1,265 matches
-
ani au părinții mei și nici ce diferență de vârstă exista între mine și ei. Și acum, încă, trebuie să fac socoteli complicate ca să aflu câți ani aveau când "m-au făcut". În vreme ce părinții își trăiesc încă o dată trecutul prin odraslele lor, îl recapitulează și merg lipiți de ele prin timpul care a fost și al lor, cei care abia intră în viață, neputând să-și reprezinte un traiect care nu este încă al lor, sânt într-un sens adânc străini
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-i invite și pe ei din cînd În cînd. Juan Lastarria mai-mai să facă un infarct de cît trebuise s-o aștepte pe soția lui cea slută. Idioata de ea nu pleca nicăieri pînă nu-și culca cele două odrasle și el stătea jos, aprinzînd țigară după țigară și așteptînd-o să se aranjeze În fața oglinzii, de ce naiba nu știu, În timp ce Susan și Juan Lucas primeau oaspeții și conversau de cel puțin o oră. În sfîrșit ajunseră și ei. El ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le umplea sufletul de emoție cîntînd pentru ultima oară imnul colegiului și toți copiii cîntau emoționați, În timp ce părinții se ridicau În picioare, pregătindu-se să iasă În curte și să-și ia rămas-bun, pregătindu-se să schimbe cîteva cuvinte despre odraslele lor și al tău e Încîntător și despre planurile de vacanță, noi mergem la Ancón și tu? sau ceva În genul ăsta, bineînțeles cu multă eleganță. II Vara dintre anul pregătitor și clasa Întîi primară Julius și-a petrecut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o muște și nu mai contenea cu vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de data asta, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa!, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa! și mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de importantă era colecta asta, cît de important era ca odraslele lor să facă o impresie bună măicuțelor, erau bani pentru misionari, tăticii Își goliseră portofelele și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieșise, prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care savura fericit o mîncare după rețeta rotofeiului Luis Martin Rornero, preparată de stîrpitura noastră, nu se putu stăpîni. — Probabil că e odrasla coaforului pe care l-am avut la club, spuse. E un prieten vrednic de fiul tău, draga mea. Julius și Cano stăteau pe gînduri mereu, fiecare cu ale lui și În stilul lui. Pe Julius Îl mira faptul că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sabia, focul, lanțul, loviturile și moartea. François ar fi putut scrie un roman istoric despre jocurile care se desfășurau În arenă. Un roman despre gladiatori n-ar fi fost oare mai autobiografic decît un roman despre tatăl lui? A fi odraslă, e bine. A fi gladiator e ceva mai impunător. Dacă nu cumva e tot aia. Într-una din zile, va trebui să priceapă că personajul principal al cărții despre tatăl lui va fi de fapt el, fiul tatălui, gladiatorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cunoștințele de istoria artei. Degeaba ai citit Corespondența lui Cézanne și Jurnalul lui Klee, dacă poți spune o asemenea scorneală“. Mi se pare foarte trist acest pasaj, la fel ca Întreaga carte Copilăria copiilor mei. Autorul nu suportă faptul că odraslele sale părăsesc casa. Le-o și spune: „Veți pleca, mă veți părăsi definitiv“. Parcă ar fi amiralul Onishi adresîndu-se piloților săi kamikaze. Căsătoriile succesive ale copiilor n-au fost totuși o sinucidere colectivă. Continuă: „În trecut, nimic nu scăpa atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În mînă o carte, nu mai trebuia să-i vorbești. O somitate a lumii psihanalitice lua cunoștință de un paragraf În care părintele pacientului juca cu cărțile pe masă: „Tatăl care cedează iubirii posesive e pierdut, el Își va sufoca odraslele cu prezența lui, iar dragostea lui Îi va Înapoiată sub formă de ură. Asta Înseamnă că se iubește pe sine crezînd că-și iubește