5,154 matches
-
comunică, printre altele source-destination (Shannon C. E., Weaver W., 1962, p. 99; Sebeok T. A., 1999, p. 29), sender-receiver (Berlo D. K.), speaker-receiver, addresser-addressee (Jakobson R., 1987, p. 60) etc. b) La intersecția celor trei paradigme s-a instaurat un concept ontologic neutru: comunicator. Așa cum remarcă Stephen W. Littlejohn și Karen A. Foss, în majoritate, specialiștii recurg la conceptul de comunicator: „Many of us begin our thinking about communication with the communicator. Several generalizations characterize the individual as communicator” (Littlejohn S. W
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
istoria trece degeaba: nu-i ajută și nu-i afectează. Agenții comunicaționali fac parte și din istoria reală, și din istoria comunicării. În istoria reala ei fac istoria comunicării. În istoria comunicării ei, sunt cei care, înainte de toate, fac, diferența ontologică primară între paradigmele comunicării. Un „agent” are două tipuri de comportamente: „deliberative behavior (e.g. plan selection, task decomposition, and task allocation) and reactive behavior (e.g. respond in a timely manner to the arrival of new data, to changes in existing
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
scrisul, simțurile. „Unelte de dormit” este unul din cele mai consistente volume de poezie ale ultimilor ani. Pe de o parte, aici capătă convergență volumele de autor anterioare, iar pe de alta se investighează noi teritorii și curbe sufletești. Coerența ontologică este dublată de o continuitate a limbajului. Găsim ca antologice și memorabile poeme precum: „când eram mic, visam să fiu și mai mic...”, „o, cât aș dori acum să mă rog, dar în loc de asta...”, „de vreo trei luni, mâna stângă
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
femeii în proza lui Mircea Eliade de Ștefan Vlăduțescu Pentru a înțelege mai bine lumea, spiritul cogitativ și creator o organizează în grupe, în serii, în scheme, în configurații, în forme. Eul cunoscător caută modelul, pattern-ul. Este un demers ontologic fundamental: ordonarea lumii în concepte și categorii. Prima formă de aducere în cadrul unei ontologii o reprezintă taxonomia, clasificarea. Când este vorba de hermeneutica literară, taxonomia poartă numele de tipologie. Din această perspectivă, cartea profesoarei Felicia Gherghina, „Tipologia feminină în opera
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
imaginară a aducerii mediului la nivelul subiectului sunt de amintit cele două ipoteze ale lui Karl Popper despre epistemologia fără subiect cunoscător ( Karl Popper„Objective Knowledge”, London, Oxford University Press, 1972 - capitolul „Epistemology Without a Knowning Subjet”). Popper arată că, ontologic, se pot delimita trei domenii: (l 1 ) lumea obiectelor fizice, (l 2 ) lumea stărilor mentale ale conștiinței și (l 3 ) lumea conținuturilor obiectivate de gândire (concepții și idei incluse în biblioteci, cărți, reviste etc.). Lumile sunt autotelice și exact delimitate
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
Opozițiile nu sunt numai ideologice, deși acestea vor frapa cititorul cel mai mult, ci și de abordare sau soluție. Autorii din câteva generații și școli de gândire diferite se raportează la liberalism în moduri foarte diferite, de la critică și nulificare ontologică la acceptare pragmatică, reinventare culturală sau promovare programatică. Aceste poziții reflectă situația de efervescență, de-a dreptul psihodramatică uneori, a eșichierului ideologic românesc. România contemporană trece printr-o perioadă benefică de diversificare ideologică. Deși cu potențial ridicat de conflict deschis
COMUNICAT DE PRESĂ Editura Adenium lansează la Timișoara cel mai recent volum din colecția Headline () [Corola-blog/BlogPost/339660_a_340989]
-
nevăzute. Oamenii sunt parte din realitate, sunt icoane create după o matrice asemănare Arhetipului, oglinzi în care se reflectă o parte infimă din cele văzute și nevăzute. („Oglinzi și icoane”) • Realitatea este în ultimă instanță un concept, o convenție epistemologică, ontologică. Realitatea nu este numai ceea ce este material, tangibil, ceea ce poate fi confirmat de instrumente, produs și reprodus de mașini proiectate de inteligența omenească. Chiar și sentimentul de iubire, o simplă idee, fantezie aparent ilogică, un gând răzleț, sunt de fapt
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
M-am făcut om pentru tine. Și iată te-am făcut pe tine, precum vezi și te voi face Dumnezeu “, se destăinuie Sfântul Simeon Noul Teolog. În cele din urmă, în direcția unui apofatism care definește și mai mult abisul ontologic ce desparte pe Dumnezeu de om, mișcarea minții umane încetează și chiar rugăciunea își schimbă natura. “Sufletul se roagă în afară de rugăciune”. Aceasta constituie isihia, liniștea spiritului, odihna care-i mai presus de orice rugăciune, pacea care depășește orice pace. Este
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
