1,402 matches
-
cunoscut evoluții continue, iar spațiul economic actual este diversificat ca organizare statală sau suprastatală. Sunt în desfășurare economia de piață, socială, cu nuanțe religioase, fenomenul globalizării susținut de o concepție liberală etc. În această lume complexă ca realitate materială și oglindire în gândirea umană (cu trimitere la spiritualitate și principii morale ca etica ecologică), apelarea la logică ar putea însemna controlul, gestiunea factorului uman, devorator de resurse, până a-l aduce la dimensiunea de echilibru cu potențialul de resurse al mediului
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
dublat de atașamentul față de texte, ale căror semnificații secrete sunt scoase la suprafață cu vădită plăcere. Femei în fața oglinzii (1998) este o istorie subterană a romanului românesc de după 1918, reconstituită cu aplomb și fantezie, de-a lungul unui traiect al oglindirii pe care autoarea îl consideră neîntrerupt de la Liviu Rebreanu la Mircea Cărtărescu. Oglinda este declarată a fi mai mult decât o simplă metaforă: ea restituie, odată cu lumea captată, și privirea auctorială, inocentă ori resemnată, care o contemplă. SCRIERI: Pragmatica personajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
geometrie înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență". Modernismul barbian se aseamănă cu cel al lui Paul Valéry, fiind străbătut de idei platoniciene. În Joc secund, I. Barbu și-a exprimat concepția estetică: prin actul oglindirii, contingentul intră în azur și devine "joc secund", apropiat de idee: mai pur. Prin ermetism trebuie să înțelegem instruirea în semne, cu care să cunoaștem "frumosul" și "adevărurile esențiale". Unii termeni matematici devin metafore (Grup), eul liric fiind interesat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și materia se suprapun, lumile se identifică, "cimpoiul" și "fluierul" cântă însingurarea, separarea materiei de suflet, până la "Durerea divizată". Poetul insuflă spiritul său poetic lucrurilor din natură, constatând că trăirile firești pot fi exprimate prin instrumente obișnuite ("cimpoi", "fluier"), dar "oglindirea de sine" o poate face numai poezia ("un cântec încăpător"). În context, Eva poate fi asociată cu poezia, iar Adam cu poetul; ea are "trunchi de fum", fiind spirit făcut din materie, din "coastă". Poetul interiorizează această materie, prin contemplație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
portretului Otiliei, autorul insistă asupra detaliului fizionomic și vestimentar (amestecul de delicatețe aproape copilărească și "stăpânirea desăvârșită de femeie"). E un portret balzacian. G. Călinescu recurge în caracterizarea personajului și la modalități narative proprii romanului modern: comportamentismul și pluriperspectivismul, adică oglindirea poliedrică a individualității Otiliei în conștiința celorlalte personaje (Gabriela Dinu). Prin modalitatea comportamentistă se remarcă o viziune "din afară", naratorul consemnând fapte, gesturi, comportament, replici, fără să pătrundă în conștiința eroinei. Personalitatea în formare a Otiliei se răsfrânge în conștiința
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a sărit în față", "a înfipt", "a mușcat". "Mușcătura" însă nu provoacă durere, ci doar schimbarea de stare, metamorfoza, accentuată prin reluarea ritmică "în față", "în față", "de față". Unul dintre simbolurile nichitastănesciene este cercul, în care deslușim transparență și oglindire: Și deodată-n jurul meu, natura/ se făcu un cerc, de-a-dura,/ când mai larg, când mai aproape,/ ca o strângere de ape". Vizualul culminează prin încercarea privirii de a se vedea pe sine, o încercare eșuată. Versul " Și privirea-n
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ei descendent, iar castelul se va prăbuși. Îi rămîne Naratorului-Personaj (marto-rului-"eu") să realizeze acest lucru. El înțelege că sensurile duble ar trebui luate în serios; ca atare, și actorul este capabil să interpreteze fabula în ramă ca pe o oglindire a ceea ce e pe cale să se întîmple. Așa fiind, se poate el însuși salva. Fuge, și în spate vede castelul prăbușindu-se. Astfel poate fi martor dar și să relateze această povestire ciudată. Acest text-oglindă este interesant și din alte
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
