1,193 matches
-
general, simțul ludic (în sensul cel mai profund) al personajului. Spunînd personaj mă gîndesc și la faptul că Nicolae Manolescu are același stil Ťartistť" și în vorbire, cultivînd ceea ce am numit o ușoară Ťcochetărieť: nu un stil savant, desprins de oralitate, ci - în cadrul acesteia din urmă - unul plin mereu (dacă se poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
aceasta nu e înregistrată de dicționare, care furnizează doar sensul general al cuvîntului și un șir de sinonime mult mai rar utilizate. În DEX, mămică e "diminutiv al lui mamă; mămiță, mămițică, mămucă, mămulică, mămuliță, mămușoară, mămuță". Valoarea afectivă din oralitatea familiară e uneori sursa unor folosiri ironice: "ar fi putut ocupa aceste posturi dacă nu aveau «tătici» sau «mămici»?" ( nepotism.org). În uzul actual, o mămică este însă în primul rînd o mamă ( de obieci tînără) de copil mic ( nou-născut
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
Uneori recunoaștem farmecul dureros al poeziei lui Eminescu: "Îngerul păscând garoafe/ în edenul cel avestic/ îngerite filosoafe/ îndoitul vin amestic// și deasupra - candelabre/ clipocind în raza lunii,/ plâns și rugăciuni macabre/ cu mirozna de petunii" (Upanisadă) Alteori regăsim ceva din oralitatea simpatică din care și-a făcut Marin Sorescu un stil: "Toamna-mi culeg păcatele de peste an,/ le așez în fața mea pe birou/ le privesc un minut în ochi// (adânc jenat!)/ și le iert..." (Plagiat) Alteori versurile ne aduc aminte de
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
mai frecvent în limbajul femeilor; observația ar trebui însă dovedită prin cercetări statistice. Oricum, acest uz al diminutivelor - politicos și cooperant - e specific conversației, interacțiunii orale. În scris atestările sale sînt extrem de reduse; chiar în scrisul cu puternice trăsături de oralitate - forumurile de pe Internet - cuvîntul facturică apare aproape numai în formulări glumețe, (auto)ironice sau depreciative: "Vine facturica în poștă și ce să văd ... total de plată 4.210.000" (forum.softpedia.com); Oferi garanție la ce faci? Un tarif, ceva
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
în ultimele scene; pînă atunci, asistăm la o înfruntare de natură psihologică și socială, la un amestec de Victor Hugo (Ruy Blas) și Schiller (Die Räuber), totul într-un registru lingvistic opus celui solemn. Hasdeu valorifică arhaitatea, folclorul, expresiile populare, oralitatea; încearcă să repete în dramă ceea ce făcuse în Ursita, adică o reconstituire istorică verosimilă lingvistic. Piesa se petrece în secolul al XVI-lea, ca și Despot Vodă, dar între cele două drame se deschide o prăpastie stilistică. Prin structura ei
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
frecvente - rămîn desigur foarte supărătoare, într-un text de autoprezentare. Nu voi indica, desigur, autorii din care am cules citatele de mai jos: de la enervante greșeli de ortografie ("peste 25 de comunicării la simpozioane, conferințe și congrese") la ticuri ale oralității semiculte ("Cursuri de perfecționare postuniversitară ca și cursant"). Se pare că există căutători de modele, foarte încrezători în rețete - "Doresc să primesc un model de cv Ťultima orăť" (myjob.ro) - dar deja pîndiți de riscul erorilor de ortografie (,Doresc să
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
mai marcat familiar-infantilă: "Nenea, n-ai o fisă ?" (blogspot.com), poate și sub influența utilizării actuale la vocativ a seriei articulate (hei, băiatu'!, alo, fata!). Variațiile în uz ale unei forme esențialmente colocviale sînt normale și fac parte din dinamica oralității, pe care dicționarele nu sînt obligate să o înregistreze; ele nu au însă dreptul să ignore total utilizările actuale ale lui nene(a) cu sensul "ins, individ".
