1,667 matches
-
și industriale, nord-americane mai întâi și apoi cubaneze, care-i permit lui Castro să proclame, în 1961, caracterul socialist al revoluției sale și să se definească el însuși ca marxist-leninist*. Trăsăturile noului regim sunt bine cunoscute: omniprezența poliției politice*, reprimarea opozanților, eliminarea presei libere, subordonarea sindicatelor față de stat. Dincolo de ezitările periodice ulterioare manifestate pe piața liberă țărănească, de autorizarea producătorilor autonomi sau de dolarizare, aprilie 1961 a însemnat pasul decisiv. Cuba devine un regim comunist clasic. Criză și reînnoire în anii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de asasinatul legal prin intermediul unor procese trucate, și o practică episodică în mișcările comuniste (stângism*, maoism*). în fazele de preluare și de consolidare a puterii - după 1917 în URSS* sau după 1945 în democrațiile populare* -, asasinatele ordonate vizează eliminarea unor opozanți din interior considerați drept factor de risc pentru procesul de punere sub control a societăților civile*. Ele reprezintă în acest caz unul din aspectele teorii politice. După 1953, aceste asasinate vizează mai întâi personalități străine ostile sistemului. în anii 1980
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
laborator pentru otrăvuri, integrat în 1937 în NKVD sub numele de „laboratorul de toxicologie no. 12”. Ghenrih Iagoda, farmacist de formație și director al NKVD între 1934-1936, îl utilizează în mod sistematic, ca și succesorii săi, de altfel, pentru asasinarea opozanților regimului. Deschiderea parțială a arhivelor* comuniste permite o mai bună cunoaștere a acestor activități ultrasecrete. între cele două războaie mondiale, unele cazuri au ajuns de notorietate; așa a fost răpirea la Paris, în 1928 și în 1937, a generalilor „albi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ucraina, care moare în urma administrării unei doze de curara. în octombrie 1957, Lev Rebet, și apoi în 1959, ștefan Bandera, lideri ai rezistenților ucrainieni, sunt asasinați în RFG folosindu-se un pistol cu cianură. Alt caz celebru este cel al opozantului bulgar Gheorghi Markov, asasinat pe 7 septembrie 1978 la Londra, cu o umbrelă al cărei vârf a introdus ricină în rana provocată de înțepătură. Comuniștii străini sunt și ei puși la treabă: în anii 1970-1980 sute de membri ai PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el reintră în legalitate și iese întărit din criză: a devenit acum un partid de masă - circa 200000 de membri - care dispune de o Gradă Roșie - o miliție formată din mii de oameni - și care beneficiază de adeziunea unuia din opozanții săi constanți - Lev Troțki - care se va dovedi a fi un lider decisiv. Lenin își împinge atunci partidul să pregătească o insurecție care, pe 7 noiembrie, ia forma unei lovituri de stat, și inaugurează Revoluția din Octombrie* sau revoluția bolșevică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de 50000, în URSS aproximativ 350000. încă din anii 1920, Troțki* vorbea despre nomenklatură ca despre o „castă” care a dus la apariția unui „stat muncitoresc degenerat”; fostul lider comunist iugoslav Milovan Djilas vorbea de existența unei „noi clase”, iar opozanții polonezi Kuron și Modzelewski de o „birocrație politică centrală”. Toți aceștia percepeau această birocrație ca fiind fundamentul major al regimurilor comuniste și viciul lor redhibitoriu. Birocrația clasică și birocrația comunistă. Sunt numeroși sociologi care au subliniat tendința aparatelor administrative de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1929 și 1953, s-au înregistrat circa 130 de operațiuni de deportare, cuprinzând aproximativ 14.500.000 de persoane. De la colectivizare la Marea Teroare Politica deportărilor punitive apare în cursul războiului civil*. încă din 1921, cazacii de pe Terek și numeroși opozanți politici sunt deportați în insulele Solovki și în alte locuri. Dar deportările sistematice nu încep decât cu ocazia colectivizării*. Numai în 1930-1931, sunt deportați 1.800.000 de „chiaburi”; în realitate, numărul lor s-ar fi ridicat la 2.600
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
umane, și care sunt esențiale pentru înflorirea liberă și integrală a acesteia”. Dacă liderii sovietici au obținut recunoașterea frontierelor din 1945, ei au făcut și o concesie căreia nu-i măsuraseră importanța. în URSS și în democrațiile populare*, disidenții și opozanții se vor sprijini pe acordurile de la Helsinki pentru a-și legitima acțiunile. în octombrie 1975, Saharov, părintele bombei H sovietice, primește premiul Nobel pentru pace și este în măsură să facă auzită vocea disidenței. Pe 12 mai 1976 ia ființă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dar mișcarea de contestație internă primește o lovitură de moarte odată cu reprimarea sângeroasă a Primăverii de la Beijing* și, ulterior, regimul n-a mai lăsat nicio speranță nici celei mai mici atitudini disidente. Astăzi, ideea de disidență mai este adoptată de opozanții lui Fidel Castro - Mișcarea