijinul românilor pentru înlăturarea cabinetului Friedrich și înlocuirea acestuia cu un guvern de coaliție, rezultat în urma unui compromis între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
limba și literatura română n-au obținut alt rezultat de la ocârmuire decât refuzul pur și simplu de a fi deschise“28. Interesante sunt considerațiile referitoare la menținerea românismului dincolo de Prut. La întrebarea „ce avem noi românesc în Basarabia pentru momentul odios al jubileului «nostru» de o sută de ani?“, Alexis Nour dă un răspuns amplu, din care reținem aici (în ordinea din text): • Două foi săptămânale: „Glasul Basarabiei“ (cu un tiraj mic din cauza greutăților materiale), „Cuvânt Moldovenesc“ (cu un tiraj de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cutezanța generației tinere: „E atâta vitalitate și forță într-un suflet tânăr, încât oricum l-ai oprima, el revine la una și aceeași expresie.” Într-un alt articol intitulat Prejudecata cărții, Noica definește lectura ca un „act personal” neimpus „prin odios sistem de prejudecăți”. Accentul cade pe actul lecturii, în cursul căreia cititorul este cel care conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
și-au înfipt căngile în carnea noastră/ ... de-atâta îmbrățișare carnea ni s-a făcut albastră”, ,,robilor cerului și ai pământului Steaua, încă, nu le-au pus-o la murat”). Această scindare ontologică a omului este concretizată de simbolul ,,rănii odioase”, ,,eva multicellulara”, trimitere tulburătoare la jungiana anima, elementul ,,femelă”, dat structural al întocmirii bărbătești, respins și infamat atâta timp cât întunericul există și înspăimântă: ,,Sângele tău de muiere în mine urcă și coboară./ Până și în oglinda fără vedere țâțele tale îmbobocite
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă treizeci de ani mai târziu, în Italia, a fost dură și odioasă; însă a avut efecte benefice pe plan cultural pentru că, pentru circa patruzeci de ani, Africa (și mai ales provincia Bizacena care a dat cel mai mare număr de scriitori din epocă) a reintrat în circuitul de idei venite dinspre Bizanț
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
violență și ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și față de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurate deja de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei nu trebuie uitată. Însă ceea ce el a realizat ca autor de scrieri teologice a marcat profund întreaga dezvoltare ulterioară a creștinismului și a făcut din el un scriitor creștin a cărui importanță va putea fi egalată, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este desființată o operă pierdută al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole. În contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (aici, mai sus, pp. ???-???), Justinian a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. Erau stigmatizate aici și condamnate cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tâmplarul”, „grăjdarii”, tineri și mai vârstnici combatanți reveniți de pe front, foști membri ai celulelor de partid, acum secretari de județeană, voluntari la Salva-Vișeu, ingineri, directori ș.a.m.d. Personajele negative, schematice, sunt Lela vechilul, colonelul moșier Vindieru, Alfred Schlechter, neamțul odios azvârlit fără milă în prăpastie de Gheorghe Buliga, Domițian Cojoc, fost ofițer de jandarmi ajuns pontator, dar și Șoriciu, activist de partid provenit dintr-un țăran sărăcit din propria-i nechibzuință și bucuros acum, la reforma agrară, să facă rău
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
prin scrierile sale mai tuturor comandamentelor politice ale momentului. Primul său roman, Ochiu-dracului (1956), dezbătea o temă frecventă în literatura română, aceea a dezumanizării prin setea de avere, dar ajungea, în final, la o demascare rudimentară a chiaburului, considerat personaj odios. După o relativă distanțare de „comanda socială” prin evocarea atmosferei și a peisajului pitoresc al Dobrogei, cu valorificarea unor legende de factură orientală (Nopți dobrogene, 1958), L. se angajează consecvent în ilustrarea tematicii dictate de ideologia comunistă sub tutela realismului
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
radiodifuzate sau jucate de unele teatre. Dacă Gheorghe (difuzată la radio) vrea să îi lămurească pe unii de binefacerile cooperativizării agriculturii, drama Prăbușirea (jucată la Teatrul Armatei în 1954-1955) caută cu dinadinsul să pună în contrast vechiul, ilustrat de figura odioasă a unui mare moșier, și noul, întruchipat de tineri comuniști. O melodramă, Sărutul în fața oglinzii, ia în dezbatere o temă socială. Nu lipsite de vioiciune, comediile recurg la șarja pe care o provoacă stâlcelile de rostire și încurcăturile de situații
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
în 1935, un crez artistic contradictoriu, în care „idealismul” (orientarea spre exterior, către ceilalți, cărora opera trebuie să le aducă o fărâmă de dreptate ori numai o consolare, și aceea spre interior, concretizată în confesiune sau, dimpotrivă, în mascarea eului odios) stă alături de „materialism” (scrisul fiind socotit și un mijloc de existență, a cărui valoare o indică numărul de exemplare vândute), precum și o mare admirație (compromițătoare în ochii multora) pentru Cezar Petrescu și o atitudine negativă față de criticii momentului. Disparitatea intențiilor