al lucrării ca un întreg. Problema punerii în ramă este complicată de heterogeneitatea evidentă a discursurilor desfășurate, incluzînd diferitele materiale media. Problema relației dintre nivelele de narație poate să ne ajute să înțelegem această pictură. Există cumva un grad de oglindire între narațiunea lingvistică și cea pictată, și între lucrarea ca un tot și citatul din Boucher? Textul sablat de pe plăcile de sticlă se citește după cum urmează: Am șase ani și mă ascund după mîini. "Ochiul Rău vine după tine!", țipă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ei este îndreptată spre copiii care doresc să învețe a picta sau poate spre pensulă, acest al șaselea simț al pictorului? Dar apoi, degetul ei indică reprezentarea copilului din pictură în pictura-din-pictură. Cu siguranță, gestul de "a arăta" este obiectul oglindirii. Și această mînă întinsă aruncă o umbră asupra copilului reprezentat. Rama, ea însăși un element naratorial care simbolizează în același timp limitele a ceea ce se presupune că este, datorită exuberanței istoricizării, se scurge de pe tapet spre și dincolo de marginea întregii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este acel mic dar supărător mesaj politic adresat lui (de către cine?) sau nouă, privitori care doresc să-l citească dar nu pot? Singurul lucru pe care această etichetă-plic cu un ilizibil "ebraică" îl face este cel mai important act de oglindire și punere în narațiune. Ebraica se citește de la dreapta la stînga, nu de la stînga la dreapta. Între reprezentarea istorică și creștină a lui Boucher și imaginea scrisului ebraic sînt aduse două culturi pentru a se tolera una pe cealaltă. Dar
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ernest van Alphen, Fucking Literature: On Excess and Sublimity in Kathy Ackter's Narratives (1997). Cea mai veche sursă cunoscută în legătură cu mitul lui Narcis o repre-zintă Cartea a treia a Metamorfozelor lui Ovidiu. Ovidiu exploatează din plin potențialul literar al oglindirii auditive prin imaginea lui Echo, ca întruchipare sonoră a oglindirii vizuale care, în literatură, nu poate fi reprezentată într-o manieră concretă. Cu referire la Echo, vezi inteligenta analiză realizată de Spivak (1993). Exemplul din Texaco este din Patrik Chamoiseau
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Kathy Ackter's Narratives (1997). Cea mai veche sursă cunoscută în legătură cu mitul lui Narcis o repre-zintă Cartea a treia a Metamorfozelor lui Ovidiu. Ovidiu exploatează din plin potențialul literar al oglindirii auditive prin imaginea lui Echo, ca întruchipare sonoră a oglindirii vizuale care, în literatură, nu poate fi reprezentată într-o manieră concretă. Cu referire la Echo, vezi inteligenta analiză realizată de Spivak (1993). Exemplul din Texaco este din Patrik Chamoiseau, Texaco (1992). Textul teoretic pe care se bazează acest roman
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Împrumutate adesea cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cîndva / Într-o după-amiază sau Într-o toamnă /... Și totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prezenței și comunicării cu celălalt, se exprimă Întîi de toate - ca să preluăm răspunsul lui Paul P. Drogeanu la Întrebarea: „a cui sărbătoare e sărbătoare?” - „o sărbătoare (o comemorare și o celebrare) a Însuși celui care o serbează”. Bucurie, cîntec, lumină, oglindire, asimilare a mișcării cotidiene cu dansul și cu ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz, - spațiu și timp al „Îngăduinței” de a-ți descoperi propria
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1999, 6; Tudorel Urian, Jocul vieții și al literaturii, „Cuvântul”, 2000, 4; Ion Roșioru, „Șah orb”, TMS, 2000, 5; Ștefan Cucu, „Șah orb”, TMS, 2000, 5; Daniel Ștefan Pocovnicu, Realismul ca sacrificiu, CL, 2002, 3; Nicolae Bârna, Postmodernismul „propriu-zis” și oglindirea sufletului omenesc, CC, 2002, 8-10; Ovidiu Dunăreanu, Un reper de seriozitate intelectuală și exigență critică, ATN, 2003,1. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
chiar dacă acest răspuns ar fi insuficient dacă te referi la altă intrigă, de exemplu la un roman de James Bond. În cazul literaturii înalte, poate mai mult decît oriunde altundeva, Henry James are dreptate: Ce este personajul dacă nu o oglindire a evenimentelor? Ce este evenimentul dacă nu o ilustrare a personajelor? (1963: 80) Îl putem atunci urma pe Culler pentru a accepta concepția teleologică a lui Propp cu privire la structura intrigilor - evaluarea acțiunilor rămîne în așteptare pînă la perceperea semnificației lor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care tinerii își țin petrecerile nu este un spațiu prea adecvat, așa cum adecvată nu este nici întreaga amplasare a narațiunii. Dar detaliile referitoare la aceste locații sînt rareori esențiale, deoarece nu contribuie decisiv la desfășurarea acțiunii și rareori reprezintă o oglindire a personajelor. Totuși, în