1,306 matches
-
că văzuse în Sămănătorism un fel de continuare a direcției junimiste. Transformarea criticului într-o instituție s-a produs treptat, pînă spre sfîrșitul secolului. Tandemul Maiorescu - Junimea a ajuns să dirijeze cultura română încă de pe la 1880. Apoi puterea acestei entități omniprezente a mers crescînd; verdictele ei temute au decis soarta unuia sau altuia dintre scriitori, sprijinul ei a impus talente firave, dar obediente, anatemele ei au schimbat dramatic destine. Pentru scriitorii români de pînă la Primul Război Mondial raporturile cu Junimea
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
atitudinea celorlalți, reușind pentru câteva clipe să recontureze o lume a armoniei și distincției. Spectacolul este alcătuit din-tr-o suită de mici scene, scurte și bine închegate, al cărui principal liant, dincolo de subiectele care țin de lumea nobiliară, este umorul, aproape omniprezent, exclus doar în scenele tragice, cum este executarea ultimului țar al Rusie, Nicolae al II-lea și a intregii lui familii, scenă evocată prin proiecții la începutul spectacolului și pe viu către sfârșitul lui. Sau scena, pe care nouă nu
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
fotoliile saloanelor frumos garnisite cu covoareť și înconjurați de cărți îmbrăcate în piele și într-o atmosferă de siguranță au dominat literele americane în cea mai sănătoasă fază americană, cea Ťfără înfierbântări și vulgaritățiť, dar pudibondă într-un fel de omniprezentă stare de veghe." Pentru astfel de personaje, cea mai bună tradiție e cea întruchipată de ei înșiși, de felul în care înțeleg americanitatea: ca autolimitare, autosuficiență și autocelebrare. Problema este că Fairchild, spre desebire de autorii din Nord menționați, e
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
literatura ținea loc de orice și mai ales de informație culturală elementară. Foarte multă literatură de atunci pare acum scrisă de și pentru autodidacți. Orice drum către o informație corectă era unul aparent individual. "Autodidactul" lui Sartre este o figură omniprezentă în literatura noastră postbelică. Ce înseamnă cultură de autodidact? Înseamnă, în primul rînd, nume mari, foarte mari: Kant, Nietzche, Wilde, Pascal, nume care abundă la Octavian Paler. În al doilea rînd predomină automistificarea: personajul nu este un individ, ci un
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
care m-am atașat. Cu discreție. Pentru că iubește, necondiționat, acest loc, pentru că simte, adînc, nebunia teatrului, și face, pentru asta, orice. Înainte să merg, seara, la spectacolul Povești de familie de Biljana Srbljanovic, am rătăcit prin oraș. Atmosfera unui mister omniprezent mă urmărește peste tot. Mă însoțește pe acolo pe unde încerc să văd nevăzutul, să înțeleg de neînțelesul, să-mi imaginez viermuiala de altădată, acel du-te vino de pe Dunăre, din port, din suflete, amestecul de aristocrație și negustorie, de
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. În Casandra, Nicolae Iorga pornește de la o tragedie a lui Eschil (Agamemnon) și alta a lui Euripide (Troienele) păstrând în parte simbolistica originalului, de pildă conotațiile funeste ale focului omniprezent. Alți autori se inspiră din câte o piesă elină: Petru Dumitriu în Preludiu la Electra și Iosif Naghiu în Misterul Agamemnon reiau prima secvență a Orestiei eschiliene, Radu Stanca în Oedip salvat, Nicolae Ionel în Oedip și Vlad Zografi în
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Provis (de altfel, Jaggers arată, în final, atribute de personaj demiurgic - știe secretele tuturor, de la Miss Havisham și Magwitch, pînă la Pip și Estella, fără ca alții să știe ceva despre el). În fața noutății, Pip rămîne blocat. Fuge la "omniscientul" și "omniprezentul" Jaggers pentru a primi confirmarea sumbrei realități. Jaggers o face cu un anume cinism, invitîndu-l să nu mai creadă în vise, ci în fapte. O afirmație, să recunoaștem, cu ramificații filozofice cam subtile pentru un simplu contabil și consilier juridic
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind "invenția" exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații.
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
înțeles să-și înceapă activitatea noul O.N.C. Permutat din ultimul juriu C.N.C. în primul juriu O.N.C. (alături de doi regizori întru totul consensuali: Mircea Dragan și Sergiu Nicolaescu chemați, acum, să decidă - ei! - ce e valoros și ce nu!), omniprezentul gazetar pe post de critic de artă - mereu agreat pentru substituirea convenabilă - e din nou în cunoștință de cauză, dar se lasă mai puțin decît oricînd sedus de umbra vreunei neliniști problematice (Cont. id. euro., nr. 28-1995; respectiv, Ibidem, nr.
