2,025 matches
-
acute care reprezintă o disoluție de diferite grade, temporară, a personalității și conștiinței cu eliberarea unor imagini similare celor din cursul visului; organizările delirante cronice ale personalității în care sunt incluse următoarele aspecte: o anumită predispoziție ereditară, cronicizarea unui episod oniric, o tulburare primară a personalității bolnavului. În ceea ce privește etiopatogenia delirurilor cronice, A. Porot, menționează următoarele puncte de vedere: concepția psihogenetică conform căreia delirul derivă dintr-o atingere mai profundă și greu de explicat a personalității bolnavului; concepțiile organogenetice, biologice și dinamice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pseudo-descoperiri fantastice, imaginare, toate acestea fiind corelate simbolic cu angoasa, pe care caută să o evite într-o manieră sublimată, tocmai apelând la aceste domenii „explicative” ale „pseudoștiințelor”. În sensul acesta, atmosfera opiniei publice pare a fi o vastă panoramă onirică care cuprinde întreaga societate și căreia nu i se poate sustrage nimeni. Expansiunea nevoilor culturale generată de „cultura de masă” este favorizată de două grupe de factori: prelungirea duratei de școlarizare și complexitatea formării profesionale, dezvoltarea distracțiilor, a divertismentului. Civilizația
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acțiune, „scrise într-un ritm viu, care se citesc pe nerăsuflate” (Sorin Titel). O nouă alcătuire romanescă, Taina stelelor (1982), ori nuvelele din Ispita speranței (1983) surprind prin dezinvoltura cu care autorul trece de la cel mai acut realism la magia onirică și deschiderile poetice. Același amestec de gingășie și brutalitate, de naturalism abrupt întrerupt prin cădere în emoție romantică se regăsește în Livada viselor (1986), roman al unor întâmplări neobișnuite, în care, de pildă, mireasa își scoate ciorapii ca să adune în
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
televizate, care puteau fi ascultate de toți cetățenii, în liniștea căminelor confortabile și bine securizate. Prozatorii latino-americani par să fi fost cei mai sensibili la această nouă realitate: ei au înlocuit realismul clasic cu „realismul magic”, „realismul imaginar” și „realismul oniric”; rușii, precum Aitmatov și Bulgakov, au preferat „miraculosul realist” și „comedia tragică”. Dar marile schimbări au avut loc în domeniul muncii și al supraviețuirii. Struggle for life și spaima de șomaj aproape că au dispărut. Roadele progresului științific și tehnic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hîrtie (1994). Colaborează cu versuri, eseuri, articole la „România literară”, „Familia”, „Vatra”, „Poesis”, „Echinox”, „Luceafărul” ș.a. În Pedale de hârtie și în volumele ce urmează P. propune formula unui textualism autodistructiv, apocaliptic și pe alocuri parodic, care își asumă descendența onirică și neoexpresionistă. El tematizează actul poetic cu ironie livrescă și luciditate tragică. Marca specifică e un fel de „greață” sartriană de realitate și de literatură. Relațiile dintre realitate și ceea ce „descrie” poezia, dintre corporalitate și poem, dintre realul dinafară și
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
J.D. Salinger. Narațiunea nu este totuși simplistă, în parte și datorită construcției de tip puzzle: realitate cotidiană, reverie, miraculos. Trecerile sunt alunecări bruște dintr-o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul Serenadă la trompetă (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain- Fournier autohton. Proză
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe subțiri între două lumi: a formelor și a adâncurilor, a
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe subțiri între două lumi: a formelor și a adâncurilor, a trecutului și a prezentului: „Oglinzi! Adânci firide fără fund./ În voi statui de stafii se ascund;/ Pe
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Mortificare și infern, „Bucovina literară”, 1997, 11; Regman, Dinspre Cercul Literar, 165-168; Ion Pop, Versuri din lumea fără ieșire, VTRA, 1998, 2; Marin Mincu, Un poet textualist: Ioan Es. Pop, VR, 1999, 1-2; Ruxandra Cesereanu, Mic dicționar de poeți români onirici...Ioan Es. Pop, răbdare în delirul narativ, ST, 1999, 5-6; Cărtărescu, Postmodernismul, 475-476; Grigurcu, Poezie, II, 253-256; Bucur, Poeți optzeciști, 172-174; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 80-83; Irina Petraș, Ioan Es. Pop - „Om singur lângă om singur”, CNT
