18,249 matches
-
arătat în lume, n-a acordat interviuri, nu răspunde la telefon și nu are adresă de mail. Cartea recentă pleacă de la o afirmație a lui Hegel: „Numai de la înălțimea unei infinite bune dispoziții poți observa, la picioarele tale, eterna prostie omenească și poți râde de ea”. Cartea aparține unei specii numite sotie (la origine o piesă de teatru jucată de proști), cultivate ulterior de prozatori ca Gide și alții, cu subiecte derizorii, amuzante și frivole, neserioase și comice, pe scurt, insignifiante
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
condiția de martor la cea de spectator, obiectivitatea implicată a primului fiind înlocuită de subiectivitatea detașată a celui din urmă. Viața măruntă și colcăitoare a omului obișnuit își extinde expresivitatea joasă și memorabilă și asupra textului. Esențele (im)pure ale omenescului se extrag prin „profetizarea” amănuntelor (vezi molia din dantelă din Zgomotul liniștii călinescian). Aproape de castel e o proză ambiguă, misterioasă prin chiar filmarea în ralanti a personajelor și prin deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
Blaga sau Pillat, veritabili monștri sacri în evocarea virtuților vinului. În plus, pentru naturile enofile, iubitoare de vin și înzestrate deopotrivă cu aplecare spre speculația fină, vinul se distinge prin cîteva trăsături aristocratice: mai întîi, vinul nu e rodul artificiului omenesc, meșterul lui suprem fiind deus sive natura. Ca expresie finală a fermentației pe bază de entelehii secrete, vinul e prelungirea miracolului lumii, de aici predilecția cu care e folosit în ceremonii religioase. Oricît de secularizată ar fi mintea românului, reminiscența
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
cadru- spațiu nu are ce căuta nici un spectacol. Personajele se văd, dar nu se aud. Cuvintele nu mai învăluie, nu mai au putere să acopere toate lucrurile și ființele, ca să le apropie, să stabilească o cît de firavă comunicabilitate autentică, omenească și nu „administrativă”, ceva mai mult decît o legătură, o ținere de căpăstru. Cuvintele sînt neputincioase, se devalorizează (acea devalorizare ce va fi atît de bine cunoscută de Ionescu și Beckett). Se instaurează tăcerea. Este tăcerea pietrei, a aridității, a
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
uneori. În timp ce durerea crește pînă la stadii insuportabile, iar „ruina obrazului” și a întregului corp este tot mai vizibilă, poezia din Puntea păstrează distanța, creînd și utilizînd o perspectivă, folosind un unghi fie religios, fie filozofic, fie, pur și simplu, omenesc pentru a asimila creativ suferințele, pentru a le da o formă artistică și un sens major. Pentru că omul este, fundamental, singur în fața morții, Sorescu creează - cu el însuși ca personaj - un decor al solitudinii ultime; un mediu de spital din
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
prost preparate decât le fac eu acasă). Bineînțeles că m-am extaziat și am asigurat-o că n-am mai mâncat așa ceva. Trăiască minciunile convenționale! Și acum, o întâmplare nu foarte hazoasă, mai curând tristă, dar grăitoare pentru paradoxurile firii omenești (și porcine). În programul vizitei mele în Statele Unite, era prevăzută și o fermă, mai exact o crescătorie de porci. Pe lângă Chicago. Când am ajuns acolo, am înțeles și eu ce înseamnă supertehnicizarea, supermecanizarea. Era o crescătorie de zeci de porci
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
de „stareți” cu experiență sau de ierarhi, fie de călugărițe neștiutoare de carte, fie de simpli monahi începători, minunat „accidentați” de harul dumnezeiesc, sunt de multe și nebănuite feluri. Unii dintre ei au metehne sau ticuri cât se poate de omenești, alții au plăceri vinovate, dar toți trăiesc sub clopotul de sticlă al celor trei virtuți izbăvitoare: nădejdea, dragostea și credința. Acest fel de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
toată viața la o Euridice inaccesibilă (Poezia). Această sfâșiere între aspirația și conștientizarea imposibilității captării inefabilului (divin) în vers (sau absența harului) reprezintă materia de bază și energia poeziei lui Marian Drăghici (dar câtă poezie, de pildă, în poezia „nevisată“, omenească, a scenei din cimitir!). Sigur, ea, sfâșierea, poate aminti de eminescianul „Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?“, dar, în fond, este vorba despre criza modernă a clivajului dintre „cuvinte și lucruri“ (scindarea se produce și la nivelul sinelui, între
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