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
la maturitatea femeii lipsite de dragoste conjugală, timp trăit în casa din Pera și în palatul din Stambul, văzut ca loc al Sodomei și al Gomorei, centru al puterii și al bogăției nemăsurate, dar și iad al delațiunilor și crimelor odioase, și apoi în Polonia, prilejuiește întâlnirea cu un personaj care se reține. De altfel, figurile feminine imaginate de scriitoare sunt deopotrivă gingașe și înțelepte, purtătoare ale unei sapiențe străvechi, dar și firi voluntare, capabile de hotărâri curajoase, chiar participante la
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă, treizeci de ani mai tîrziu, în Italia, a fost dură și odioasă; a avut însă efecte benefice pe plan cultural, deoarece, timp de aproximativ patruzeci de ani, Africa (și mai ales provincia Bizacena, care a dat cel mai mare număr de scriitori din acea epocă) a reintrat în circuitul de idei venite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurată de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Nu trebuie uitată responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei. însă ceea ce el a realizat ca autor de scrieri teologice a marcat profund întreaga dezvoltare ulterioară a creștinismului și a făcut din el un scriitor creștin a cărui importanță va fi egalată, în lumea greacă, abia în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împotriva unei opere pierdute, al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole. în contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (cf. supra, pp. 000-000), Iustinian le-a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine, din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. în el erau stigmatizate și respinse cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de mii de morți, morții unei funeste erori de judecată. Cu execuția noului program de luptă a fost însărcinat un guvern, compus din patru partide: național-liberali, național-țărăniști, social-democrați și comuniști... Monarhia acceptă bucuros, aș zice entuziast, să colaboreze cu fracțiunile odioase pînă în clipa aceea, tuturor regimurilor precedente, necum dictaturii lichidate. Vă aduceți aminte. Crima cea mai grozavă, de care o jigodie de intelectual putea fi acuzată, era comunismul... Trusa politicii oficiale și presa dispuneau de o culpă de nuanță: iudeocomunismul
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
Constantinescu!) Ce s-a ales din calculele (nu tocmai oneste, o spun cu toată răspunderea!) ale președintelui și acoliților săi, vedem cu ochiul liber: o scenă politică bulversată, în care pasiunile gâlgâie din plin, lupte penibile pentru interese imediate, ciocniri odioase de orgolii ale unor mahalagii de cea mai joasă speță. Dacă lucrurile ar merge în țară, n-ar fi nici o problemă. Dacă fabricile ar dudui și ar avea unde să-și vândă produsele, dacă tinerii ar avea un viitor asigurat
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
l‑au proclamat rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
picioare! The Wonders of Sympathy and Magnetism, &c., de Gerstenbergktc "The Wonders of Sympathy and Magnetism, &c., de Gerstenbergk" Sper că cititorul se va fi lămurit În privința acestei noi revelații a științei medicale; să ne amintim Însă că această operație odioasă e descrisă Într-un manuscris lipsit de culoare și de dată foarte veche. Dar ce să mai spunem de faptul că, În anul de grație 1850, În cea mai civilizată parte a Europei, anume În orașul Weimar, În Germania, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dimensiune (excepțională) a epicii lui P. Prozatorul este un moralist autentic, aforismele lui (în sferă existențială) sunt memorabile. A scris, în fond, un roman puternic, care nu s-ar putea numi altfel decât romanul unei conștiințe reflexive în timpul unei dictaturi odioase. P. a publicat și un număr important de însemnări despre literatură, articole, portrete, adunate în 1989 în Creație și morală. Acestea, asociate cu Imposibila întoarcere, pot da o idee despre opiniile estetice ale prozatorului și despre capacitatea lui de reflecție
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din Vale. Cu foarte rare excepții, nu numai diplomații, ci și alți deținători ai vreunei dregătorii sunt suflete pervertite, ariviști odioși, demnitari obtuzi, aroganți, cruzi, obstinați în a căuta mijloace de îmbogățire rapidă, iscusiți în a trage sfori și a obține profituri exorbitante, experți în a se implica, oricând se ivește ocazia, în afaceri oneroase, încasatori de sinecure, comisioane. Tipic în
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
acestuia în 367 și 361 î.Hr. Iar stăruința sa pe lângă prietenul și elevul său Dion de a-l înlătura de la putere pe Dionysios cel Tânăr (în 375 î.Hr.) a fost cât pe ce să-l coste viața. În fine, rămâne odios sfatul dat lui Hipparinos și altor prieteni ai lui Dion de a răzbuna asasinarea acestuia. Aceste aventuri dezamăgitoare par să-l fi determinat pe Platon să-și caute liniștea în Akademia sa ateniană. 3. Plutarh (Scrieri morale: Adversus Colotes, 1126
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]