1,823 matches
-
Maiorescu, C. A. Rosetti), pentru a vorbi și de speciile publicistice uzitate în epocă. Cu abordarea contextului în care s-a format retorica eminesciană, Daniel Ciurel deschide, de fapt, demersul său propriu-zis, afirmând fără ezitare că gazetarul Eminescu este "un orator de forță", un "cunoscător și utilizator excepțional al retoricii", insistând asupra competenței retorice a gazetarului Eminescu. De aici înainte studiul devine unul tipic de stilistică, un fel de analiză prozodică a discursului jurnalistic eminescian, într-o analiză ce se aplică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Mihai Eminescu. Sarcina analizei retorice este aceea de a identifica "corectitudini sau incorectitudini factuale ale discursului", vizând, în primul rând "potențialul persuasiv al diverselor strategii". Primele strategii, fundamentale, analizate, sunt cele ale ethosului, cu două tipuri de manifestare: situat ("reputația oratorului") și inventat ("realizat în cadrul discursului"). Eminescu constată Daniel Ciurel "își asumă diverse ipostaze care variază de la dimensiunea științifică, pozitivă, savantă, ce trimite la logos, la cea vizionară, profetică, tributară pathos-ului și atitudinea satirică sau didactică, vizând ethos-ul". E aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
EMINESCU PUȘKIN (Dumitru Copilu-Copilin) 3 REMEMORĂRI 3 DIN PUNCT DE VEDERE PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) 3 POEZIA PURĂ (Ion Pillat) 3 STILUL ȘI LIMBA 3 ANALIZE ȘI SUGESTII DE INTERPRETARE (Lucia Cifor) 3 MEȘTEȘUGUL POTRIVIRII CUVINTELOR (G. I. Tohăneanu) 3 ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) 3 BIBLIOGRAFIE. EDIȚII 3 O LECTURĂ NOUĂ (Eugen Simion) 3 O SAGA EDITORIALĂ (Nicolae Georgescu) 3 INTERPRETĂRI DIDACTICE 3 METODICA PREDĂRII (Mihai Rusu) 3 "DOINA" (Victor Crăciun și Tudor Nedelcea) 3 DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (Mihai Cimpoi) 3 CALEIDOSCOP
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Descartes, el este adept al „dreptului natural”, al reformelor sociale, al răspândirii culturii prin școli și tipărituri în limba națională. Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă cu ordinea firească, cu „regula magnifică a lumii”. Este și un orator remarcabil, priceput mânuitor al procedeelor retorice. Cuvântările sale abundă în lamentații patetice pentru soarta țării, mlădiate cu o artă rafinată, cu grijă pentru echilibrul și sonoritatea frazei. O descriere a primăverii pe meleagurile țării, dintr-un discurs către domnitor, capătă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
cu o vie inteligență, țăranul Creangă nu-și pierduse prin modestele studii de seminar ce făcuse, limbagiul viu, colorat și plin de imagine, popular. Acest fond hrănit la fiecare pas cu anecdote, amintiri, învățăminte din bătrâni, făcea din Creangă un orator de tribună adevărat, original și foarte gustat... ” Să vezi dumneata ce frumos vorbește și sobrul Slavici: „Om de o inteligență cu desăvârșire superioară, el îi judeca, ce-i drept, pe alții tot ca bunul său prieten Eminescu, dar nu se
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Filipescu Noua Revistă Română a publicat o recenzie, judecându-le din punctul de vedere al genului literar respectiv, al elo cinței (artă amăgitoare, mai amăgitoare decât sulimeneala femeilor! spu nea Montaigne). și e probabil că pe această cale a aflat oratorul politic de existența revistei noastre și de direc torul ei, C. Rădu lescu-Motru, cu care, de altfel, era coleg la Senat, unde l-a și În tâm pinat cam așa: — Mi-a plăcut critica literară a discursurilor mele! Recenzen tul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și sicriele, din lemn de stejar, să fie mai traince. La groapă, după slujba susținută de 2-3 preoți, un cantor, un pălimar (ce ține cădelnița), se ține o predică, de rămas bun, către cei prezenți. Preotul Repta Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ZINCĂ, Haralamb (4.VII.1923, Roman - 24.XII.2008, București), prozator. Este fiul Carolinei (n. Sielberman) și al lui Iosif Sielberman, „orator socialist cu lavalieră”. După cum va relata în romanul autobiografic Fiecare om cu clepsidra lui (1988), Z. își petrece copilăria într-un Roman patriarhal și apoi într-un București pitoresc, cu iz balcanic; la unsprezece ani intră ucenic într-o frizerie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