Bacalbașa aproape neștiutul, și cu două note asupra ediției (1987 și 2014). Pedanteria, în fond, a lui Bacalbașa, care nu și-a dorit o suită de amintiri lejere, ci un document, masiv și detaliat, e acum scutită de orice posibilă omenească scăpare. Putem lua ceea ce scrie drept etalon, verificat de cei doi îngrijitori ai ediției în arhivele epocii. Ceea ce se poate, dintru început, vedea este că timpul, la începutul anilor 1870, trece încet. Deși revoluțiile, războaiele, răsturnările de situație nu lipsesc
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
trec lipită de ispită, bagaje, iluzii,/ trenuri de care mă agăț pe ultima sută de metri,/ autostrăzi spintecate rîzînd” ( Viața în bagaje). Dar inhalarea acestei mobilități similare unui stupefiant duce la figurile unor destructurări, ale ambianței ca și ale făpturii omenești. Viteza percepțională sporește pînă la halucinație, implicînd cochetăria, lascivitatea, levitația izbăvitoare: „în rest,/ magia erotică în visul nocturn,/ viața e aici, clipa ce trece, anotimpul de acuarelă/ crescut și așezat peste orașul meu,/ tăcerea elocventă a celor patru telefoane,/ trupul
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
are cum să încheie povestea despre părinții doctorului Deleanu. Dimpotrivă, acum, el are nevoie de ajutorul meu. Trebuie să intervin neapărat la vreo fundație umanitară ori la primarul din Limanu-de-Sus, să-l ducă de urgență într-un azil, o ființă omenească nu poate să trăiască în condițiile astea și să se mai cheme om. Mă pregătesc să-mi închei vizita. Bătrânul, trezit brusc, așa cum și adormise, pare că s-a remontat oarecum, zâmbește (un zâmbet complicat, cu multe firide, pe care
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
care o constituie tocmai poezia.” Omul care și-a vândut umbra a părăsit demult basmul lui Adelbert von Chamisso pentru a deveni fantoma ubicuă în „suburbia absolutului” nostru și a ne ajuta să depășim criza actuală a umanităț ii și omenescului, cu atâtea îngrijorătoare înfățișări arbitrare. În acest nu prea încurajator stadiu conflictual al existenței noastre, când puterea corporațiilor crește, ca și dependența guvernelor de ele, cu un precumpănitor factor financiar în orice alegeri libere, contrast accelerat între bogați și săraci
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
poate "adormi uitat", înainte de a se ajunge la un gând salvator. La capătul petrecerii, ca luptă "cu morile de vânt", lumea se umple de "un cântec", spune Blaga. Dar cântecul nu pare a fi o compoziție pe de-a ntregul omenească, ci un atribut de origine tainică ("noi suntem purtători de cântec") și ambivalent. Dacă lupta cu "morile de vânt" cunoaște extaza cântecului, drumul spre moarte prinde la fel "chip de cântec", al cărui motiv pare a fi trecerea însăși, în
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
și mistuitor e viciul scrisului!”, căci „Tot ce mă interesează mai mult pe lumea aceasta este procesul de creație. Ce mister este oare acesta care face ca simpla dorință de a povesti să se prefacă în pasiune, ca o ființă omenească să fie capabilă să moară pentru ea; să moară de foame, de frig sau de orice altceva, numai pentru a plăsmui ceva ce nu se poate vedea și nici atinge...?” În acea vreme își începe ucenicia ca ziarist la El
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
se vede în acțiunea de a aduce gândirea pe calea simțurilor, să-i dea aura caldă a sentimentului. În poezia analitică ochii poetului coboară de la cerul cu universalele sale, la privirea pământului cu infini tatea de individualuri și de experiențe omenești. Se caută într-un timbru o lume; într-o amprentă, un om. Marian Barbu se înscrie în tendința spre concreti tudine a scriitorilor americani, vizibilă fie și din îndreptarea "observației" lor spre un oraș sau stradă, spre o mașină sau
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
revenit, cu încăpățânare, cu speranță, la opțiunea dintâi: cultura, arta, literatura, viața de familie. Nu toți au avut, din păcate prilejul să vadă și zilele mai senine. Importantă însă, imposibil de eludat, este strânsa și fatala îmbrățișare a destinului lor omenesc cu timida, fragmentara, oprimata și totuși strălucitoarea lor operă. Personalitatea lor, scrierile lor, manifestările lor publice nu pot fi nici înțelese, nici judecate în afara acestui proces de agresare și de sufocare a vocației, a operei lor, de opresiune a celor
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
dreptul existențialiste. Eroii lui se definesc nu prin raport cu lumea exterioară, cu societatea; rolul conștiinței individuale este esențial pentru ei în conturarea valorilor și a sensului propriilor lor vieți. Injustețea lumii și de aici absurdul ei și al destinelor omenești, amoralitatea personajelor, autenticismul și un terbil Angst ce plutește peste toate sunt repere esențiale ale romanului Cei șapte nebuni și ale continuării acestuia, Lansatoarele de foc (Los lanzallamas), încă netradus în românește. În Cei șapte nebuni, eroul, Augusto Remo Erdosain
