1,311 matches
-
urmele celor din față, pe care valurile de ninsoare le acopereau numaidecât. Întunericul creștea. - Stați, mai încet, strigă după ei, nu mă lăsați aici! Îi tremura bărbia de frig și pe obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încurcaseră ca într-o capcană, nu mai era nici o scăpare. Privi cerul care se lumina spre margini. Câmpia căpătase o scoarță albăstrie, pe care se fugăreau dâre albe de zăpadă spulberată. Era curată, curată. Bucureștiul - nicăieri, poate stătea pitit sub omăt, undeva, dincolo de păduricea încremenită. Dumitru tot mai căuta din ochi un pom mai înalt, până la care să se ducă. Cât vedeai cu ochii nu se zărea decât blana bogată a iernii. Neacșu începea să simtă și el înțepeneala dinaintea morții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de tămâie și cu prund de ambră. Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul râului, cât părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe care vântul îl grămădește în troiene; flori cântau în aer cu frunze îngreuiete de gândaci ca pietre scumpe, și murmurul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răgușiți cântau ca orlogii aruncate în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
râul cu miile lui unde. Cu corpul nalt mlădiet, albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mînuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Sau adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasere măiastră. Fluviul lat se adâncea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai spune pe nume... de azi înainte. - O! gândi ea în sine cu părere de rău, dar ce era să zică. Șezură pe banca de piatră de lângă portiță... Ea-i întoarse spatele și-și mușca unghiile... el se uita în omăt. Prost lucru! Ar fi putut sta multă vreme așa. Nu știu... în sfîrșît... ea... în sfârșit... domnia ei a fost aceea care - așa încet - c-un pic de mânie și nu prea: - Ermil! - Aud! - Eu să-ți spun drept și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tologindu-se voluptuos pe patul ei de valuri... {EminescuOpVII 151} Părea un crin aruncat în ocean... și numai din când în când se vedea apărând câte - o rotunzime albă a corpului ei ieșind pe suprafața apei albastre, un glob de omăt tradînd un corp de [alabastru ]. Începuse a-nsera și ea iar se lăsă amorului ei cu mare[a], iar surâdea în fața mărei cu acea intensivă și dulce voluptate, își golise gâtul ei de ninsoare, își despleti părul pe umerii rotunzi, își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să râdă cu chicot de bucurie. - Ai sfârșit palatul tău cel nou? întrebă ea. Cu odăi frumoase îmbracate-n mătase roșie, cu oglinzi nalte de șapte coți în care să mă văd goală din creștet pîn-în călcâie... Da, goală, albă ca omătul în acele sale îmbrăcate în purpură domnească. Nu-s eu floarea ta de zăpadă, Ștefane? Ea-i întinse mâna slabă, mică, fină pin gratii. - Ștefane! vezi tu regele evreilor! Gătitu-i-ai scaun împărătesc și schiptru pentru mînile lui ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pin nourii vineți, închegați p-ici, pe colo în bucăți rupte și negre, răriți și desfăcuți pe alte locuri în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în sanie, înveliți în blane de lup cu fața de postav măsliniu, era doctorul de Lys, cu urechile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roșață, cum îmi negrește vederea, încît îmi păreți niște umbre sure zugrăvite pe un părete negru... Demonul ridică varga... păreții se dădură-ntr-o parte și deodată din toate laturile se văzură sale cu păreții îmbracați în atlas alb ca omătul, cusut cu frunze verzi întunecate și cu flori vișinii și strălucitoare. În candelabre mari ard lumânări de-o ceară ca zaharul, cu flacăre diamantine. Aerul salei e argintat, cald de miroase, strălucit de oglinzi cu privazuri de marmură neagră... Cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