copiii. Atențiile, cadourile, ajutorul, sfaturile, pe toate le adresează lui Însuși. Copiii lui sînt În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Frații și țara./ Pentru iubire, ea pierdu cerul/ Sub care se născuse, pământul/ Pe care crescuse, totul./ Plecă pe mare cu preafrumosul ei/ Mire/ Și născu o casă de copii./ Și când își pierdu iubirea/ Dădu foc lumii/ Își omorî odraslele/ Nimic să nu mai rămână/ Ca înainte/ În ticăloasa Grecie (II, p. 621). În ultima confruntare dintre cele două femei, Dida îi amintește Marghioalei de spectacolul în care a fost distribuită mai demult : Nu te mai da grande, că ești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
te-ai ghiftuit din crimele mele ! (V, p. 682). Cu o bruscă intuiție, Ionel o întreabă dacă ar fi în stare să-și omoare și copiii. Necruțătoare cu întreaga familie vinovată de comercializarea conștiinței, Marghioala decide tranșant : Trebuie să piară odraslele unei mame odioase ! (V, p. 685). Drept act suprem de răzbunare, își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
capăt lipsei tale de copii,/ Am să te fac zămislești moștenitori :/ Atât de strașnice licori ți-oi pregăti. În Ca frunza dudului din rai, Marian caută să descifreze basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, despre împăratul lipsit de odrasle, dornic să afle un leac de la un unchiaș dibaci din satul Delfi, care ar putea fi buricul pământului. Această călătorie până în centrul lumii este una de inițiere, consideră ginerele Marghioalei, iar moșneagul din basmul nostru este... destinul (I, p. 617
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
părea că e mausoleul lui Rasputin, colegiul San Gabriel a fost, la vremea lui, una dintre cele mai prestigioase și mai selecte instituții din Barcelona. Pe timpul Republicii a decăzut, pentru că noii Îmbogățiți de atunci, noii industriași și bancheri, ale căror odrasle fuseseră pînă atunci Împiedicate să pătrundă ani la rînd, fiindcă numele lor de familie miroseau a nou, s-au hotărît să-și creeze propriile școli, unde acestea să fie tratate reverențios și unde ei Înșiși să poată Împiedica accesul odraslelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
odrasle fuseseră pînă atunci Împiedicate să pătrundă ani la rînd, fiindcă numele lor de familie miroseau a nou, s-au hotărît să-și creeze propriile școli, unde acestea să fie tratate reverențios și unde ei Înșiși să poată Împiedica accesul odraslelor celorlalți. Banul e ca oricare alt virus: odată ce putrezește sufletul gazdei, o pornește În căutare de sînge proaspăt. Pe lumea asta, un nume de familie dăinuie mai puțin decît o migdală zaharisită. În vremurile sale bune, să spunem Între anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndoiesc. Băiatul ăsta nu-i sănătos la cap, Julián, și probabil că nu-i vina lui. Julián făcea eforturi pentru a ignora avertismentele și profețiile lui Miquel, Însă adevărul e că Îi venea greu să Înfiripe o relație prietenească cu odrasla portarului. Yvonne, În special, nu Îi vedea cu ochi buni pe Julián și nici pe Fernado Ramos. Din toată trupa de feciori de bani gata, ei erau singurii care n-aveau un sfanț. Se spunea că tatăl lui Julián era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Jacinta Coronado. — Jacinta Coronado? — Doica Penélopei. I-a crescut pe Jorge și pe Penélope. Îi iubea la nebunie, mai ales pe Penélope. Uneori, venea la colegiu să-l ia pe Jorge, fiindcă lui don Ricardo Aldaya nu-i plăcea ca odraslele lui să iasă nici o secundă de sub vigilența cuiva din casă. Jacinta era un Înger. Auzise că eu și Julián eram băieți cu mijloace modeste și Întotdeauna ne aducea cîte ceva de-ale gurii, fiindcă credea că facem foamea. Eu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lungi și ascuțite. Îngerul Îi mărturisi că venea el Întrucît Dumnezeu nu avea de gînd să-i răspundă la rugi. Zacarías Îi spuse să n-aibă nici o grijă fiindcă, Într-un fel sau altul, avea