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
împinsă la detaliu, cu un impecabil realism, care funcționează până și la depunerea jurământului de către gărzile elvețiene. În reproducerea lor, autorul nu iartă nici o sintagma, doar că le întoarce pe dos. Deși nu lipsită de subtile trăsături grotești, frizând deșertăciunile omenești ale slujitorilor Domnului, ironia e înlocuită de căldură când e vorba, însă, de pontiful dezertor, unul dintre cele mai profunde personaje izbutite de Michel Piccoli, plin de o tristețe și o resemnare la vederea căreia îți pleci, copleșit, ochii în fața
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
nimeni nu poate garanta că nu se vor produce dezastre ecologice în timpul exploatării zăcământului de la Roșia Montană" și cere Guvernului interzică utilizarea cianurii la exploatarea aurului și argintului. Considerăm că orice activitate de exploatare care poate pune în pericol vieți omenești și calitatea mediului trebuie să fie precedată de studii de impact bazate pe o expertiză reală, nu dictate de interese pur economice de grup. Autoritățile dau dovadă de inconștiență prin ignorarea sau omiterea elaborării de planuri pentru prevenirea și combaterea
Partidul Verde: Nimeni nu poate garanta că nu se vor produce dezastre ecologice în timpul exploatării zăcământului de la Roşia Montană () [Corola-journal/Journalistic/26464_a_27789]
-
de licență de exploatare a resurselor minerale să nu se acorde fără cerință expresă că procesele tehnologice folosite să fie certificate ca fiind ecologice și sustenabile. Considerăm de asemenea că orice activitate de exploatare care poate pune în pericol vieți omenești și calitatea mediului să fie precedată de studii de impact bazate pe o expertiză reală, nu dictate de interese pur economice de grup, si de asemenea să fie elaborate planuri pentru prevenirea și combaterea dezastrelor. Cerem Guvernului să asigure în
Partidul Verde: Nimeni nu poate garanta că nu se vor produce dezastre ecologice în timpul exploatării zăcământului de la Roşia Montană () [Corola-journal/Journalistic/26464_a_27789]
-
am zburat pe insula magică. Acolo, Stăpîn absolut, Prospero! Am locuit cîteva ore, iarăși, pe insula misterioasă unde puțini mai au șansa să ajungă, să supraviețuiască, să renască pentru ca vraja minții și a teatrului să nu piară în aburii ființei omenești. George Constantin este unic. Îl ascultam și îl priveam, pe ecranul telefonului fiului său, Mihai. Putere dumnezeiască în verbul său. În cuvîntul rostit altfel, un cuvînt care întoarce lumea pe dos, care te urmărește obsesiv, care te ia în stăpînire
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
Prostia omenească începe la 24 de ani Niște cercetători canadieni au stabilit pe baza a 3305 (ce precizie!) de subiecți că maximul capacităților noastre cognitive este atins la vârsta de 24 de ani. După care ar începe declinul și am deveni tot
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2568_a_3893]
-
limbii literare, aspect dezvoltat în comunicarea despre „epitetul eminescian“ și în atâtea altele. Dintre relațiile lui Marius Sala cu nelingviști aceea cu Eugen Simion, evocat în patru episoade, ni se impune drept cea mai plină de semnificații : intelectuale, morale, pur omenești. În fostul coleg de la Filologie (mai tânăr cu un an decât el) îl vede azi pe „constructorul de catedrale“, omul care a făcut imens pentru Academie și pentru cultura națională. Editarea manuscriselor eminesciene e un proiect care i se datorează
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
-L descoperă în noi, în imanența Sa, prin deschiderea noastră în iubirea desăvîrșită. Această experiență care trebuie să fie ținta finală a oricărui creștin adevărat, nu este descrisă nici de Sfinții Părinți care au trăit-o, ea fiind dincolo de puterile omenești de expresie. Epifaniile sunt covîrșitoare: să ne gîndim doar la Moise pe Muntele Sinai. În nevrednicia mea, am gustat doar de cîteva ori o bucurie inefabilă, prin dulceața și liniștea ei, după împărtășirea cu Sfintele Taine ale Euharistiei“.
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
un lucru bun ca Adolf Hitler să fi fost forțat să se supună terapiei prin aversiune, astfel încât numai gândul la un nou puci sau pogrom să-l facă să-și vomite prăjiturile cu cremă. Hitler era, din păcate, o ființă omenească și, dacă am fi fost de acord cu condiționarea unei singure ființe omenești, ar fi trebuit să fim de acord cu ea pentru toată lumea. Hitler a fost o mare pacoste, dar istoria a mai cunoscut și alți indivizi, suficient de
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]