2,169 matches
-
realitățile pământești: această animare, însă, trebuie să se facă cu stil sacerdotal, adică în cea mai mare coerență cu condițiile aceluia care este chemat să fie om al comuniunii, profet al realităților ultime, liturg care înalță toate realitățile u-mane în ofranda euharistică adusă Tatălui, păstor care formează laici care să animeze aceleași realități în stil secular. Concluzie Dincolo de contrapozițiile artificiale dintre preotul sa-cramentului și preotul acțiunii, între preotul,om al istoriei și preotul, om al sacrului, între preotul, om al Încarnării
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a limitărilor 40, definitorie asupra unui sacru al respectului 41, și cea a sărbătorii 42, înțeleasă ca o întrerupere a timpului profan prin "experiența transgresiunii"43. Prin urmare, apropierea de sacru cere o anumită pregătire, impunând chiar jertfe, sacrificii și ofrande închinate divinității, care evidențiază aspecte diferite ale modului de înțelegere a sacrificiului, de la caracterul voluntar al ofrandei, la cel interesat de stabilirea unei relații speciale a omului cu divinitatea. Caillois acordă acestei idei o importanță aparte, deschizând calea unor interesante
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
o întrerupere a timpului profan prin "experiența transgresiunii"43. Prin urmare, apropierea de sacru cere o anumită pregătire, impunând chiar jertfe, sacrificii și ofrande închinate divinității, care evidențiază aspecte diferite ale modului de înțelegere a sacrificiului, de la caracterul voluntar al ofrandei, la cel interesat de stabilirea unei relații speciale a omului cu divinitatea. Caillois acordă acestei idei o importanță aparte, deschizând calea unor interesante dezbateri, în care ideea de sacrificiu întregește imaginea absolută a sacrului prin conturarea unei scheme relaționale complexe
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de sacrificiu întregește imaginea absolută a sacrului prin conturarea unei scheme relaționale complexe, ce apropie în mod simbolic elementele lumii materiale de cele ale lumii spirituale. De multe ori, mai ales în vechile credințe religioase, cum este și cea iudaică, ofranda presupunea o anume violență, de care donatorul trebuia să uziteze pentru sacrificarea darului adus. În continuarea acestei idei, un alt renumit teoretician al secolului XX, René Girard, identifica o anume relație între categoria sacrului și ideea de violență. Conform teoriei
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
căpăta conotații sacre. Gândind sacrificiul ca o "mediere între un sacrificator și o divinitate"44, pentru Girard urmările violenței sunt duale 45, atât negative prin sporirea răului provocat în mod brutal -, cât și pozitive prin resimțirea unei mulțumiri împărtășite, datorate ofrandei aduse. De altfel, prezența însăși a divinității în această ecuație asigura caracterul sacru al actului sacrificial, a cărui etimologie exprimă ideea în sine a "facerii de sacru". Tot în acest spirit, filosoful român Nae Ionescu afirma, încă din 1925, referindu
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ani, apoi conducătorul revistei literare « Luceafărul. » în ultimii ani de viață este directorul Editurii « Junimea » din Iași. Fiu al Moldovei, intră în galeria scriitorilor ce-și leagă numele de istoria și faima numelui de Cotnari, și trimite acad. Valeriu Cotea, ofranda sa pentru strălucita înmănunchere în volumul „Podgoria Cotnari” a liricii românești dedicată unui târg ce vine din străfundurile istoriei, călătorind pe valurile vinului ce-i poartă numele: Iubite domn Valeriu Cotea săraca Țară Românească numai fărădelegi și cote-a tot
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care replică. Un umorist de mare talent făcea în așa fel ca scena să nu fie niciodată goală, chiar dacă pe scena era singur”. (Bogdan Ulmu).”... în timp ce scriu acest poem, se moare./ îl dăruiesc la cei ce nu vor fi./ E ofranda mea depusă la picioare/ Pentru aceia care pot muri! ʺ (Cogito) - scria poetul într un poem. A scris și pentru tema noastră Istoria vinului de Cotnari pe care o redăm mai jos: Suflete smulse prin cuget de muguri, închină pocalul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
