1,335 matches
-
vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu o petic de tifon. — Săman amărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ia-ți cărțile și o să mergem în noul tău apartament. Lanark ezită. — Are fereastră? întrebă el. — După cîte știu, aceasta e singura cameră cu un ecran de proiecție de acest gen. — Prefer să dorm aici, doctore Munro. Munro scoase un oftat ușor. — De obicei doctorii nu dorm în salonul pacienților, dar, fără îndoială, aceasta este cea mai neînsemnată condiție. Bine, lasă cărțile. O să-ți prezint cîte ceva din aria de preocupări a institutului, apoi o să-l vizităm pe Ozenfant, șeful tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în picioare. Cum Rima cea ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în tăcere. Nimic nu era vizibil în afară de paloarea ceții, nimic audibil, în afară de oftatul mării. Aerul rece le înțepa fața; umerii, coatele și degetele începură să li se încleșteze și să îi ardă, în special la mijlocul pantei, cînd unul se lupta să-l tragă pe celălalt, care o lua la vale. Ajunseră într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici un răspuns, din camera de dincolo nu se auzise nici un zgomot. O umbră apăru în cadrul ușii. Gosseyn tresări. Era John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu din cap semn să înceapă, dar mintea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
72°F. Exact după cum își amintea, două dintre termostate indicau 72, iar al treilea 66. Își dezbrăcă hainele ce i se dăduseră la palat și-și puse unul dintre costumele proprii. Îi venea perfect. Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. La urma urmei, îi era greu să accepte această identificare cu un cadavru. Își găsi banii acolo unde îi lăsase, între paginile unei cărți. Luă 75 de dolari în bancnote de 5 și de 10, reintroduse valizele în fișet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
provenite din același... hm... bulion biologic de cultură. E de la sine înțeles că eu a trebuit să dispar, atâta vreme cât el era în scenă. Nu puteam exista doi Lavoisseur, mă înțelegi. Se rezemă, ostenit, de spătarul fotoliului și continuă cu un oftat: ― În cazul lui X doream ca el să fie cineva ale cărui gânduri să le pot percepe chiar dacă sunt treaz, astfel că l-am mutilat și i-am accelerat procesele vitale. A fost o cruzime din partea mea, dar astfel el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
largă și mai înaltă decât părea de jos, de la intrare. Un studio, cu divane, fotolii, mese, un covor gros verde și, în fața lui, un geam care forma o proeminență aerodinamică pe flancul navei. Femeia se lăsă să cadă cu un oftat puternic pe o canapea de lângă fereastră și zise: - E minunat să te simți în siguranță. Își scutură părul negru. - Ce coșmar! Adăugă, furioasă: - Nu se va mai întâmpla niciodată. În drum spre fereastră, Gosseyn se opri auzind aceste cuvinte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nici un răspuns, din camera de dincolo nu se auzise nici un zgomot. O umbră apăru în cadrul ușii. Gosseyn tresări. Era John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu din cap semn să înceapă, dar mintea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
72°F. Exact după cum își amintea, două dintre termostate indicau 72, iar al treilea 66. Își dezbrăcă hainele ce i se dăduseră la palat și-și puse unul dintre costumele proprii. Îi venea perfect. Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. La urma urmei, îi era greu să accepte această identificare cu un cadavru. Își găsi banii acolo unde îi lăsase, între paginile unei cărți. Luă 75 de dolari în bancnote de 5 și de 10, reintroduse valizele în fișet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
provenite din același... hm... bulion biologic de cultură. E de la sine înțeles că eu a trebuit să dispar, atâta vreme cât el era în scenă. Nu puteam exista doi Lavoisseur, mă înțelegi. Se rezemă, ostenit, de spătarul fotoliului și continuă cu un oftat: ― În cazul lui X doream ca el să fie cineva ale cărui gânduri să le pot percepe chiar dacă sunt treaz, astfel că l-am mutilat și i-am accelerat procesele vitale. A fost o cruzime din partea mea, dar astfel el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să acționăm chiar noi. Alte comunități le-au permis acestor oameni să se strecoare pentru că nu au luat măsuri hotărâte. Trebuie să rezistăm până la capăt, începând din această clipă. Ce părere aveți? Primarul scoase un "bine", mai degrabă ca un oftat decât ca o vorbă. Dar Fara nu avea nevoie de mai mult. Își anunță intenția mulțimii, dar, încercând să-și facă loc printre oameni, își descoperi propriul fiu holbându-se împreună cu alți tineri la mărfurile etalate în vitrină. Fara îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trupul unei femei și pierd. Și astfel trupul ei se acoperă încet de cenușă. Ea mă privește și plânge. Își acoperă cu mâinile fața și plânge. Îi simt pieptul cum urcă și coboară în aerul greu și vâscos. Îi aud oftatul adânc împrăștiind cenușa. Ea stă în fața mea și plânge. Îi privesc părul greu și bogat, acoperind întreg câmpul. Îi simt trupul tânăr și obosit cum se zguduie de plâns și-mprăștie cenușa. Arunc zarurile peste trupul unei femei, ea mă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Judecâtorul în încheiere. Spiritul dezîncarnat se umplu de încredere în viitor și plonjă înapoi în corpul său aflat pe cearșaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului erau înca închiși, dar pe fața lui se așternu o liniște divină. Doctorii răsuflară ușurați. Viața e o minune!’’ -și-au spus
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