Creștină de Eliberare susținând „proiectul Valera” (referendum asupra libertăților) sau pe Doamnele Albe, soții ale contestatarilor arestați în 2003, ambele mișcări bucurându-se de susținerea lui Vaclav Havel. Prăbușirea sistemului comunist în 1989-1991 a marcat victoria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trăiește printre ei: Boris Zaițev, Ivan Bunin, viitor laureat al premiului Nobel (1933), pictorul Iuri Annenkov, poetul Constantin Balmont, mort în mizerie, romancierii Ivan Hmeliov și Evgheni Zamiatin; cât despre compozitorul Serghei Rahmaninov, el a ales Statele Unite. Mulți dintre acești opozanți s-au exilat de bunăvoie, alții însă, sunt victimele reactivării unei cutume antice, surghiunul. în toamna anului 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de intelectuali - economiști, scriitori, profesori -, denunțați ca „ideologi burghezi activi”. Printre aceștia, numeroși savanți cunoscuți: filosofii Berdiaev
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu puterea sovietică: ei sunt urmăriți, grupurile lor sunt infiltrate cu agenți ai poliției politice* care se străduiesc să-i neutralizeze, fie pisându-i să se întoarcă în URSS, fie eliminându-i prin asasinat politic* pe cei mai activi dintre opozanți. Astfel, Serghei Efron, soțul poetei Marina Țvetaeva, este un agent GPU însărcinat să controleze Uniunea pentru întoarcere [în țară] care se ocupă în Franța de repatrieri. în ce-i privește pe generalul Kutiepov și succesorul său, generalul Miller, liderii Uniunii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poporului de mâine. Teroarea este o consecință logică a colectivizării* și a catastrofei pe aceasta a antrenat-o, Stalin voind să-i elimine pe toți cei care se îndoiau de politica sa, sau care ar fi putut eventual să devină opozanți. Ea îi permite să-și asigure puterea absolută asupra partidului* și asupra administrației, pentru a dispune astfel de o unealtă perfect disciplinată. Reușind să destructureze mereu mai mult societatea, ea întărește puterea absolută a partidului asupra ansamblului populației pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
însă și libertatea. Polonia răsăriteană, statele baltice, Basarabia, Bucovina de nord și Karelia, anexate în urma pactelor germano-sovietice* din 1939, fac obiectul sovietizării*, tot un fel de război civil impus de ocupantul sovietic: masacrarea și deportarea elitelor, a „chiaburilor” și a opozanților. Celelalte țări „eliberate - ocupate” de către Armata Roșie devin democrații populare* în care PC, adesea slabe până în acel moment, pun mâna pe putere, cu sprijin sovietic, în vreme ce elitele tradiționale - politice, economice, culturale și religioase - sunt spoliate, reprimate cu cruzime și uneori
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tineri la părinții sau la tutorii lor, sau trimiterea într-o tabără de muncă; între iulie 1935 și septembrie 1937, 20% dintre acești tineri au făcut obiectul unor astfel de transferuri, adică mai mult de 60.000 de persoane. Tinerii opozanți După 1945, experiența războiului, la care se adaugă exaltarea sentimentului patriotic, generează o anumită autonomizare a societății* și chiar unele speranțe mari. Tinerii aparținând primei generații formate sub regimul sovietic, se arată a fi mai greu de manipulat - numărul komsomoliștilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fostă colonie franceză devenită independentă în 1953, avea în acel moment în fruntea ei pe regele Norodom Sianuk; acesta reușise să facă din țara sa o insuliță de relativă prosperitate, dar practica o politică autoritară și-i supunea represiunilor pe opozanții regimului monarhic. O parte a comuniștilor cambodgieni declanșează în jungă o luptă armată*, sprijinită și de PC vietnamez. Grupul conducător* este constituit din intelectuali formați în Franța, atât în universități, cât și în rândurile PCF*: Pol Pot - pseudonimul lui Saloth
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a revoluției ruse - sovietice și bolșevice. într-adevăr, miile de marinari radicalizați din Kronstadt au fost, în noiembrie 1917 și în primii ani ai războiului civil*, una din trupele de șoc ale bolșevicilor*. Or, spre sfârșitul iernii 1920-1921, ei devin opozanți hotărâți ai regimului comunst. în februarie 1921, nemulțumirea muncitorilor din Petrograd ajunge la apogeu, din cauza proastei aprovizionări, a lipsei de lemne de foc și a arbitrariului bolșevic. Sovietele muncitorești se declară favorabile unor alegeri libere și, 22 februarie, izbucnește o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
radical al lui Lenin nu are decât un ecou mediocru. Iată însă că, în 1914 izbucnește războiul care va bulversa întreaga situație și-l va propulsa pe Lenin în prim planul scenei rusești și apoi mondiale. Impactul războiului din 1914 Opozant decis al tuturor partidelor socialiste care se integrează, fiecare în țara sa, uniunii patriotice sacre, Lenin consideră că războiul oferă o conjunctură excepțională pentru „transformarea războiului imperialist în război civil”. în Imperialismul - stadiul cel mai înalt al capitalismului (1916), el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