curente venind din direcții opuse, dă cultul religios, organizat în Biserică. Cultul divin îmbracă formele cele mai strălucitoare ale culturii omenești. Geniul arhitectonic ridică în cinstea lui cele mai mărețe monumente din câte există pe pământ. Geniul pictural îi aduce ofrandă cele mai fermecătoare plăsmuiri în culori. Geniul statuar, cele mai desăvârșite modelări în marmură, în metal, în lemn și în ivoriu. Geniul literar, cele mai sublime cuvinte. Geniul muzical, cele mai înalte armonii. Geniul înțelepciunii, gândurile cele mai adânci pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ivoriu. Geniul literar, cele mai sublime cuvinte. Geniul muzical, cele mai înalte armonii. Geniul înțelepciunii, gândurile cele mai adânci pentru a lămuri tainele credinței. Geniul științific, întreaga tehnică a spiritului omenesc pentru a construi și explica rostul tuturor acestor ofrande. Cultul divin e sinteza superlativă a culturii. Din acest punct de vedere, el reprezintă prin excelență fuziunea istorică a spiritului transcendent cu geniul omenesc și ne ajută să înțelegem mai bine poziția religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
coroana alături” și-a recăpătat adevărata semnificație în perioada următoare. Ea a constituit un moment de maximă afirmare a națiunii române. Acțiunea militară a avut ca suport un puternic efort material al diferitelor categorii sociale, concretizat în subscripții benevole și ofrande, ea fiind însuflețită și imortalizată de cei mai de seamă cărturari ai vremii. Trebuie să subliniem în mod deosebit că sprijinirea luptei pentru independență nu sa limitat numai la vechea Românie; Un sprijin activ a venit și din partea românilor bănățeni
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
2001-2003), cu texte de meditație religioasă, pe care S. le denumește „poeseuri”. Adorația și smerenia stau alături de îndoială, de întrebări și dubii, de curajul denunțării eului trufaș. Toate acestea - afirmă Gheorghe Grigurcu - „pe altarul lirismului încărcat de cele mai eterogene ofrande, un prinos emoționant al pietății atât de trebuitoare în răstimpul de cumpănă istorică în care ne aflăm”. Sunt valorizate acum și alte filoane: protestul împotriva unor monstruozități ale istoriei, precum în Psalmul cenușii (Holocaustul perpetuu) (2003), sau poezia trubadurescă, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
la Siracuza, palmierul consacrat de atenieni lasă să-i cadă curmalele de aur În timpul dezastrelor de care aceștia avură parte În Sicilia etc.). Evocarea acestor impresionante prodigii al căror teatru a fost Delfi Îl face pe Philinos să spună că „ofrandele din acest sanctuar sunt extrem de bine Înzestrate cu facultatea de a se mișca și de a da semne despre pronia zeului; nici una dintre părțile lor nu este goală, nici insensibilă; totul este plin de divinitate” (398 a: peplesthai panta theiotetos
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este dedicat lui Sarapion din Atena, filosof stoic, bun prieten cu Plutarh. Sarapion era și poet, convins că versurile sale, cu caracter etic, reprezintă un Îndreptar moral. Subiectul discuțiilor imaginate de Plutarh În acest dialog se referă la semnificația unei ofrande străvechi, făcute lui Apollo, zeul tutelar al Oracolului de la Delfi. Este vorba despre o anathema, o dedicație scrisă, care nu conținea decât un imens E. Anathema era așezată la loc de cinste, În pronaosul templului apollinic, alături de celelalte două faimoase
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acela care le provoacă și ni le propune sprerezolvare, mai cu seamă celor din fire Înclinați spre filosofie. Lor le inspiră o dispoziție aparte care Îi mână să caute adevărul, așa cum (385) o vădesc nenumărate exemple și mai cu seamă ofranda șanathemaț lui E. Căci fără Îndoială nu Întâmplător sau prin simpla tragere la sorți Între litere acest E ocupă un loc de cinste În preajma Zeului și a dobândit statutul unei ofrande sacre 2, la care să privești cu pioșenie; ci
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
385) o vădesc nenumărate exemple și mai cu seamă ofranda șanathemaț lui E. Căci fără Îndoială nu Întâmplător sau prin simpla tragere la sorți Între litere acest E ocupă un loc de cinste În preajma Zeului și a dobândit statutul unei ofrande sacre 2, la care să privești cu pioșenie; ci tocmai pentru că primii bărbați Învățați 3 care au meditat asupra Zeului au acordat literei E un loc de frunte, luând seama la semnificația ei aparte sau, eventual, văzând În E simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
plini de o cumplită trufie, cum erau tiranii, și nici să-și atragă ura unor oameni atât de influenți prin Înfruntare fățișă pentru obținerea acestui titlu de onoare. (F) Așa că s-au adunat aici laolaltă și au consacrat Împreună ca ofrandă acea literă care În alfabet ocupă locul al cincilea și slujește notării cifrei 5. Ceea ce era totuna cu a vădi, luându-l pe Zeu ca martor, că ei șînțelepțiiț nu erau decât cinci și că nu aveau nici o treabă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