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
vine vorba, e definită prin câteva trăsături comune, deși Radu G. Teposu și Ion Bogdan Lefter au propus clasificări și excepții care trebuiau să dea de gândit. Trăsăturile stilistice cel mai frecvent menționate sunt următoarele: nonidentificare emoțională, luciditate, ironie, narațiune, oralitate, discursivitate, prozaism, ludic, livresc, intertextualitate și înclinație retro. Tematic, poezia se inspira din cotidianul cel mai obișnuit sau chiar derizoriu, avea deseori un subtext politic străveziu, care făcea din ea una propriu-vorbind politică, descria în loc să metaforizeze, pastișa și parodia, când
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
Ce spune alături de ce scrie, nu-mi mai pare atît de strălucitor. La cît conținut are verbul lui Cioran în scris, vorbele omului pălesc. Mi-ar fi plăcut să-i fiu în preajmă lui Țuțea. Opera lui Țuțea era însăși oralitatea. Ușița pe care Cioran a întredeschis-o după '90 nu cred că i-a făcut bine. A fost scos în lume și toate contradicțiile de care era plin, aduse brusc la aer, au coclit. Al doilea exil al lui Cioran
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
prudență: „Cred că este un caz destul de complicat, punctul meu de vedere personal, și cred că se va analiza (...); este un caz destul de deosebit și cu consecințe internaționale, dar și cu interese internaționale, părerea mea personală...” (23.03.2011). În oralitate, adverbul personal poate fi sau nu separat de o scurtă pauză, notată în scris prin virgulă. Apariția fără pauză (și fără virgulă) pe lângă un pronume e un indiciu al statutului său de focalizator: eu personal fiind simțit ca un echivalent
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
în domeniul apărăturii seismice la Institutul Național de Fizică a Pământului. Pasionat de arheologie și literatura, da la iveală românul istoric Tragă șerpilor, un debut surprinzător prin iscusința narației, prin echilibrul stilistic între relatarea aventuroasa, dramatică, descrierea eficientă, plastică și oralitatea caracterologica captivantă. Bref, e vorba de talent, de o intuiție artistică rar dobândită din primul foc, ceea ce ne face să credem că autorul va fi aproape obligat să se ia în serios și să "recidiveze" cel puțin la nivelul acestei
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
traduce Anghelache - Panza teoriile eruditului turist dă în ograda paremiologică a lui Creangă: , Minte la nebun cît glas la un pește", ,înghițise un ac și scosese un fier de plug", ,unu' cu plinu', altu' cu golu'", mai toate după sugestia oralității pure, ,Vorba aia". Un alt roman, Avionul de hîrtie, este întruparea unei idei expuse exact așa într-o pagină de jurnal din Cvintetul melancoliei : ,Mă gîndesc la subiectul unui roman de dragoste. Eroul vine la iubita lui, o scoală din
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
gugăl și nu am găsit nimic relevant", "privirea mi-a fost atrasă de un grup de discuții de pe gugăl"; cineva recurge chiar la o personificare: toașu" gugăl. Citatele nu lasă loc de îndoială în ceea ce privește registrul: dominat de maxima libertate a oralității familiare, care își șarjează particularitățile "inculte": "bagă un ochi cu gugăl și ai să vezi minunea"; "Situ' lu"'Insekta acum și cu gugăl pă el". (Sursele citatelor românești, pe care nu le voi mai indica de fiecare dată, sînt mai
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
sensurilor și ale valorilor conotative au fost determinate de schimbarea bruscă a raportului dintre sferele sociale și culturale, de transformarea discursului politic, de globalizarea mijloacelor de informare în masă - dar, poate mai mult decît orice, de permisivitatea sporită a pătrunderii oralității în scris. Autoarea nu a detaliat toate aceste direcții, pentru care ar fi trebuit să scrie o altă carte, dar le-a semnalat cu subtilitate și rigoare. Observațiile lexicale și stilistice sînt deci mai puțin aduse la zi: excesele argotice
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
pentru grupul "sc" - apare că o inversare comică, sau ca o hipercorectitudine generalizată, pornită de la perechi de tipul "excursie" - "escursie"): "să vopsex", "sal iubeaxă", "să ne zdrobeaxă", "sîrbeaxo-tigăneaxă". Ajungem astfel la o altă trăsătură lingvistică generală a poeziilor din volum: oralitatea. Majoritatea textelor realizează o transcriere foarte plauzibilă a limbii vorbite - cu fenomenele ei tipice de fonetica sintactica: acomodări, asimilări, afereze, eliziuni. Îndrăznelile de transpunere grafică sînt fără precedent în literatura noastră (poate cu excepția unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
construcție, nu se poate vorbi de vreo arhitectură a textului. Personajele nu au particularități de limbaj, iar însuflețirea lor este aceeași, indiferent de tema aflată în discuție. Nu este mai puțin adevărat, pe de altă parte, că autorul are simțul oralității, replicile au coerență și chiar haz. Dialogurile sunt pe deplin credibile dacă facem abstracție de condiția intelectuală diferită a personajelor. Cu siguranță, Liviu Nanu ar trebui să se gândească la o eventuală carieră de dramaturg. Fără a fi o apariție