filosofice sau teologice, protestatare sau literare, publicații critice la adresa comunismului au apărut în toate timpurile și pe toate meridianele, și ele au fost cu mult anterioare revoluției bolșevice. O parte a acestei literaturi este opera unor foști comuniști, a unor opozanți sau disidenți. O altă parte provine din locuri clasice ale reflecției, cum ar fi universitățile. Bolșevismul: un obiect enigmatic în 1872, Dostoievski schițează în Demonii un tablou izbitor al nihilismului revoluționarilor ruși* ai epocii sale. Iar în 1911, în Sub
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de civili sunt deportați în Gulagul* sovietic, dar sunt utilizate și zece lagăre de concentrare nazistă, printre care și cele de la Buchenwald și Sachsenhausen, unde au murit, uneori de foame, aproape 100.000 de deținuți (prizonieri de război, responsabili naziști, opozanți social-democrați etc.). Pe 21 aprilie 1946 este înființat Partidul Socialist Unit din Germania (SED), o etapă înspre proclamarea, pe 7 octombrie 1949, a RDG și spre sovietizarea* ei. Eșecul blocadei Berlinului Occidental impuse de Stalin* din iunie 1948 până în iunie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ales „Revoluția bolivariană” condusă de Hugo Chavez, președintele Venezuelei din 1998, care simbolizează pentru neocomuniști „socialismul secolului XXI”. Grupuri anarhiste plutesc pe valul „alter” în scopul accelerării deconstrucției unui sistem detestat, după modelul așa-numitelor Black Blocks sau al câtorva „opozanți ai creșterii economice”. Mișcarea „neo” comportă și creștini, purtători ai unei doctrine sociale, a căror prioritate se îndreaptă spre pace și refluxul sărăciei. Deși au mai degrabă tendința să se apropie de linia solidaristă favorabilă anulării datoriei țărilor sărace și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apoi extinsă la ansamblul PC. Secția de Cadre este creată în 1921 și, începând din 1927, Comisia Centrală de Control se transformă progresiv în Comisia Centrală de Control politic. Până la stalinizarea aparatului, această comisie se ocupă mai ales de îndepărtarea opozanților, atât în URSS, cât și în celelalte PC, apoi controlează intimitatea și viața privată a militanților - verificare a originilor sociale, a moralității, a vieții conjugale etc. într-o a doua etapă, Secția de Cadre îi numește pe responsabili în posturile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și un conducător important al IC. Dezvoltă mai ales linia „clasă contra clasă”, cu a sa denunțare a socialiștilor - „social-fascismul” - care-i tulbură pe militanții ce se confruntă, în plus, cu o dură represiune fascistă. Numeroase epurări* duc la excluderea opozanților succesivi, ca Alfonso Leonetti, Pietro Tresso, Paolo Ravazzoti sau Angelo Tasca și Ignazio Silone. Din închisoare, Gramsci își exprimă opiniile divergente, dar moare în 1937. începând din 1934, Stalin constrânge PCI să aplice politica Frontului Popular*. La 17 august, este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rece*. Din acest moment, îi denunță pe „imperialiști”, pe democrat-creștini și aliații lor și se întoarce la o strictă ortodoxie*: susținere totală a URSS și a regimurilor comuniste, disciplină de fier, interdicție a celei mai insignifiante divergențe și excludere a opozanților. Beneficiază de sprijinul majorității PSI, singurul partid socialist european care a rămas într-o alianță cu comuniștii, în cadrul Frontului Popular democratic. Dar aceasta eșuează la decisivele alegeri din aprilie 1948; la capătul unei campanii foarte dure, listele lor nu primesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
oricărui cadru juridic și în secret, categorii întregi ale populației - burghezi, aristocrați, ofițeri etc. -, considerați agenți ai contrarevoluției*. Obiectivele sale sunt triple: neutralizarea „dușmanilor poporului” prin trimiterea lor în închisori sau lagăre; exterminarea lor prin asasinat; prin aceste pilde, terorizarea opozanților și apoi a populației, fie pentru a-i ralia, fie pentru a-i constrânge la pasivitate. Prima acțiune de anvergură a Cekăi intervine odată cu crearea sistemului ostaticilor și a primelor lagăre de concentrare, în august 1918, și mai ales odată cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la pasivitate. Prima acțiune de anvergură a Cekăi intervine odată cu crearea sistemului ostaticilor și a primelor lagăre de concentrare, în august 1918, și mai ales odată cu decretul referitor la „Teroarea* Roșie”, din 5 septembrie 1918, care inaugurează lichidarea sistematică a opozanților; în câteva săptămâni, peste 50000 persoane sunt asasinate: muncitori în grevă, anarhiști*, menșevici, partizani ai țarismului, țărani care refuză rechiziționările. Teroarea va crește până în 1922 și va duce la distrugerea principalelor focare de rezistență. Numărând deja 15000 colaboratori în 1918
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]