944 matches
-
din perioada presargonică (de la Începuturi până la sfârșitul lui 2 334 Î.Hr.) și sargonică (2 334-2 154 Î.Hr.), adică pornind de la Începuturile atestării pentru a ajunge În perioada neosumeriană. Panteonul antic semit ni se face cunoscut aproape exclusiv prin intermediul onomasticii semite, prin care aflăm atât numele divinităților venerate (cel puțin 76)1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică și 160 pentru cea sargonică 2. Observăm imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imperfect conservată, ar fi trebuit să conțină, după unele calcule, peste 2 500 de nume divine. Urmând un criteriu selectiv, care nu ține cont de numele divine lipsite de epitete akkadiene și exclude În mod normal și bogata mărturie a onomasticii personale, cercetătorul finlandez K. Tallqvist a listat circa 2 400 de nume divine În lucrarea sa din 1938, Akkadische Götterepitheta. Textele, În continuă creștere, ne fac mereu cunoscute nume divine noi (sau epitete care pot părea divinități propriu-zise). Multe nume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care aparțin unor epoci privilegiate de existența unei documentări scrise adecvate și de angajarea oricărui alt tip de izvor util din punct de vedere istorico-religios. De vreme ce documentele ne informează arareori despre mitologie sau cult, se va acorda o atenție sporită onomasticii personale și toponimiei, zone În care se găsesc de multe ori teonime, epitete și mici expresii care ne pot da indicii despre natura divinităților menționate. În ciuda limitelor documentației amintite mai sus, religia siro-palestiniană constituie o arie de o importanță excepțională
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia că nucleul panteonului a fost constituit de divinități semitice, ascunse În spatele unei tendințe „sumerizante”. O astfel de evaluare pare confirmată de datele onomastice, În care predomină teonime ca Dagan (care e și cel mai mare zeu, patron al cetății din Terqa), Ishtar, Ea, Nunuxe "Nunu", Admuxe "Admu", Shamash. Texte ce provin din așa-numita perioadă Shakkanakku (cca. 2266-1920) scot În evidență preeminența cultuală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
40 de ani (sfârșitul secolului al XIX-lea - jumătatea secolului al XVIII-lea), atestă inovații substanțiale ce caracterizează viața religioasă. Faptul cel mai relevant Îl constituie apariția unor nume divine noi legate de elementul amorit și atestate de un repertoriu onomastic vast, de asemenea de tip semitic occidental. Prin termenul amoriți se desemnează acele grupuri de nomazi, caracterizate de o structură tribală și de o economie pastorală, care ocupau ariile neurbanizate ale Mesopotamiei, ale Siriei și Palestinei. Astfel de popoare (numite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aproximativ o mie de inscripții locale cu caracter funerar, onorific și votiv, constituie patrimoniul epigrafic al cetății Palmira. Acestea nu sunt foarte elocvente În ceea ce privește religia, dar furnizează informații despre nume și epitete divine, pe lângă vagi aluzii privitoare la cult. Aportul onomasticii personale se dovedește a fi deloc neglijabil, atât datorită indiciilor oferite de numele teofore, cât și pentru informațiile legate de originile etnice și culturale ale purtătorului. În sfârșit, multe informații pot fi obținute de pe monumentele cu reprezentări și de pe tăblițe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 67 sqq.), nu sunt Întotdeauna concordante și satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci sunt, În schimb, caracteristice onomasticii iraniene antice, destul de coerente În Întreaga documentație avestică, dotate cu o originalitate evidentă și autentică, pusă cu greu sub semnul Întrebării de ipoteza propusă recent de J. Kellens (1991a, pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar putea recunoaște - rod al unor convenții artificiale și al unor stilizări laborioase - reflecția unor momente sau aspecte ale funcției rituale. De altfel, se mai pot spune multe despre integrarea onomasticii legate de mediul lui Zoroastruxe "Zoroastru", pe care o oferă alte izvoare. Dacă integrăm informațiile oferite de G³th³ cu cele din restul Avestei și din tradiția religioasă, putem reconstrui numele tatălui, Pourușaspaxe "Pourușaspa", și al mamei, Dughd½v³xe "Dughdo>va>", profetului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a complexului peratologic este aceea care contează, și nu blocajul în analiza istorică a unui cuvânt. Este adevărat că buna fixare a obiectului unei discipline s-a bazat întotdeauna pe o reușită inspirație onomastică. Dar niciodată o asemenea disciplină nu a înghețat în contururile termenului de la care ea și-a luat numele. De obicei, asemenea discipline au luat naștere ori s-au dezvoltat pe baza potențării semnificației acelui termen. „Hermeneutica“, de care de la Dilthey
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării „libere“, își are precedența într-o disciplină metodologică ale cărei pretenții se limitau la tehnicile de interpretare proprii filologiei clasice sau studiilor biblice. Sub aceeași suprafață onomastică se dezvoltă istoria unui domeniu a cărui identitate este greu de fixat în suita tuturor metamorfozelor pe care le-a suferit obiectul „științei interpretării“: de la literatura clasică sau biblică la suprafața vizată de disciplina filozofică autonomă legată în zilele noastre