fenomenelor și sentimentelor, relația lor cu ceea ce numesc fiind una exterioară. Adică ele nu pot institui în existență efectivă realitățile pe care le exprimă sau le definesc. În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu diferă radical de cuvântul omului, având capacitatea ontologică de a crea și a revela, de a conferi ființă la ceea ce definește"15. Singură această frază ridică o serie întreagă de întrebări privind natura cuvântului omenesc. Fără îndoială, din punctul de vedere al filosofiei limbii, cuvintele nu sunt altceva
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
decât să atribuie anumite grupuri de sunete, semne deci, fiecărei fiare ce i-a trecut pe dinainte, sau cum altfel poate fi înțeles gestul acela fondator al lui Adam în lumina filosofiei contemporane a limbii? Indiferent însă de statutul lor ontologic, cuvintele omenești au neajunsuri. Iar în analiza acestora Părintele Profesor Ioan Bizău pornește de la faptul că niciodată cuvintele nu pot fi înțelese fără echivoc 17. „Ceea ce [se] rostește poate fi interpretat în moduri foarte diferite, actul înțelegerii reciproce fiind posibil
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
riguroasă a analizei și demonstrației, obținute anterior. Deși originile dualismului se regăsesc la anticii greci (Platon- ființa și devenirea, Aristotel- forma și materia), Descartes este cel care a evidențiat dualismul minte- creier (substanța gânditoare- substanța materială), și deși sunt substanțe ontologice separate, pot interacționa între ele, chiar dacă propunerea interacțiunii lui Descartes nu este convingătoare (responsabilă de aceasta interacțiune fiind glanda pineală), Kant venind mai târziu cu o propunere mult mai solidă. O temă centrală în disputa dintre raționalism și empirism o
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
mai important rod al întregii vieți și spiritualități creștine, așa cum se întâmplă la sfinți, nu este sentimentul și conștientizarea vreunei "vrednicii", ci a unei nevrednicii . Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu cu atât devii mai conștient de nevrednicia ontologică a întregii făpturi înaintea lui Dumnezeu, de darul Său către noi. O astfel de spiritualitate este absolut incompatibilă cu ideea de "merit", cu orice care ne poate face, în sine și prin sine, "vrednici" de acel dar. Căci, așa cum scrie
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
Părintele duhovnicesc Bartolomeu. Printre temele dezbătute de Înaltul Ierarh în strălucitele predici, moartea este cea asupra căreia a insistat de nenumărate ori. Ce se întâmplă dincolo de mormânt? Moartea este singura certitudine Moartea este una dintre originile istoricității și ale identității ontologice ale omului. Moartea este una dintre originile filosofiei. Unul dintre sensurile principale ale filosofiei și înțelepciunii grecești a fost tocmai acesta: „Filosofia este pregătire demnă pentru moartea umană!” Problema morții nu este problema raportului între viață și moarte și cu
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Aniversari > ION PACHIA-TATOMIRESCU - NICHITA STĂNESCU ȘI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului XIX. Treapta „craniului înlăcrimat“ din ontologicul abis: Oase plângând (1982). Ultimul volum antum al lui Nichita Stănescu, Oase plângând, alcătuit în octombrie-noiembrie 1982, însumând 33 de poeme, «o continuare de aur a volumului Belgradul în cinci prieteni», «s-a tipărit în colecția de poezie a revistei
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
pagină (pe lângă cea bibliografică, completată cu referințe critice - cel puțin 10, de fiecare scriitor! - alcătuită cu conștiinciozitate acribioasă!). E drept că, din incipiturile unora dintre studii, se poate vedea strădania de a încropi câte ceva, care să fixeze, măcar aproximativ, „limitele ontologice”, debuturile, afirmările publice ale unor scriitori. La George Mihail Vlădescu este mai clar decât oriunde acest efort lăudabil, dar negeneralizat (și nedefinitivat, acolo unde s-a încercat). În schimb, la Lucia Cherciu, spre exemplu, trebuie să intuim, din context, că
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
mai important rod al întregii vieți și spiritualități creștine, așa cum se întâmplă la sfinți, nu este sentimentul sau realizarea vreunei "vrednicii", ci a unei nevrednicii . Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu cu atât devii mai conștient de nevrednicia ontologică a întregii făpturi înaintea lui Dumnezeu, de darul Său către noi. O astfel de spiritualitate este absolut incompatibilă cu ideea de "merit", cu orice care ne poate face, în sine și prin sine, "vrednici"de acel dar. Căci, așa cum scrie
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