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe, trezie și organic. Prefigurat de Juventus, Exuvii (1997; Premiul ASPRO) este un roman atipic, mai degrabă un vast poem în proză. Amortizând la extrem acțiunea și fragmentând sintaxa narativă, scrierea e concepută ca
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
de Ion Caraion și Radu Petrescu, conține multe texte remarcabile, unele cu aluzii politice foarte curajoase. Proza lui P. se înscrie pe linia literaturii simbolic-alegorice, a realismului magic și a fantasticului absurd. Pot fi găsite corespondențe cu Urmuz și cu oniricii anilor ’70, Leonid Dimov și D. Țepeneag, dar mai apropiat pare autorul de Franz Kafka (parabola absurdă), de Gabriel García Márquez (intensitatea metaforică, ritmul halucinant), de Hermann Hesse (mai ales cu povestirile și basmele sale simbolice, cu parabola inițiatică) și
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
în care reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit (mai puțin finalul, nonficțional), la persoana întâi (ceea ce îi conferă o anumită ingenuitate), combinând oniricul, proza de atmosferă fantastică și narația de tip istoriografic. Eseurile din Spuma și stânca (1991) și Revelații... mărturisesc convingeri despre poezia proprie, despre lirică în genere și despre scrisul unor confrați, mai ales din generația autorului, dezvăluind o personalitate în
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
eseurile de aici, alcătuind prima cercetare postbelică de anvergură consacrată fenomenului, pivotează în jurul raportului dintre spulberarea și instituirea convenției. Prin ricoșeu, prima parte a lucrării abordează și aspecte tangențiale (raportul dintre tradiție și inovație, reabilitarea concretului, condiția manifestelor, arhitectura viziunii, oniricul, statutul ontologic al poeziei, rolul inconștientului etc.), în timp ce a doua secțiune cuprinde o serie de profiluri ale unor autori reprezentativi: Urmuz, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza, Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Teodorescu. Scrisă
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Textul pendulează cu suplețe între registrul realului și cel al fantasticului, granița între ele având o anume fragilitate. Visul fiind o formă de expresie și manifestare a subconștientului, omul care apare în somn nu ar fi altceva decât un mesager oniric al unei realități viitoare, trăită ulterior în concretețea ei istorică. Se vede de aici cât de iconoclast este scriitorul la 1925 în materie de problematică și cât de mult își propune să mute jaloanele gramaticii narative în această direcție. Tot
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de scriitură modernă dintre cele mai diferite, de la literaturizarea, în spiritul Noului Roman, a „micului fapt adevărat” (ca în Nina, de exemplu) la transfigurarea banalului prin inserții de bizar, absurd, „miraculos” cotidian, suprarealist, de senzațional și fantastic terifiant, prin cultivarea oniricului. Înconjurată, pe patul de moarte, de fii, o bătrână cere să fie întinsă pe podea, pentru că altfel nu-și poate da sufletul. Unui moșneag îi e teamă de fotografii. Crede că, dacă ar fi fotografiat, ar muri. Și chiar asta
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Bălănuță nu scapă totuși de Canal, dar supraviețuiește, iar Lică, „prietenul” său, măcinat de o boală care îl va răpune, îi trasează absurd sarcina de a întemeia un partid. Unul burghez. Mitingul ce punctează evenimentul e un spectacol de fantezie, oniric la modul demențial. Nevertebratul politician are o fiică, Ioana Costa, urâtă ca moartea, dar nu lipsită de istețime, știind să se orienteze chiar mai bine decât tatăl ei și astfel ajungând, după pierderea avutului părintesc, din femeie de serviciu, inginer
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
postmoderne din literatura română contemporană poemul Ziua în care îl înmormântează pe tata de Constantin Abăluță și romanul F de D. R. Popescu. Acelor exemple le-ar putea fi adăugate altele, tot din operele unor preoptzeciști, precum Marin Sorescu sau oniricii Dumitru Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a. În Poetica postmodernismului (1996) Liviu Petrescu face referiri nu numai la proza optzecistă, ci și la Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu, la romanele lui Paul Georgescu, la Corn de vânătoare de Al. Ivasiuc
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
o variantă mai sofisticată și mai umanizată. Docta puella (prezent și în Viața fără nume și Insomnii lângă munți) devine obsesie tematică în cartea cu cele mai multe fantasme feminine. Astfel, într-o Scurtă proză („Lumina aurie, uleioasă și aromată...”), alegorică și onirică, două adolescente sunt două grațioase puellae, dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