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
feței. Pentru doamne și domnișoare mereu tinere. Ana-Maria Gorgonețu: În căutarea propriei frumuseți. Editura Coreus Publishing, București, 2005. Preț: 29,80 lei. Marketing și creștinism În urma strategiilor ingenioase de marketing, mărci precum McDonald’s, Coca-Cola, Nike ori Disney au devenit omniprezente în viața noastră de zi cu zi, influențându-ne. „Problema este că odată cu mărfurile pe care încearcă să ni le vândă, aceste companii multinaționale caută să ne ofere în plus un bonus - o viziune asupra lumii. Bem, mâncăm, ne încălțăm
Agenda2006-04-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284681_a_286010]
-
de "noua orînduire". O empirie frenetic-melancolică răsfrînge dramatismul exact al materiei, precum un nostalgic semn al normalității spulberate. Ritualurile cotidianului reprezintă disperate tentative de apărare, după cum concentrarea pe detaliul devenit obsesiv, absorbant, constituie o pavăză împotriva generalității malefice, a primejdiei omniprezente în articulațiile unei obști dereglate și văduvite de speranță: "De departe mă uitam la tuciul uriaș de săpun cum fierbea în curte. Mama îl potrivea îl vrăjea, mama îl apuca în clocot de pe pirostrii negru tot de funingine, îl punea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
scriu în acest articol. La doar câteva minute după proclamarea, pe 17 februarie 2008, a independenței noului stat Kosovo, televiziunile de la București au fost luate cu asalt de-o serie de politicieni și comentatori politici. Specia o cunoașteți, pentru că e omniprezentă: extremiști cu priviri fixe, hipnotizați de propria tâmpenie, jurnaliști reșapați, zâne expirate, patrioți vigilenți, demagogi de stânga, dar cu agendă de dreapta, tembeli solemni, țârcovnici cu maniere de grăjdari și tot ce mai găsești prin iarmarocul vieții publice din România
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
de modernitate, nici pe departe semnificativă. Este destul să remarcăm că, în linii mari, actele centrale sunt bine construite într-un tipar tradițional, în timp ce extremele se vor stilizate, dominate de simboluri, nu totdeauna clare sau necesare. De exemplu, piramida transparentă, omniprezentă cu diverse întrebuințări, este machetă de arhitectură? Este un simbol masonic? (Gustav al III-lea a fost mason, dar credeam că l-am pierdut pe drum.) Ce rost au inserțiile de balet gen „Moartea lebedei” fără nici o legătură cu atmosfera
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
și închisoarea. Prea puțini sînt cei care nu trec pe acolo. E destinul fiecărui personaj și toți o știu sau o presimt. Destin pe care îl asumă, dar, în general, încearcă să îl uite, fiecare după posibilități. Iar dacă, nocturn, omniprezentul labirint este contracarat de închisoare, diurn - îi este contrapusă Curtea, adică simulacrul ordinii. Curtea lui Louis XIV este un bal mascat interminabil, cu schimbări perpetue de parteneri care prind fluturi (sic!), cu neîncetate urmăriri, balete, jocuri de noroc, dar și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
sine - așa cum n-o face cu cei evocați -, și nu se ferește să recunoască, adesea, că în purtarea lui - în cazul convocărilor scriitoricești, la USR, în redacția revistelor etc. etc. - era inclusă și o mare doză de frică. O frică omniprezentă într-un regim opresiv, o frică pe care trebuie s-o fi resimțit - alături de anxietățile legate de propria- i creativitate de poet, speculează Agopian - chiar Nichita Stănescu (unul dintre defectele lui era... „frica de milițieni”) și pe care acesta din
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
refuză constrângerile locului comun („răcirea încălzirii planetei”) e deschis jocurilor plurilingve: Cuțu-cuțu nach Grivei, Pașopt na turbincă!, network de hai-huiști, laptopiseț, poatever, Jemandea, apropo de by the way. Un mecanism esențial de dezvoltare a discursului e intertextualitatea: Caragiale, desigur, e omniprezent (bobor, nacafa, rezon, moft, vițăvercea, C’eș’copil?), dovedindu-se chiar reproductibil în engleză: „Te doare la inimă, Johnny, mamă? - Whatever!”. I se adaugă clișee literare mai cunoscute, eminesciene la origine, dar intrate în uzul comun („ne-am dat mai
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
