2,454 matches
-
era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Pe coridoare, oamenii trudeau aplecați peste niște cazane turtite, de metal negru. Flăcări albe țâșneau cu furie prin găurile din capacele acestor cazane, aproape orbindu-i pe bipezi. Costumele lor spațiale, făcute dintr-un material altminteri transparent, ca sticla, deveniseră opace, pentru a atenua șocul luminii, dar aceasta era încă destul de puternică. Din cazane ieșeau niște benzi lungi și scânteietoare. Fiecare dintre aceste benzi era smulsă numaidecât de câte o mașină care o reducea la dimensiunile dorite și o trântea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar arăta viața noastră dacă s-ar inversa lucrurile: în fiecare zi ceață deasă, de nu te vezi om cu om, și numai în unele zile fericite, o dată sau de două ori pe an, aer limpede, ca și cum geamul lăptos și opac al văzduhului e șters de o mână nevăzută și devine transparent. Ce bucurie ar simți oamenii numai fiindcă ar putea să vadă, ce miracol li s-ar părea aerul invizibil și fără culoare. Dar așa, nu se bucură nimeni de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-o să ne găsească! Un sicriu rotund de ciment. Peste ani de zile, demolând... Două schelete cu două măști..." Mâna îi tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe spate. Pânza de pe ochiul rănit devenise opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos, totuși... Păcat!" Nu simțea nici un fel de ciudă, de fapt nu simțea nimic în afară de durere și o oboseală grea, fierbinte care i se scurgea treptat în mădulare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prilej când pot face ceva pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde acum erau expuse colecții de porțelanuri fine, bibelouri delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CAZURI CA ACESTEA, ÎN CARE DIFERITELE SALE BIROURI SLUJEAU DREPT FAȚADĂ PENTRU MASCAREA ACTIVITĂȚILOR NEÎNTRERUPTE ȘI NESTÎNJENITE ALE LUMII ARSENALELOR. CÎND HEDROCK INTRĂ ÎN MARILE BIROURI DIN FAȚĂ, UN BĂRBAT ÎNALT ȘI ELEGANT, ÎNTRE DOUĂ VÎRSTE, IEȘEA PE O UȘĂ OPACĂ LA O DISTANȚĂ DE VREO CINCISPREZECE METRI. SE RECUNOSCURĂ SIMULTAN. BĂRBATUL AVU O CLIPĂ DE ȘOVĂIALĂ, APOI ÎNAINTĂ SPRE EL CU UN ZÎMBET AMICAL: \ EI, DOMNULE HEDROCK, CE MAI FACE ÎMPĂRĂTEASA? HEDROCK ÎI ZÎMBI ȘI EL, DAR DESTUL DE RECE. NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
societate ca a noastră, care face din tineret propria sa divinitate ostilă în mod evident față de cei vârstnici, poate considera cea de a patra poruncă ca pe o rămășiță a trecutului istoric și, atunci, însuși viitorul ei devine și mai opac - adică inuman - la tot trecutul său. De fapt, pentru viața oricărei comunități - fie că este vorba de familie, Biserică sau popor - dreptul, obiceiurile și tradiția sunt de o importanță majoră. Porunca cere de la noi o atitudine justă, nu numai față de
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
adesea o celulă în care lumea vroia să mă vâre. "Să stea și ei la pușcărie, îmi ziceam, și pe urmă să-mi dea lecții de politețe". Mi-am ridicat la rang de principiu dorințele și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos decât mine. Nimeni n-a pus atâta zel nesăbuit în a-și da dreptate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de origine divină, ca florile; că murdăria și caracterele infecte au aceeași origine ca puritatea. Sau crezi cumva că există două lumi, una creată de Dumnezeu și alta complotată de diavoli?'' Tirada asta arată, singură, că pe culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe care, plin de mine, o ignoram mergând ca un urs acolo unde trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de aceea decât un șir de gafe. Am ajuns la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui. Știam una și bună. Că Laura reprezenta pentru mine un risc. Putea să mă zdruncine cu realismul ei și nu vroiam. Câtă vreme eram bolnav, mă simțeam apărat. În schimb, sănătatea mă putea omorî. Acestei idei fixe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fularele. Cinematografele și cafenelele făceau aceleași afaceri. Dar, privind mai de aproape, puteai să observi că figurile erau mai destinse și că uneori zâmbeau. Și aveai ocazia să constați că până atunci nimeni nu zâmbise pe străzi. În realitate, vălul opac, care de luni de zile înconjura orașul, fusese sfâșiat și, în fiecare luni, oricine putea să constate, după știrile radioului, că ruptura se mărea, și că, în sfârșit, se va putea răsufla. Era încă doar o ușurare total negativă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cărunt. Eu sunt David, proprietarul terenului pe care e construit restaurantul. Prietenul meu, aici de față, mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire opacă. Era și timpul să schimbăm subiectul. Energia pe care o degaja David era atât de debordantă și zâmbetul său atât de cuceritor, Încât femeile Îl plăcură imediat. Paul era Îmbrăcat destul de normal, dar David purta ostentativ un costum Îngrozitor de cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de porți portocalii și oameni făcând fotografii, se afla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în fond, posibilitatea, chiar vagă, chiar depărtată, de a nu mai fi secrete. Cipriano Algor se dezbrăcă, stinse lumina, se gândi că va avea o noapte de insomnie, dar după cinci minute căzuse într-un somn atât de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga n-ar fi putut trece de ultima ușă care se închidea în el. Când Cipriano Algor ieși din cameră, mai târziu ca de obicei, ginerele