Despre îngeri sau conturarea elementelor pentru o teorie a proximității, o proximitate pe care fiecare o percepe subiectiv, prin obiectivitatea propriei sale personalități. Premisa volumului o constituie afinitatea lui Andrei Pleșu pentru reflexul firesc al spațiilor intermediare, care în plan ontologic se ființează prin îngeri ... Autorul se confesează încă din debutul primului capitol, [...] n-am văzut niciodată îngeri. Sau nu-mi amintesc să fii văzut. Nu fac parte dintre cei care se pot lăuda cu experiențe directe, n-am organ pentru
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
Într-o lume bezmetică care simte zvonul de apocalipsă, îngerii trebuie să urce, iar noi vom coborî în dedesubturi, de unde vom da ori primi un telefon cu „număr de interior”, - cum spunea regretatul Adrian Păunescu. Poeta abordează responsabil, marile probleme ontologice la care nu vom primi vreodată, în viața asta, răspunsuri la întrebările pe care și le pune poeta, cu obsesie până la obstinație. Poeta iubește viața până la sublim, până la propria-i risipire în eul ei, înainte de toate, fiind o extrovertită. „dragostea
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
Filosofie, „Argumentul eutaxiologic” 16-18 Prof. dr. Ioan PÂNZARU, Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, „Credință și acțiune la Sfintul Bernard de Clairvaux” Vineri 7 septembrie 9-11 Prof. dr. Mircea DUMITRU, Universitatea din București, Facultatea de Filosofie, „Argumente ontologice” 11-13 Lector dr. Gabriel VACARIU, Universitatea din București, Facultatea de Filosofie, „Dumnezeu a murit demult. Cum scăpăm de infinit?” 13-15 Prof. dr. Gheorghiță GEANA, Academia Română, Institutul de Antropologie „F.I. Rainer", Universitatea din București, Facultatea de Sociologie, „Geniu și religiozitate” 15-16
INVITAŢIE LA VERNISAJ de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/342492_a_343821]
-
fundamentală a originei sale,așa cum subliniază Heidegger în What is Philsophy(New haven,1956,p.48 și 49),Orice ființare este în Ființă.Autorul lucrări subliniază că Platon prin disjuncția între lumea ideilor și lumea lucrurilor a sucombat ireductibilitatea bazei ontologice a Ființei ca totalitate de ființări și inseparabilitatea lor de acestea.Sciziunea irecuperabilă între spirit și mediu natural,dualitatea dintre subiect și obiect, fenomen argumentat de cogito-ul cartezian,a propulsat,după Heidegger,starea psihică și dezolantă a părăsirii Ființei ,sau
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
în creștinism. Hristos nu a fost un simplu învățător, ci chiar Arhetipul Mântuirii, Însuși Mântuirea. „Hristos nu este pentru om un principiu exterior de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat Principiul lui ontologic”[1]. Hristos n-a învățat nici dogmatică, nici morală, ci S-a oferit pe Sine, trupul Lui și sângele Lui „pentru viața lumii”. Dintr-un Sine răstignit pentru iubirea omenirii curge viața veșnică a Bisericii. De aceea Biserica este plină
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
la ea în final sau o presupun. Dogmele și simbolurile, rugăciunea și cultul Bisericii, educația și canoanele ei au esențial o relație euharistică. Desigur în ultimă analiză și întreaga lume are un sens euharistic, fiindcă și Euharistia e taina reînnoirii ontologice a cosmosului. Însă, o astfel de considerare a lumii presupune niveluri înalte de viață duhovnicească, care nu sunt accesibile tuturor[6]. Dar aceasta nu înseamnă deloc că țelul nostru final nu trebuie să se orienteze spre această direcție, sau că
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
14]. Împreună-locuirea în Duhul a Tainei și a Cuvântului constituie apoi temelia Bisericii creștine, deoarece, la Ierusalim, prin pogorârea Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de Sfântul Apostol Petru și prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
să participe la tainele și viața Bisericii. Comunitatea eclezială nu este un organism modelator-etic“, ci „trupul mântuirii”. Scopul vieții creștine este cultivarea vieții în Iisus Hristos și acest fapt se realizează prin tenacitate și prin raportarea vieții morale la nivelul ontologic, prin comunicarea Sfântului Duh. Biserica este, după cum spune G. Florovsky, locul și modul prin care Dumnezeu împlinește planul mântuirii în mijlocul umanității.[35] Biserica în „plenitudinea vieții și a existenței”[36], este misterul, însăși taina a Creștinismului, creația cea mai nou
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
cele mai potrivite de a o dobândi, de a putea ieși biruitor din acest „război nevăzut“ sau „inteligibil“, ci, prin pecetluirea trupului său și prin intermediul legăturii de ființă dintre ele și a sufletului acestuia, i-a făcut accesibilă vocația sa ontologică - desăvârșirea, prin conștientizarea și împreună-lucrarea cu Iisus Hristos și cu Duhul Sfânt, spre a sa mântuire. Căci, Mirungerea este Sfanta Taină prin care se dau celui nou botezat, prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir, darurile Duhului Sfânt, ca să sporească
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]