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
refer la antrenoriat și la... "cultura de performanță" -, ci refacerea punții și regăsirea sursei originare. Cartea lui G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, este, pe lîngă frumusețea intrinsecă a textului, un document în acest sens". Prin urmare triumfă, într-un fel, oralitatea năistă ca mărturisire intelectuală, salutară spontaneitate, hotărîtoare acțiune formativă. Deloc întîmplător, acești Castor și Pollux ai zilelor noastre care sînt Liiceanu și Pleșu s-au implicat într-o activitate publică, au plonjat aidoma faimosului profesor de filosofie în istorie și
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
Rodica Zafiu Sînt destul de puțin studiate diferențele de uz dintre limba română vorbită în România și cea din Republica Moldova. În evitarea subiectului intervine, desigur, o firească prudență științifică: în zona variabilă a uzului, a oralității, mulți cercetători se simt stăpâni pe domeniul familiar lor (prin experiență directă), dar nu riscă afirmații asupra vecinului. E implicată, apoi, și prudența "corectitudinii politice": sesizarea unei diferențe, dacă vine din partea cuiva din România, riscă să fie interpretată sau ca
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
până acum mai multe romane - unul dezlănțuit nu doar în conflicte epice împinse la paroxim (Desfrâu, 1994), ci și în limbaj - ceea ce îl definește pe autor este teatrul unde își valorifică bine, natural, expresiv talentul înnăscut al limbii române, al oralității ei. Este ceea ce dă în fond substanță - dincolo de subiect, conflicte, caractere, personaje - oricărei piese de teatru autentice. Un gen literar ilustrat, din nefericire, încă insuficient de scriitorul român. Vasile Dan Personajele: ANA GAVRILESCU RAREȘ GAVRILESCU Tabloul 1 Spre mijlocul camerei-patul
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Nu, nu are nici o legătură. E cazul multor români inteligenți care, vorbind excelent, cred că ar fi buni scriitori, de obicei scriu foarte prost oamenii ăștia, iar bunii scriitori se exprimă prost însă sunt foarte bogați în culoare când scriu. Oralitatea n-are legătură cu scrisul, de aceea poporul român, care numără mii și mii de povestitori, la mese, are puțini romancieri, capabili să scrie cursiv, colorat, dar să construiască, pentru că romanul este o formă a construcției. Augustin Buzura: Romanul înseamnă
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
jumătate, cu poeme numite, verbatim: Cap, Urechi, Nas, Ochi, Limbă, Dinți și așa mai departe până la Coadă, aici ne aflăm, ca registru, în plin Occisio Gregorii. Și Steinhardt, și Dana Dumitriu i-au imputat lui Stoiciu, la prima carte, o oralitate exagerată și în fond simplistă, obținută din adresări monosilabice. „Bă”, „fă”, „mă”, „ha”, „bre”, „na”, „ăhă”, „ă” apar o dată la câteva rânduri, anulându-și, într-adevăr, prin repetare, conținutul expresiv. Le rămâne, în schimb, cred eu, cel melodic. che zo
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
viață cu o anume viteză. Iar când i s-a întâmplat să alunece de pe stânca vieții, să știe, ori cel puțin așa îi bate gongul sinelui, că amintirea existenței lui va mai reverbera un timp, poate chiar în texte scrise. Oralitatea a devenit de acum rezerva îngăduită nu numai folclorului, legendelor, anecdoticii, miturilor, ci și prin îndreptare științifică, chiar antropocentrismului. A treia notă se constituie dintr-o laudă, deloc de curtoazie a lucrului bine făcut, menit să dureze: prin minuțiozitatea analizelor
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Rodica Zafiu Trecînd în revistă, săptămîna trecută, utilizările actuale ale cuvîntului drac (frecvente în oralitatea popular-familiară și în textele spontane), observam mai ales variațiile sale de pronunție și de scriere: trunchierile, rostirile regionale, inovațiile glumețe și mai ales eufemizante. Subiectul este însă destul de complex, așa încît cred că merită să enumerăm și principalele valori gramaticale
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
De la formulele clișeizate pornesc destul de numeroase dezvoltări libere. E interesant că anumiți termeni se specializează în comparații, alții în metafore: se spune "proastă ca o găină" - dar "e o gîscă"; cineva "e un bou", nu și: "prost ca un bou". "Oralitatea scrisă" a Internetului ne furnizează și în acest caz destule exemple de clișee și inovații, de variații pe tema dată a prostiei omenești. Limbajul familiar recurge cu ușurință la superlative ale insultei sau pur și simplu ale caracterizărilor depreciative. Sînt
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
locul în care se află, a se pune în mișcare”; „a începe să funcționeze”, DEX) și a purcede („a pleca, a porni la drum”; „a începe o acțiune”, ibidem). Combinarea verbelor cu sens incoativ poate să apară mai ales în oralitatea nesupravegheată; a fost înregistrată, de exemplu, în rapoartele de monitorizare a limbii din audiovizual (disponibile pe site-ul cna.ro): „începe să pornească” (TVR Cultural, 26.V.2009); „a început să purceadă la executarea companiei Electrica” (Pro TV, 2.III
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]