multe romane moderne în care apăsarea mediului artificial (industrializat, tehnologizat, omogenizat) ar putea constitui o temă importantă, cadrul poate fi mai mult decît un element de fundal. Acesta poate fi decisiv - jucînd rolul unui personaj - în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a fost scrisă. Prin studiile sale despre Cervantes, Lope de Vega și Calderón de la Barca a încercat să reconstituie ansamblul vieții spirituale spaniole din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Punctul de plecare era convingerea că numai fidelitatea oglindirii poate conferi unei literaturi caracter național (poezia ar face oarecare excepție, pentru că aici adevărul istoric nu constituie o lege, ci, adesea, doar o premisă abandonată ulterior). În virtutea acestui principiu, V. a combătut, tot de pe poziții junimiste, ignorarea specificului național în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
fiind mitologie, etică, știință, observație morală etc.” Apropierea se susține numai până la un punct, deoarece b. este, ca și romanul, „o operă de creație literară”, dar are, spre deosebire de acesta, „o geneză specială” și un mod de realizare specific, fiind „o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase”. Ceea ce separă decisiv cele două tipuri de discurs narativ este natura orală a b., față de existența scrisă a romanului din literatura de autor. Cel dintâi este spus de un povestitor către un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
în care ne aflăm. Lectură plăcută, densă, critică, cu exemple oferite chiar de activitatea autorului, iată câteva dintre "muzele" care recomandă autorul și lucrarea sa către cititorul din branșă, sau pur și simplu, parte a publicului interesat de înțelegerea propriei oglindiri în lume. Radu BALTASIU București, noiembrie 2011 Capitolul 1 Cunoașterea sociologică a culturii 1.1. Evoluția semnificațiilor termenului cultură Ce este cultura? Ce beneficii putem avea din cercetarea culturii? Cât este de importantă cultura pentru sociologie? Acestea sunt întrebări la
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
identifica fire care ne-au legat de ghemul civilizației europene, trebuie să acceptăm că o cortină grea și veche s-a lăsat în acest ungher de lume. Sub acoperirea ei, întunericul solitudinii a sporit din cauza particularităților geografice ale plaiului mioritic. Oglindirea în istorie a acestui spațiu a însemnat, într-o măsură importantă, imaginea izolării noastre în raport cu lumea din afară și chiar în înăuntrul propriilor ținuturi. În interiorul spațiului românesc, relieful a ridicat multiple bariere naturale. Cădeau la fiecare pas în fața străinului care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de învățământ are ca obiectiv general de prima importanță dezvoltarea gândirii copilului, în special a gândirii logice, raționale, iar procesul de predare-învățare a limbii române nu face excepție. După cum sublinia H. Wald, cunoașterea umană trece printr-un salt calitativ de la oglindirea senzorială,individuală, la reflectarea superioară, rațională a 4 Academia R.S.R. Institutul de lingvistică, "Dicționarul explicativ al limbii române", DEX, Editura Academiei R.S.R., București, 1975, p.374. 5 Al. Roșca și colectivul, "Psihologie generală", Editura didactica și pedagogică, București, 1986, p.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
6 2 , p.45. 18 FORMELE LOGICE a) Noțiunea Noțiunea oglindește însușirile generale ale unor lucruri dar și însușirile generale ale operațiilor și uneltelor cu ajutorul cărora pot fi produse și reproduse acele lucruri. Practica socială are neapărată nevoie de fixarea oglindirii generalului in forme logice care să aibă o maximă stabilitate și să fie universal-umane. Reflectarea identității diferitelor lucruri de același gen nu se cristalizează în forma logică de noțiune decât în și prin cuvânt. Reflectarea generalului devine noțiune numai în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul constă în unitatea dintre individual și general, dintre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
experimentale. Ipoteza mai poate fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem, op.citată, p.l65. 45 Idem, op.citata, p.166. 46 H.Wald, op.citată, p.l66. 33 Analogia este un fel de inducție prin care cunoașterea trece de la oglindirea unor lucruri la oglindirea altor lucruri, pe baza asemănării dintre unele însușiri ale lor. Structura formala a unei analogii este: A a, b, c, d B - a . b, c, x X = d ? Concluzia unei analogii este o ipoteză care nu
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]