din derizoriul naturii umane, el scrie acum poemele amurgului, obsedat de trecere, senectute și extincție. Melancolia împuținează lumina, docta puella își pierde grația și aparține trecutului, intertextualitatea își diversifică orizontul referințelor, „mainimicul” devine terorizant, „scurtele proze” nu mai au aura oniricului, o mecanică absurdă se instalează în ritmul curgerii cotidiene. Himera poemului hrănește textul cu virtualitatea sa perpetuă, un jurnal face inventarul iluziilor spulberate, iar accentul pe temporalitate (chiar din titluri: Sâmbătă de februarie, Duminică de ianuarie, Joi de februarie, Luni
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
convergente (Faust, Orfeu, Meșterul Manole), ce compun o narațiune pluristratificată. Aceste dominante narative suportă o decantare în Depoziția (I-II, 1991-1992), cel mai reușit roman al autorului. Tehnica narativă este acum mai complexă, încorporând pluriperspectivismul și variația persoanelor gramaticale, anamorfoza onirică și imaginarul teratologic. Mărturia pe care Ioan Dabija, fost deținut într-un lagăr nazist de exterminare, o depune împotriva torționarilor se transformă lent într-o recapitulare a propriei existențe, suspendată între teroarea de extincție și speranța salvării (susținută de teoria
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
proză, poezie, dramaturgie), ca și la speciile corespunzătoare. În interiorul fiecărei diviziuni sunt discutate metodic motivele și procedeele retorice folosite. Se urmărește, în principal, motivul visului și se afirmă că la cei doi ar putea fi aflată chiar o „poetică a oniricului”. În interiorul acesteia, M. I. analizează temeinic universurile lirice, stabilind numeroase similitudini la nivelul caracterelor spațiale și temporale, al obiectelor onirice (cartea, tabloul, dublul ș.a.). În explorarea textului liric se au în vedere, prudent, diferențele dintre două sisteme deosebite de limbaj
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
urmărește, în principal, motivul visului și se afirmă că la cei doi ar putea fi aflată chiar o „poetică a oniricului”. În interiorul acesteia, M. I. analizează temeinic universurile lirice, stabilind numeroase similitudini la nivelul caracterelor spațiale și temporale, al obiectelor onirice (cartea, tabloul, dublul ș.a.). În explorarea textului liric se au în vedere, prudent, diferențele dintre două sisteme deosebite de limbaj poetic. Figurile retorice călăuzesc alăturările, întregite de asemănările din domeniul speciilor preferate, din rândul cărora se detașează sonetul. M. I.
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
de secție la Redacția publicațiilor pentru străinătate „România” (1977-1984), redactor la „Luceafărul” (1984-1989) și din 1992 până în 1996 ca expert guvernamental la Departamentul informații publice. Debutează în „Gazeta literară” (1964) cu schița Limpede ca bună ziua. A făcut parte din „grupul oniric”, alături de Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Florin Gabrea, Daniel Turcea, Dumitru Dinulescu, Vintilă Ivănceanu ș.a. Colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Ramuri” ș.a., folosind uneori pseudonimele Gelu Ruscanu, Ion Nica, Andrei Pietraru. A frecventat cenaclurile Junimea
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
poetul abordează într-o manieră ludică degajată diverse aspecte ale existenței, fără a reuși să le transfigureze expresiv, după cum nici procedeele experimentate nu izbutesc să ilustreze pregnant conceptul postmodernist. Cărțile tipărite la sfârșitul anilor ’90 cultivă o formă a poeziei onirice, proprie fiindu-i imaginația inflamată, care percepe lumea în detaliu, căutând pulsația ascunsă a lucrurilor și îndreptându-se spre arhetipuri. Există un traseu spiritual ascendent al liricii lui N., căci, dacă în Cartea Babilonului se prezintă o lume declinantă, aproape
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
a se plia comandamentelor propagandei oficiale ori unor poziții estetice conservatoare, ci, dimpotrivă, un „convenționalism” care pare izvorât din dorința de a fi modern pe toate planurile. Astfel, cartea conține și șantier, și teatru, și scene de dragoste, și imagini onirice (inclusiv cu un tramvai gol, ca la D. Țepeneag sau la Leonid Dimov), și fragmente de jurnal, și un citat din scenariul filmului Au hasard, Balthazar de Robert Bresson etc., acumulând episoade ambigue, bizare, voit frapante, toate - cu aparența bifării
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]