clisă-n gură. Ah!, ah!, ah! și vai de mine În ce rea ticăloșie, Mai bine să fi murit De când eram copil mic, Decât acum să doresc Și din inimă să oftez. Când mănânc și când mă scol Îmi vine oftat și dor, De când zic așa în mine Să nu mai trăiesc mai bine, Apoi îmi vin iarăși în fire Și-mi trag simțirile bine, Domnul m-au lăsat pe lume Să pătimesc rele și bune. Numai atât mă ciudez 438
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că de indicii sânt sătul până în gât. Dau toate indiciile contra celei mai șubrede dovezi. Dar unde s-o caut? De unde s-o scot?" Instinctiv privi spre geamul bătrânei. Ochii i se izbiră de gratiile înguste de lumină și un oftat greu, ca un geamăt scăpat din fundul pieptului, i se urcă pe buze. Abia a doua zi spre seară maiorul se hotărî s-o viziteze pe bătrână. Sosi neanunțat, subțire și amabil, cu o expresie particulară în priviri. ― Bună seara
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe carton. El era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul, domnule!" Făcu lumina mică și dădu drumul în surdină la aparatul de radio: "Aici Radio Europa liberă..." * Melania Lupu scoase un oftat de mulțumire. Pasiența se tăia pe decari ― belșug ― și pe ași, adică bucurie și izbândă în chestiuni oficiale. N-avea nici o problemă oficială de rezolvat, dar asta nu însemna nimic. Oricum era bine. Dădu jos motanul care-i adormise în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întors acasă, și-a dat seama că vecinii săi descoperiseră pânzele. Asociația dintre țeava spartă, scrin, înnoptatul în hol și tablouri era firească. A sesizat desigur și aerul particular al oamenilor, expresia de nerăbdare, teama, nădejdile nebune. Bănuiesc cu ce oftat de ușurare au primit vestea că plecați în concediu. Mă înșel? ― Nu știu unde vreți să ajungeți. ― Doamne! țipă Melania Lupu. La început am crezut că n-aud bine! Doar nu vreți să spuneți că domnul Vâlcu... Cristescu o privi în ochi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici o voce. Conversația continuă multă vreme și un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atît de tare se prelungi scena, încît pînă la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare cînd luă sfîrșit acest răgaz de tăcere și cînd Peter Cadron spuse: ― Raportăm cu regret că Negatistul, Edward Gonish, consideră că nu sînt destui factori cunoscuți lui ca să-i ofere vreun fir conducător. Așadar ne rămîne o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fabricat apă, o ladă cu alimente și un teleecran. Dar observațiile îi fură întrerupte. ― Gil! țipă el ― sau mai degrabă Neelan. Gil, Gil, Giiil! ― Dan! Strigătul păru să vină de departe. Era mai degrabă un gînd decît un sunet, un oftat obosit care străbătea noaptea cea mare. Reîncepu, slab, îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o mamă de familie care intenționează să cîștige nu numai respectul, ci și afecțiunea copilului ei. O Împărăteasă Isher nu are altă cale de ales. Dar nu vreau să te forțez. I se întunecară ochii și apoi spuse cu un oftat greu: Va trebui să mă mai gîndesc. Dacă nu te superi, poți să mă lași singură acum? Îi întinse mîna. Cînd i-o sărută, Hedrock o simți cam fără vlagă. Se duse încruntat în apartamentul lui. Șezînd singur acolo, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reușit s-o înduplec nici cum. Și e o crimă ce face. De ce nu vrea?... Și dacă ar fi numai Tuberculosul, continuă după un oftat stăpânul canarului mâncat de pisică. Dar mai e unul, că sîntem trei în cameră. Cumsecade om celălalt, nu zic, dar, iertați-mă, urinează pe el. Nu se mai poate ține. Uneori, în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că lucrurile ne-au scăpat de sub control. —Înțeleg. — Evident, ne trebuie tăblița aceea. — Da. — Vreau să spun că avem nevoie de ea acum. Lucrurile o iau razna. Medicamentul începe să arate mai rău ca boala. Știu cum arată. Auzi un oftat adânc la celălalt capăt al firului. Cât timp crezi că ar trebui să acordăm întregii chestiuni? Iată neajunsul unui post ca ăsta, al faptului că lucrai pentru cel care lua deciziile. Astfel de oameni așteptau întotdeauna acțiuni imediate, ca și cum simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Hezbollahul trimite rachete peste orașele israeliene în mijlocul nopții, mărind riscul înregistrării de victime. Nu-i putem lăsa să ne dicteze. —Dar Costello? A găsit ceva? — O urmărim îndeaproape. Cred că progresează. Și ce știe ea știm și noi. Încă un oftat. —Trebuie să punem mâna pe tăblița asta. Să știm ce conține înainte să afle ei. Ca să putem acționa primii. Să putem controla evenimentele. Știi că e totuși posibil să nu o găsească nimeni. Nici noi, nici ei. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Jen ... iar ai vânătăile acelea. Fiica ei luă cutia și își trase tricoul în jos, acoperindu-și burta. — Nu-i nimic. — Le aveai și ieri. — Întârzii, mamă. Fata se duse la masă și se așeză. — Jennifer. Arată-mi. Cu un oftat exasperat, fiica ei se ridică în picioare și trase în sus de bluză, expunându-și abdomenul. Doamna Bellarmino văzu o dungă orizontală de doi centimetri lungime, chiar deasupra liniei bikini-lor. Și încă una, mai slabă, pe cealaltă parte a stomacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
moșul ăsta puturos, continuă Gerard. Barton Williams se încruntă. Apoi auzi o imitare exactă a sunetului motoarelor avionului și, peste acel sunet, vocea unei fete, a uneia dintre stewardese: — Jenny, i-o sugi tu sau eu? — E rândul tău. Un oftat. — OK ... Nu uita să-i duci băutura. Zgomotul deschiderii și închiderii unei uși. Barton Williams începu să se înroșească. Pasărea continuă: — Oh, Barton! Oh, dă-mi-o! Oh, ești atât de mare! Oh, Barton! Da, scumpule. Da, băiat mare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]