deLivia, soția lui Augustus, și E-ului din bronz Îi zic «E-ul atenienilor». (386) Însă primul și cel mai vechi E, care este cioplit din lemn, poartă până și astăzi numele de «E-ul Înțelepților». Prin urmare, nu este ofranda vreunui singur Înțelept, ci ofrandă comună a celor cinci”1. 4. La care Ammonios prinse a surâde cu Înțeles. Pe Lamprias Îl cam bănuia că exprimase o părere personală și că inventase pe de-a-ntregul povestea, pretinzând că o deține
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
E-ului din bronz Îi zic «E-ul atenienilor». (386) Însă primul și cel mai vechi E, care este cioplit din lemn, poartă până și astăzi numele de «E-ul Înțelepților». Prin urmare, nu este ofranda vreunui singur Înțelept, ci ofrandă comună a celor cinci”1. 4. La care Ammonios prinse a surâde cu Înțeles. Pe Lamprias Îl cam bănuia că exprimase o părere personală și că inventase pe de-a-ntregul povestea, pretinzând că o deține de la alții tocmai pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
femeia a fost sfâșiată În bucăți 1. Prin urmare, după cum spunea și Aristotel singur, Homer era În stare să insufle cuvintelor mișcarea vieții prin forța sa de creație 2. Prin urmare, În ceea ce mă privește, sunt Înclinat să cred că ofrandele din acest Sanctuar sunt extrem de bine Înzestrate cu facultatea de a se mișca și de a da semne despre pronia zeului; nici una dintre părțile lor nu este goală, nici insensibilă; totul este plin dedivinitate (peplesthai panta theiotetos) - „Așa o fi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt opera lui Epicur al vostru, ci o colecție de zicale, grupate după voia Întâmplării pentru a alcătui cartea despre care este vorba? 12. Tot vorbind Între noi, Înaintăm Încet. O dată sosiți În fața tezaurului corintian, admiram palmierul din bronz, singura ofrandă care a mai rămas. Broaștele și șerpii de apă, care sunt cizelați pe postament, (F) au provocat admirația lui Diogenianus și, de ce să nu mărturisesc, și pe a noastră 2. Adevărul este că nimeni n-ar putea susține că palmierul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a binelea cu tot soiul de discuții despre corpurile cerești?” - zisei eu surâzând. Dar iată, i-am auzit totuși spunând, mai Înainte vreme, și ceva interesant. După abolirea tiraniei, populația din Corint a hotărât să treacă pe numele comunității lor ofranda statuii din aur care se afla la Pisa3, precum și pe cea care se află aici șla Delfiț. Locuitorii din Delfi au fost de acord cu această cerere, care li se părea justă, și Își dădură consimțământul. Dar cei din Eleea
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
arme jefuite și cu prăzi, cărora la urma urmei tot greci le-au căzut victime, ei bine, la toate te uiți fără vreo umbră de indignare și n-ai nici un cuvânt de reproș pentru greci atunci când citești pe frumoasele lor ofrande șanathemataț rușinoase inscripții ca aceasta: „Brasidas și acantienii, ( D) Învingători asupra atenienilor” sau: „atenienii, pentru victoria lor asupra corintenilor”; „focidienii pentru victoria asupra tesalienilor”; „orneații pentru victoria asupra celor din Sicyon”; „amficționii de la Delfi pentru victoria asupra focidienilor”2. Singur
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aici, alături de statuile aurite ale acestor monarhi, statuia aurită a unei curtezane? În felul acesta, artistul Înfiera bogăția, dovedind astfel că ea nu posedă nimic de admirat, nici de respectat. Regii, precum și Înalții demnitari ai cetăților ar trebui să facă ofrande În numele justiției, al Înțelepciunii, al mărinimiei, În loc să aducă tributuri de aur, de un lux strălucitor, (E) care nu sunt altceva decât un fel de contribuție din partea acelora care au dus un trai cumplit de rușinos. 16. Iată Însă un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
s-a gândit să-l ia cumva pe zeul Apollo drept martor al recunoștinței sale față de această femeie. Neîndoielnic, fapta era admirabilă. - Prin urmare, continuă el, este un lucru drept ca eu să apreciez și să iau În considerare oricare ofrandă s-a adus; unele au fost făcute de cetăți - de pildă, Opuntul; altele de tiranii focidieni, după ce au topit un mare număr de ofrande de aur și argint pentru a bate bani pe care i-au răspândit prin orașe 1
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
continuă el, este un lucru drept ca eu să apreciez și să iau În considerare oricare ofrandă s-a adus; unele au fost făcute de cetăți - de pildă, Opuntul; altele de tiranii focidieni, după ce au topit un mare număr de ofrande de aur și argint pentru a bate bani pe care i-au răspândit prin orașe 1; la rândul ei, populația Olinthului a adunat tot ceea ce poseda În materie de argint primit de la Mocidieni din care au făurit o hydrie, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]