de cele mai multe ori cuvântul era mai scump ca aurul, iar Aristotel a expus criteriile logice ale elocinței ca știință. După Cicero, elocința e asemenea lui Dumnezeu pe pământ, Quintillianus a fundamentat lucrarea "Arta oratorică" în douăsprezece volume. Exemplele de mari oratori greci și romani sunt numeroase. Dar unde ne sunt oratorii de azi? Cine-i mai continuă în elocința românească pe Maiorescu, Kogălniceanu, Mehedinți, Delavrancea, Iorga, Titulescu, Vianu, Călinescu, Victor Eftimiu, dar pe Bărnuțiu, Goga, Rebreanu, pe C.A. Rosetti, Barbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Aristotel a expus criteriile logice ale elocinței ca știință. După Cicero, elocința e asemenea lui Dumnezeu pe pământ, Quintillianus a fundamentat lucrarea "Arta oratorică" în douăsprezece volume. Exemplele de mari oratori greci și romani sunt numeroase. Dar unde ne sunt oratorii de azi? Cine-i mai continuă în elocința românească pe Maiorescu, Kogălniceanu, Mehedinți, Delavrancea, Iorga, Titulescu, Vianu, Călinescu, Victor Eftimiu, dar pe Bărnuțiu, Goga, Rebreanu, pe C.A. Rosetti, Barbu Catargiu, Tache Ionescu. Oratorii interpretau unitar faptele și evenimentele, dădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sunt numeroase. Dar unde ne sunt oratorii de azi? Cine-i mai continuă în elocința românească pe Maiorescu, Kogălniceanu, Mehedinți, Delavrancea, Iorga, Titulescu, Vianu, Călinescu, Victor Eftimiu, dar pe Bărnuțiu, Goga, Rebreanu, pe C.A. Rosetti, Barbu Catargiu, Tache Ionescu. Oratorii interpretau unitar faptele și evenimentele, dădeau substanță vorbelor, le îmbrăcau în sclipitoare raze ale elocinței, foloseau procedeul întrebării retorice ca pe o rezolvare a problemei înseși. Ei aveau harul vorbirii din care nu lipseau logica, exactitatea, puritatea, dar și expresivitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în scopul consolidării convingerilor. Avem critici literari de o asemenea factură? Păstrând proporțiile, Iașul dispune de o critică literară solidă în care analiștii sunt dublați de știința elocinței, poate nu atât cât să se poată vorbi cu adevărat de mari oratori. Criticii literari de marcă s-au cam îndepărtat nu de câmpul literar, ci de cel cuprinzător de teoria și tehnica vorbirii, în care expresia, formularea verbală și structura stilistică să fie la ele acasă. Explicații se pot da multe. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o mai fi având nevoie de așa ceva? Drept urmare, ne cam obișnuim cu vorbirea sterilă, incoerentă, plată, incoloră, plictisitoare, fără relief și fără substanță a unor personaje publice (în special politicieni). Unde ne sunt frumoasele cuvântări de altădată? La Iași avem oratori buni care vin și din alte domenii decât cele amintite, îi avem pe Al. Zub, Horia Zilieru, Tr. Stănciulescu, Florin Cântec, Const. Parascan, Al. Călinescu, Cătălin Turliuc, Traian Diaconescu, Lucian Vasiliu, Șt. Oprea, Aurel Brumă, Bogdan Ulmu, Vasile Diacon și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lăsăm pradă trecutului! Nu, hotărât lucru, rămânem în flama critică a conotațiilor despre prezent. Aici, poncifele mișună și printre ele ne strecurăm precum jubilațiile între neînțelesuri. Despre ce vorbeam? Aa, despre complexe și paradoxuri. Gras subiect, demn de exultarea oricărui orator aflat în derivă retorică. Apropo, de ce retorică a scrisului este nevoie? În primul rând cred că aceasta trebuie să fie de conținut. Cititorul nu poate rămâne indiferent și mut, postat pe meterezele unui scepticism fie el și rezonabil, la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a da o cât de mică contribuție la întărirea țării sale, chiar cu prețul unor sacrificii personale". În câteva fraze, dr. Petru Groza vorbea despre propria origine socială, despre averea moștenită de la părinți, de studiile făcute în tinerețe. În continuare, oratorul vorbea despre averea pe care reușise să o aibă după câtva timp de la căsătorie și anume: fabrici, hoteluri, bănci, moșii etc. Cunoscut în scurt timp în cercurile industriașilor și comercianților, ca și în cercurile politice, deși tânăr este ales în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
La Londra, o mare surpriză: deși ianuarie, cu un strat de zăpadă însemnat, nu era nici urmă din proverbiala ceață... Cu atât mai plăcută a fost vizita, inclusiv la British Museum, Turnul Londrei și chiar în Hyde Park, unde un orator solitar își prezenta punctul de vedere într-o problemă de... ecologie. Consultările la Dipoli au continuat până la 8 iunie 1973, când s-au încheiat, cu adoptarea Recomandărilor finale ale consultărilor de la Helsinki, cunoscute ca fiind "The Blue Book" ("Cartea Albastră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de avocat și de a pleda la tribunal, dar creierul i-a dat posibilitatea de a se reintegra în viața social-culturală, bineînțeles cu noile sale caracteristici. Explicația constă în trei factori principali. a) IK fusese un avocat foarte instruit, un orator de mare talent, conferențiar la universitatea Tel-Aviv, picta de mic copil, cânta la pian și adora să asculte muzica. b) IK era stângaci (parțial). c) În a 22-a zi după accident, IK și-a pictat unghia policelui de la mâna