plecase deja la muncă. Încă pe jumătate somnoros, își salută fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adesea o celulă în care lumea vroia să mă vâre. „Să stea și ei la pușcărie, îmi ziceam, și pe urmă să-mi dea lecții de politețe”. Mi-am ridicat la rang de principiu dorințele și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos decât mine. Nimeni n-a pus atâta zel nesăbuit în a-și da dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de origine divină, ca florile; că murdăria și caracterele infecte au aceeași origine ca puritatea. Sau crezi cumva că există două lumi, una creată de Dumnezeu și alta complotată de diavoli?” Tirada asta arată, singură, că pe culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe care, plin de mine, o ignoram mergând ca un urs acolo unde trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de aceea decât un șir de gafe. Am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui. Știam una și bună. Că Laura reprezenta pentru mine un risc. Putea să mă zdruncine cu realismul ei și nu vroiam. Câtă vreme eram bolnav, mă simțeam apărat. În schimb, sănătatea mă putea omorî. Acestei idei fixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
venit cu o pușcărie futuristică total automatizată, În care fiecare celulă transparentă este echipată cu un calculator incorporat Într-o extensie a patului Îngust. Vizitatorii se plimbă după bunul plac, ascultînd vocile electronice care le explică cum pereții celulelor devin opaci după căderea Întunericului și se transformă În ecrane pe care se proiectează programe educative pînă se dă stingerea. Într-una din celule, Wakefield apasă o manetă sub care scrie „Seară“. Ecranul-perete se Întunecă și apare un meniu: Pentru limba franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fie fericit. Măcar un pic. — De cât ai nevoie? Îl Întrebă, scoțând din buzunarul pantalonilor carnetul de cecuri. Zero ezită, nesigur. Ochelarii lăsaseră pe nasul tatălui său două scobituri adânci și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni: — Douăzeci, spuse Înroșindu-se. Îi părea o cifră enormă, monstruoasă. Nu mai văzuse niciodată douăzeci de milioane la un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute. Zero Își mușcă buzele, căci fusese prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
butonul telecomenzii. În studioul lui Santoro, Silvio Berlusconi povestea ceva, cu o grimasă zâmbitoare potrivită cu bucuria rezultatelor alegerilor ce păreau deja câștigate. Dario se stinse. Pentru câteva clipe, Sasha avu impresia că Încă Îi mai vede urma pe ecranul opac. Însă, dacă te uitai mai bine, vedeai că acela nu era Silvio Berlusconi, ci o actriță care Îl imita, Sabina Guzzanti. Falsul Berlusconi tăcu, iar telecamera Încadră fața lui Michele Santoro. — Mister Verità e un adevărat profesionist. Am avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o clădire În care pe lângă locuințe funcționează și un hotel, dar te obișnuiești. Antonio introduse cheia În ușa mare de aluminiu care oprea accesul Înspre apartamente și deschise. Cele douăzeci și nouă de casete din tablă sclipeau În penumbră, opace, boțite, deteriorate. Tati nu luase corespondența de câteva zile. Din caseta familiei Buonocore plicurile dădeau pe dinafară. Le luă Valentina. Lui tati Îi scria banca, cei de la impozite, cei de la gaz - din câte se pare, nu și-a plătit facturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu poșetuța din piele atârnată pe braț, cu pantofii cu vârf ascuțit și toc Înalt și cu brățară În jurul gleznei - ridicolă. Și bătrână. Probabil că nimeni de aici nu avea Încă vârsta de a vota pe listele electorale. Întâlni priviri opace, Încețoșate de bere sau de altceva, sau pur și simplu indiferente. Apoi Își dădu seama că o ignorau. Era În mijlocul lor, se Învârtea printre ei, Împingându-i și Împiedicându-se În podeaua prost finisată, dar ei nu o vedeau. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nemișcate, care se iveau din Întuneric. Când se apropiară de ele, le recunoscu. Erau două, trei, zece vagoane agățate În convoi, parcate la capătul șinelor. — Asta voiam să-ți arăt, spuse Zero. Aprinse lanterna. Îndreptă fascicolul de lumină Înspre ferestrele opace, și apoi Îl coborî pe lateralele vagonului. Și atunci Maja văzu. Vagoanele erau albastre. Fuseseră albastre, căci acum lateralele lor erau cufundate În mii de desene. La Început deosebea cu greu sensul lor. Se iveau Încet-Încet, dacă ochiul știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
crăpaseră și nu vedea nimic altceva. Lipsa lor de atenție mi-a deschis ochii. Înainte de călătoria la Salem, eram sigură că mamele mele îmi citesc gândurile și văd direct în inima mea. Iar acum descopeream că sunt o ființă separată, opacă și prinsă pe o orbită despre care ele nu știau nimic. Eram încântată că-mi descoperisem singurătatea și mi-o protejam, îmi făceam de lucru la capătul livezii și chiar dormeam în cortul improvizat la marginea câmpului împreună cu nevestele fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de inimă rea din cauza lui. - Soția dumneavoastră s-a aruncat de pe faleză atunci cînd a descoperit Întreg adevărul, la puțin timp după așa-zisa moarte a lui Erwan În Algeria, replică ea sec. Privirea albastră a lui Arthus se făcu opacă. - Fiul dumneavoastră mai mare s-a Întors ca să se răzbune, domnule de Kersaint. Fiul mai mic a dispărut. Îmi vine greu să cred că toate lucrurile astea vă lasă rece. - PM a depășit vîrsta cînd Îmi cerea voie să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]