să-i trimită el o odraslă. Se aplecă asupra ei, rosti cuvîntul Tibidabo și o sărută pe buze cu multă tandrețe. La atingerea acelor buze delicate, de caramea, Jacinta avu o viziune: urma să aibă o fetiță fără a fi nevoie să cunoască bărbatul (ceea ce, judecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oferea toată dragostea pe care maică-sa, o doamnă eterică, ce dintotdeauna i s-a părut prinsă În propria ei imagine din oglindă, n-a știut sau n-a vrut să i-o dea, doica Înțelese că nu aceea era odrasla promisă de Zacarías. În acei ani, Jacinta se despărți de tinerețe și se transformă Într-o altă femeie, care Își păstrase doar numele și chipul. Cealaltă Jacinta rămăsese În pensiunea din cartierul Ribera, la fel de moartă ca Ramoneta. Acum trăia sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mult și unde nu se aventura nici măcar În ziua ei liberă, o dată pe lună. Se deprinse să trăiască prin intermediul altora, al acelei familii ce stăpînea o avere pe care abia dacă putea s-o priceapă. Trăia tot așteptînd acea odraslă, care avea să fie o fată, asemenea orașului, și căreia urma să-i Închine toată dragostea cu care Dumnezeu Îi Îmbătase inima. Uneori, Jacinta se Întreba dacă pacea aceea somnolentă care Îi devora zilele, noaptea aceea a conștiinței, era ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă la poarta casei familiei Aldaya. Voia să simtă mirosul de regalitate și să aspire gloria de a-și vedea odrasla cucerind porți ce, În curînd, aveau să i se deschidă și ei. CÎnd sosi ceasul să-și Îmbrace grotescul costum de marinar, Francisco Javier descoperi că Îi era mic. Yvonne hotărî să-l dreagă În pripă. Întîrziară. Între timp, profitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi s-a făcut greu din pricina drumului, îi răspunse prințul încruntându-se. — Nu v-ar strica vreo câteva zile de vilegiatură, îngăimă sfios Lebedev. Prințul stătea în picioare, îngândurat. — Și eu, după ce mai rămân aici trei zile, plec cu toate odraslele la casa de vară, ca să nu-l pierd cumva pe puiul nou-născut, iar între timp aici niște meșteri o să facă reparații. Tot la Pavlovsk mă duc. — Tot la Pavlovsk? întrebă deodată prințul. Cum vine asta, chiar toți pleacă la Pavlovsk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în sfârșit, termină prin faptul că scornesc una dintre acele anecdote care uluiesc publicul și fac de rușine timpul nostru, care, și fără asta, e destul de blamabil. Odrasla noastră, acum vreo jumătate de an, încălțat cu pantofi din cei care se poartă prin străinătate și tremurând într-o măntăluță necăptușită cu nimic, s-a întors în Rusia din Elveția, unde s-a tratat de idiotism (sic!). Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfârșit, pe marele om, despre care i se spuseseră atât de multe. Căci, timp de câțiva ani la rând, numai despre acel om i se vorbise. Napoleon, trecând la doi pași, îmi observă întâmplător privirea; eram într-un costum de odraslă boierească, mama mă îmbrăca bine. Fiți și dumneavoastră de acord, eram singurul care arătam așa, în toată mulțimea... — Fără îndoială, asta trebuie să-l fi uimit și îi dovedea că nu plecaseră toți, că au rămas și unii curteni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și ce croială neobișnuită! Cercetează pe furiș. Su flecată, cu o centură verde-pal ce lasă să se vadă pe dedesubt tu nica de culoarea cireșii. Să fi dorit ca amploarea să-i ascundă sarcina? Tocmai ea, atât de mândră de odraslele ei! Își încruntă fruntea dezaprobator. Nici jartierele astea prinse cu câte o torsadă de aur care se văd pe sub poalele ridicate nu se potrivesc cu statutul ei. Cu atât mai puțin papucii ornamentați cu broderii tot din aur. Își împreunează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mutat după aceea pe alți cai, odihniți, care mă aștep tau pe drum. Dar tigroaica, când a găsit culcușul gol... — Și tatăl, tigrul, unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]