casă, mînele erau reci și degetele supte, încît aprinse într-o ceașcă de porțelan spirt de viorele, ca să-și încălzească mînele la flama vînătăroșie... Ieși în grădină să se primble pin cărările ninse, pin arborii desfrunziți cu ramurele-ncărcate de omăt și-i părea c-a fost bolnav... îi părea că e un reconvalescent ieșit pentru prima oară din camera lui de boală... Și se sorea în soarele de iarnă și parcă eternul părinte al vieței îl împlea de sănătate și-mprospătare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sorea în soarele de iarnă și parcă eternul părinte al vieței îl împlea de sănătate și-mprospătare... Nu! Nu! nu voi s-o mai văd... El vedea în ziua caldă de iarnă copii jucîndu-se pe strade și *** îndu-se cu mingi de omăt... chicot, râs, veselie... Toată natura naivă și bucuroasă că trăiește, numai [el] întunecat, nefiind bucuros de viața lui, el cu naivitatea lui pierdută, cu ochii adânci, cuminți, însă fără de speranță... "Și se zice că nu e fericire-n lume", murmură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dezbrăcat și se trezise îmbrăcat în hainele lui cele mai bune, negre. Astfel ieși pe uliță. Căzuse cea dendîi ninsoare și pe zidurile de-a lungul ulițelor el văzu pe ici, colo câte un copilaș îmbrăcat bine, făcând bulgări de omăt și aruncând unu-ntr-altul. Erau veseli și râdeau copiii. - Măi băiete, cum te cheamă? îl întrebă el pe unul. - N-am nume, n-am fost botezat, zise copilul râzând. Același răspuns i-l dete al doilea copil. Astă - seară el nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din acea cumplită amorțeală, nici piciorul; ceea ce simțea însă în suflet era o estremă mulțumire, un sentiment de ușurare a inimei. Când se trezi acuma, se trezi nu acasă, ci-ntr-o grădină mare și frumoasă, pe arborii căreia atârna omăt. Vro câțiva copii se jucau cu bulgări de zăpadă și fugeau repede prin grădină, iar într-alt loc văzu o fată tânără îmbrăcată în alb, foarte, foarte palidă la față și cu ochii pe jumătate deschiși numai. El s-apropie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mînecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla. Bietul Porfirie Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe două scăuieșe erau patul lui, acoperit c-un mindir de paie, o masă plină cu cărți bisericești și mirene de pe vremea lui, un scaun de lemn fără spate, niște icoane vechi lucrate de mâni călugărești pe păreții albi ca omătul - atâta era totul. Fereasta lui era-n soare, ceea ce da întregului simplu o arătare plăcută. El nu se supăra de nimic în lume, nimeni n-auzise vorbă slabă din gura lui. Altfel toată ziua-și făcea de lucru. Lega cărți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nicolson Limited, xe "Londra"Londra, 1991). xe "Schwefelberg"Schwefelberg, Arnold, Amintirile unui intelectual evreu din România (editor: Leon xe "Volovici"xe "Volovici"Volovici), Editura Hasefer, xe "București"București, 2000. xe "Sebastian"Sebastian, Mihail, Jurnal. 1935-1944, text Îngrijit de Gabriela xe "Omăt"Omăt, prefață și note de Leon xe "Volovici"xe "Volovici"Volovici, Editura Humanitas, xe "București"București, 1996. xe "Șafran"Șafran, Alexandru, Resisting the Storm. Romania 1940-1947 (editor: Jean Ancel), Yad Vashem, xe "Ierusalim"Ierusalim, 1987. Țugui, Pavel, Istoria și limba
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Limited, xe "Londra"Londra, 1991). xe "Schwefelberg"Schwefelberg, Arnold, Amintirile unui intelectual evreu din România (editor: Leon xe "Volovici"xe "Volovici"Volovici), Editura Hasefer, xe "București"București, 2000. xe "Sebastian"Sebastian, Mihail, Jurnal. 1935-1944, text Îngrijit de Gabriela xe "Omăt"Omăt, prefață și note de Leon xe "Volovici"xe "Volovici"Volovici, Editura Humanitas, xe "București"București, 1996. xe "Șafran"Șafran, Alexandru, Resisting the Storm. Romania 1940-1947 (editor: Jean Ancel), Yad Vashem, xe "Ierusalim"Ierusalim, 1987. Țugui, Pavel, Istoria și limba română
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