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Documentele postume ale Clubului Pickwick, care-i aduce celebritatea. Este extrem de atent la reacțiile publicului, la aprecierile lor critice și schimbă deseori scrierile în funcție de ele (spre exemplu, cartea David Copperfield). Faima câștigată de autor în timpul vieții datorită talentului său de orator este asemuită (în istorie) cu cea a lui Cicero sau Catilina. Editează un jurnal săptămânal timp de 20 de ani, scrie 15 romane și nuvele și sute de istorii scurte, precum și articole critice viguroase, educative, de o deosebită valoare socială
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
că Dumnezeu a uitat câte am făcut pentru dânsul! Om fără noroc într-adevăr: cade pe spate și-și rupe nasul. Am procedat ca înțelepții, când fac o prostie: mi-am amânat înțelepciunea pe altădată. Condorcet Ce trebuie să fie oratorul? Om onest, iscusit la cuvânt. (Quintilian) Sunt timpuri când retorii se silesc să înfrumusețeze ce-i urât și rău prin oponența frumosului și binelui, propagând principii adesea funeste printr-o formă dibace; sunt astfel în stare, captând mulțimile, să pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se prezintă la un confesional, îngenunche și așteaptă. De la o vreme, văzând-o că tace, preotul o îndeamnă. Hai, vorbește, mărturisește; ce-ai făcut? N-am făcut nimic. Atunci du-te și fă ceva. Și după aceea vino la mine. Orator parlamentar de odinioară, cum era D.R. Ioanițescu: Domnilor, carul statului plutește pe un vulcan primejdios. Domnilor, am impresia că suntem în situația de a ceda în parte, sau de a lepăda întreaga constituție a Statului nostru pentru a o putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Enescu l-a înnobilat. Aș putea să spun și eu astă-sară că aș prefera să-mi citiți unele din cărțile mele, care au început a se tipări în traduceri rusești. Prefer să scriu în loc să vorbesc; sunt mai mult scriitor decât orator. În aceste cărți traduse ați putea cunoaște sentimentele poporului nostru pentru U.S. Ați putea înțelege că relațiile dintre români și slavi au avut la temelie o strânsă prietinie încă de acum o mie de ani, când se producea încet încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
privi cu neîncredere și vorbitorul cel dintăiu. Apoi am așteptat noi cu lunile, domnule ispector, mult om mai aștepta, și la urmă cum a rămânea? Oare nu tot cel sărman a rămânea și cu bătaie și cu pedeapsă?... Hm! Îndată ce oratorul își dădu astfel părerea, mai multe glasuri de neîncredere și nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se întoarseră spre ușă. Oratorul și încă câțiva, așteptară să-mi întâlnească privirile. Apoi cu sănătate! Și eșiră toți din biserică, foarte neîncrezători și triști. Un advocat tânăr îmi spunea în tren: Noi în județ suntem cu rudenii, frați, cumnați, veri ș.a. vre-o 14-15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
teoria” mea despre „educația privirii”, adică pentru exersarea capacității de a vedea, cînd faci portretul cuiva (om politic, scriitor, filosof, - într-un cuvînt oricui), nu numai calitățile, ci și defectele: „Churchill este unul din cei doi sau trei foarte mari oratori din istorie și a scris pagini care fac din el unul din cei mai mari scriitori de limbă engleză după Shakespeare. Și tu, iată-te tulburat - îi reproșează un tată fiului său încă adolescent - pentru că el face scandal în public
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rectitudine! Plantați recent, parcă pentru contrast, nu departe de el, văd cîțiva arbori firavi. Involuntar, îmi amintesc vorbele lui ștefan din piesa lui Delavrancea: „Pădure tînără...” Tabloul mă ajută să intuiesc mai profund decît oricînd dimensiunea evocatoare a textului marelui orator. * Imediat ce m-am urcat în tren, românul din fața mea și-a așternut „masa” și a început să mănînce hulpav tot ce avea în sacoșă: pîine, unt, pateu, salam, brînză topită, roșii, mere. Indecentă, lăcomia lui m-a făcut să-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]