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
era și Alex Cusin, un colaborator capabil și loial. Și preotul și poetul ardelean Ion Agârbiceanu, Dimitrie Anghel, Alexandru Vlahuță și tinerii Nichifor Crainic și Aurel Metroniu. Jurnalistica lui Iorga a fost întotdeauna politică. De Sfîntul Nicolae, 6 decembrie, ziua onomastică a Țarului Nicolae, Iorga scria: "Stăpînul a jumătate din două continente, un om nobil și bun, un suflet devotat și un conducător înțelept, însuflețit de idei nobile... Ni s-a alăturat în 1914, spărgînd o gheață care ne separa de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
păcate, s-a pierdut, după ce a fost expus o singură dată la Triennale de Gand, în 1895. S-au păstrat doar fotografii ale acestui tablou. Pictorul o are ca model pe Lily Maquet, sugestia florală intră întâmplător și în registrul onomastic, iar tabloul o înfățișează într-o atitudine recurentă la figurile-portret ale lui Khnopff, spre exemplu, tabloul pe care-l face sorei sale, Marguerite Khnopff, Portretul Margueritei Khnopff (1887), sau femeia care apare într-o litografie, Afișul celei de-a opta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lunii noiembrie, în cele două țări s-au desfășurat alegeri libere și Statele Unite au recunoscut ambele guverne 290. Însă situația din România nu era atît de ușor de rezolvat. Bucureștiul continua să fie agitat. Pe 8 noiembrie se sărbătorea ziua onomastică a regelui. Partidele Național-Țărănesc și Național-Liberal ceruseră permisiunea de a organiza o manifestație publică, pentru a-l aclama pe rege. Guvernul Groza a acceptat și mulțimea s-a adunat, pe data de opt. În ultimul minut, guvernul și-a retras
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cenzurii (Ghibu, 1915, p. 108). O altă cale pe care se manifesta maghiarizarea era dimensiunea festivă a serbărilor naționale. În trei ocazii anuale (Ziua Sfântului Ștefan celebrată pe 20 august, Ziua adoptării legilor pașoptiste aniversată pe 11 martie, respectiv ziua onomastică a regelui) școlile primare (inclusiv cele românești) trebuiau să își manifeste ritualic loialitatea față de simbolurile statalității maghiare, arborând steagul unguresc pe care figura emblema națională pe toate fațadele unităților școlare (ibidem, p. 111). Sub raport cantitativ, în anul 1914, pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nici un fel de zăgaz spre visare și speranță de împlinire. Se va înțelege de ce istoria comunităților umane de pe asemenea locuri prezintă interes sub multiple aspecte. Important ni se pare, în primul rând, numele așezării întrucât provine, indubitabil, de la un apelativ onomastic umbrar, cu varianta umbrea, derivate ale cuvântului latin umbră, sugerându-ne și prin acest aspect vechimea comunității umane, care a preluat, purtat și păstrat un astfel de nume. Antroponimul, o raritate, se întâlnește încă din timpul stăpânirii romane în Dacia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au pornit din Iași la 20 aprilie 1683, după informația lui Neculce, la 24 aprilie după aceea dată de Pseudo-Costin, care precizează și ziua, luni, deci mai verosimilă, cu atât mai mult cu cât domnul își va fi sărbătorit ziua onomastică la propria-i Curte din Iași înainte de a pleca la război. Și, în drum spre Focșani - reproducem din Neculce - „mergea încet și făcea oturace (popasuri) câte 5-6 zile și mai mult la un loc”. Considerăm că un asemenea popas a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a-i căuta și cerceta măcar câteva din urmele trecutului său istoric. Existența numelui de origine turanică a Torceștilor, în imediata vecinătate a celui de sorginte latină a Umbrăreștilor, poate prezenta un interes deosebit pentru studiul mai în profunzime al onomasticii și toponimiei românești din zonă. Pe parcursul evului mediu au ființat în Moldova cel puțin trei sate cu numele Torcești, păstrându-se însă în epoca modernă numai acesta de pe apa Bârladului, din fostul ținut al Tecuciului, celelalte fiind dispărute de mult
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
referim, s-a desprins cândva (nu avem informații când) din hotarul Umbrăreștilor și s-a constituit în hotare distincte, cu identitate nouă, sub nume de Torcești. În susținerea acestei afirmații pot fi aduse câteva argumente legate de structura teritorială și onomastică identică ambelor comunități, a numeroase interferențe de interese și relații între ele de-a lungul timpului. Vorbind despre delimitarea teritorială a obștilor sătești, reputatul istoric medievist P. P. Panaitescu arată cum „de la o vreme foarte depărtată se făcuse o împărțire
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sin Gheorghe scutariul, Ion sin Vasile Cojocariul, Micu cărăușu (făcea cărăușie), Pavăl sin Manea săcăluș (săcăluș = tun de dimensiuni mici, deci cineva priceput și cu preocupări în domeniu), Năstase sin Zaharia ciobotar etc. Dar dovada directă a derivării unor termeni onomastici din meseriile practicate o aflăm explicit menționată în actele de stare civilă consemnate în registrele de profil de la comună, cum sunt cazurile: „Porojan și Gheorghe căldărariu, de profesie căldărari”, martori la nașterea Ioanei, fiica lui Vasile Căldărariu; „Ion Ferariu, de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]