desface lungi cîmpuri de secară / În ora ce se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mînerul”, „cuvintele În aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi În ospățuri”, „prin carnea În descreșteri se deslușesc omături” etc.), În care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației se reliefează În suave geometrii: glasul precum o algă și ceasu-nchis În părul rotund În șerpuire pe braț ca rădăcini surîsul cercuiește În aer un profil și-n talgere de umbră
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat. ............................................. Convoiu-ntreg, nedeslipit, Îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism remarcabil al culorilor. Al doilea peisaj este mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la Paris, ce făceam și ce gândeam în vremea aceea... O regăsesc, așadar, pe Monica vie și interesată de tot ce se întîmplă. Cum tocmai i-am adus voi. 5 din Agendele lui Eugen Lovinescu, cu fabuloasele pagini ale Gabrielei Omăt, care reușește, înmulțind la infinit notele, să obțină o frescă "poantilistă" a interbelicului, Monica observă: " Ar trebui ca toți cei care se complac în a da o imagine a interbelicului dominat de ideologia extremei drepte să citească notele Gabrielei Omăt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Omăt, care reușește, înmulțind la infinit notele, să obțină o frescă "poantilistă" a interbelicului, Monica observă: " Ar trebui ca toți cei care se complac în a da o imagine a interbelicului dominat de ideologia extremei drepte să citească notele Gabrielei Omăt pentru ca să vadă cum arăta epoca. Recent, în 22, până și Alina Mungiu, vrând să arate cât de firavă era intelectualitatea democratică la noi, se rezumă să-i citeze pe Stahl și Golopenția, personaje foarte brave, dar de rang secund. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nostru și cu toate astea supușii lui au dus-o mai rău sub moștenitori decât sub el. În locul unui subiect erau acum mai multe subiecte, cu aceleași trebuințe, cu aceleași cheltuieli și cu mai mică avere. Un mic bulgăr de omăt căzând din vârful unui munte se face din ce în ce mai mare, rupe cu el copacii codrilor, strică ogoarele, astupă un sat. Un mic sâmbure greșit în organizația societății, în viața economică crește și îngroapă o națiune. Ne mirăm cu toții de mulțimea crâșmelor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de cloșcă, are meseria de a-și înfierbînta creierii cu câte - un păhar de bere și a-și transmite fumurile perciunatului cap drept la Viena pe sârmă, care, după cum se știe, nu roșește. Astfel corespondentul anunță din Iași troiene de omăt, încît după "Neue freie" noi patinăm de-a binele. Dar desigur că floarea acestor "horespiundenți" își are cartierul general sub cerul Pașcanilor (Dacă acești indivizi obicinuiesc a avea ceea ce legile noastre numesc domiciliu, o e mare întrebare). Iată ce spune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ÎN EPOCA PREISTORICĂ... "] În epoca preistorică existau într-adevăr sate de locuințe palustre, dar nu credem că d. Gafencu, antreprenorul curățirei stradelor, are de gând a lăsa în grija cerului prefacerea Iașilor în oraș palustru. De când a 'nceput a cădea omăt și a se topi prin gradul mic de temperatură a aerului atmosferic, am ajuns de a avea nevoie de catalici pentru a pătrunde prin râurile, lacurile și toate formațiunile idrografice în mic pe care le prezintează stradele iubitului nostru oraș
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mică, nu se dau la adresa lor decât tocmai a treia zi; adecă trebuie împărțitorilor două zile ca să ducă o scrisoare, bunăoară, de la un cetățan din Sărărie la unul din Păcurari ori Beilic și uneori chiar din Sărărie. Oricât de mult omăt a căzut zilele aceste în orașul nostru, ni se pare totuși că împărțitorii umblă peste măsură de încet. De asemene corespondența de afară se împarte neregulat și cu întîrziere, mai ales prin mahalale mai depărtate de centru. Rar se întîmplă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]