ne-a oferit un asemenea exercițiu asupra propriei existențe într-un volum anterior, intitulat Autoportret într-o oglindă spartă. De data aceasta nu ne propune o viziune în mozaic, ori cubistă, și n-a spart nici o oglindă. Dar oglinda e omniprezentă, căci fără ea autoportretele pe care le examinează cu atâta finețe de spirit n-ar fi existat. Într-una dintre maximele sale, Leonardo da Vinci ne spune de altfel: , Oglinda fu cum nu se poate mai mândră să reflecte imaginea
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
pentru o suferință primară, cea a foamei. Povestea se hrănește cu oralitate în toate sensurile termenului. A mînca și a fi mîncat sînt, fără încetare, puse față în față.Tema canibalismului, a gazdei-căpcăun ca figură a unei ospitalități excesive este omniprezentă. O știm prea bine de la aventura lui Ulise la Calipso, care nu ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
înainte de-a pătrunde cu tot dorul său în nesfârșitul ocean. Pentru Karol Wojtyła: câmpie deschisă brăzdată de-un pârâu liniștit, - făr de talaz care se zbate pe-al curcubeului arc - i u b i r e a - i forța omniprezentă, capabilă să îi explice totul, să îi dezlege totul, el fiind doar frunza care nu se înspăimântă de nimic, știind că totul e trecător și efemer. De aici concluzia indubitabilă că iubirea și credința pot fi pentru om și pentru
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
surprinsă că era făină” Andreea: “După a cincea pastilă s-au agravat. Stări de vomă, dureri de cap, amețeli, nu eram foarte conștientă, mi-era tot timpul somn.” Andreea și-a cumpărat pastile pentru slăbit de pe internet sedusa de reclamă omniprezentă, de recomandările făcute inclusiv de unele reviste. Naivitatea a costat-o scump. Tudor Ciuhodaru, medic UPU Iași: “Se pune problema dacă nu o merge o evoluție din asta culminanta, agaravanta spre insuficientă hepatică. Ați mai luat pastile din astea fără
Otrava din capsule. Vezi aici transcriptul emisiunii ”În Premieră”, sezonul 3 () [Corola-journal/Journalistic/23428_a_24753]
-
numele. Sunt mândră de numele meu și nu am simțit niciodată nevoia să-l schimb. Apartenența la o dinastie artistică e pentru mine o zestre spirituală, cu atât mai valoroasă cu cât distanța de origini e mai mare. Dar prezumpția - omniprezentă în existența mea de atunci și prezentă până și în întrebarea ta de azi! - că acest nume mi-a prins bine implică faptul că am profitat de pe urma lui. Ce anume am obținut pe nemerit? Nota zece? Premiul întâi? Un loc
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta de care
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
de după anihilarea a tot ce se presupune a fi omenesc, îngăduindu-i însă să mai spere că, până și dincolo de ultima clipă rămâne ceva vrednic de a fi salvat. Frapează, subjugă contrastul dintre realitatea nediferențiat mohorâtă, monoton oripilantă sub zăbranicul omniprezentei cenușe funerare și sclipitoarea ei evocare într-un text de o glacialitate dozată în așa fel încât să biciuiască imaginația, să întrețină, cu minimum de informații pentru maximum de efect, curiozitatea cititorului conștient aproape de la bun început că nu vor
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
vede, aude sau prinde din zbor, avînd în același timp tupeul să scoată în furculiță ignoranța unora și să proiecteze propriul său arivism social asupra altora. Ai vrea să-i spui și amicului tău eseistul, cel care, devenit peste noapte omniprezent, susține rubrici subțiratice și de cele mai multe ori indigeste în toate gazetele din țară și străinătate, publică volume în serie nu mai puțin lipsite de strălucire, prezidează puzderie de comiții și comitete, împărțind altora premii, distincții și regala-i bunăvoință, împingîndu-se
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
sărbătorit grandios vârsta de 75 de ani. Nu știu cum s-a aniversat la alte vârste, dar, probabil, a ales omagiul la masa de scris. Omul masiv, cu voce ștearsă, striată, dar cu priviri năucitor de mobile, pare extrem de ocupat, dar este omniprezent și accesibil tuturor. Nimic nu se poate opune unei organizări ca la carte, chiar dacă s-au adunat la un loc mari personalități cu gusturi contradictorii și gânduri de supremație disolvante. Mărturisesc, omul nu mi-a plăcut de la început. începând cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]