1,783 matches
-
a înțelege recurența acestor descrieri, trebuie să cunoaștem importanța modelelor retorice în arta scrisului. E. R. Curtius, la care ne referim aici, considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea locurilor comune a favorizat crearea trăsăturilor de topică care la rîndul lor au permis, prin
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
deosebit de important să stabilim cu precizie locurile și părțile sistemului de predare a retoricii în care se puteau găsi indicații pentru descrieri peisagistice. Vom întîlni mai întîi discursul judiciar. De la Aristotel încoace, teoria probei distinge între dovezi "neartificiale" (pe care oratorul le găsește gata făcute, el neavînd decît să le folosească ca atare) și dovezi "artificiale". Acestea din urmă sînt create de oratorul însuși; lui îi revine sarcina să le "găsească". Ele se bazează pe raționamente, sau în limbajul aristotelic pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
peisagistice. Vom întîlni mai întîi discursul judiciar. De la Aristotel încoace, teoria probei distinge între dovezi "neartificiale" (pe care oratorul le găsește gata făcute, el neavînd decît să le folosească ca atare) și dovezi "artificiale". Acestea din urmă sînt create de oratorul însuși; lui îi revine sarcina să le "găsească". Ele se bazează pe raționamente, sau în limbajul aristotelic pe silogisme (concluzii). Silogismul retoric se numește entymema, în limba latină argumentum (Quintilian, V, 10, 1). Pentru aflarea unor asemenea dovezi, retorica oferă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
istorici iluștri, precum Titus Livius și Tacitus, au făcut din ea tablouri vii. Însă discursul poetic și cel oratoric nu se pretează în egală măsură acestui ideal de creare a "tabloului". După Marmontel, poetul dispune de mai multă libertate decît oratorul, obligat să fie mai sobru: "Regula acestuia este ca nu numai Descrierea să fie un procedeu care să conducă la cauza sa, ci ca fiecare trăsătură pe care o folosește să servească la sublinierea rolului acestui procedeu" (p. 457). Denotînd
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
exemplu o vale, un munte, o cîmpie, un oraș, un sat, un templu, o grotă, o grădină, o livadă, o pădure etc". (p. 422). P. Fontanier subliniază chiar că acest tip de descriere este folosit în egală măsură și de orator; b) cronografia: pentru această descriere a timpului, a perioadelor, a epocilor, el subliniază faptul că "aceasta caracterizează mai ales timpul unui eveniment, precum și circumstanțele în care acesta are loc" (p. 424); c) prozopografia: "descriere ce are drept obiect imaginea, corpul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de caracter (în latină notatio). Primul zugrăvește un individ, al doilea o generalitate. Unul se potrivește mai degrabă istoricului, celălalt este singurul care poate fi preluat de către scriitorul de satire și comedii, atunci cînd vrea să rămînă în limitele decenței. Oratorul poate, pe rînd, să realizeze portrete sau să traseze caractere, în funcție de ceea ce își propune" (p. 243). În fine, el completează Paralela cu Similitudinea care este "o paralelă între două lucruri, două obiecte considerate prin raportul de asemănare între ele; este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lumea întreagă, căci în ei s-a împlinit în mod spiritual cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia: „Neamul lui Ionadab, fiul lui Rehab, va avea mereu pe cineva care să stea în fața mea, în toate timpurile” (Ier 35,19). (Oratorul continuă explicând preceptele în sens spiritual și moral, apoi revine asupra lor ca să facă o aplicație literală): 2. Rehabiții respectau acele porunci în sensul lor literal, după cum faceți și voi, care sunteți descendenții tatălui vostru Rehab, adică ai fericitului Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe care o simțea de obicei în rugăciune. 62. Și fratele Ioan, vizitatorul fraților predicatori din Anglia, a spus despre fratele William de Abington că, înainte de a începe construirea conventului din Gloucester, avea inestimabilul dar al predicării și că un orator atât de convingător nu ar fi trebuit să se ocupe niciodată de construcții fiindcă, a continuat fratele Ioan, din cauza acelor preocupări, s-a înjosit atât de mult, încât regele Angliei i-a spus: «Frate William, tu știai să vorbești atât
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în aceeași zi (anul 1247), a ajuns și fratele Ioan de Pian del Carpine, care se întorcea de la tătari, acolo unde fusese trimis de papa Inocențiu al IV-lea. Fratele Ioan era un om foarte abil, spiritual, cult și mare orator, expert în multe lucruri, și fusese deja ministru provincial în Ordin. El ne-a arătat cupa de lemn pe care o ducea papei, pe fundul căreia era imprimată, nu de mâna unor pictori, ci prin intermediul unor constelații, imaginea unei preafrumoase
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
am putut vedea de mai multe ori. Era foarte elocvent și nu se încurca niciodată. Deținea o cultură optimă, fiindcă înainte fusese un bun profesor de gramatică și maestru de logică, iar în Ordin a fost un mare teolog și orator. A predat Sentințele la Paris și a fost lector timp de mai mulți ani în conventele din Bologna și din Napoli. Când trecea prin Roma, frații îl constrângeau să predice în fața cardinalilor, care îl respectau ca pe un mare filosof
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
era unul dintre ecleziasticii cei mai culți din lume și un predicator renumit, drag clerului și poporului, foarte abil în dispute și pregătit în orice domeniu. Îi depășea pe toți, avea ultimul cuvânt în toate chestiunile, era un foarte bun orator și avea o voce puternică, asemenea unei trâmbițe răsunătoare sau a unui tunet puternic, ori a unor ape învolburate în vâltoarea unei cascade. Niciodată nu a spus un cuvânt necontrolat sau nesigur. Avea pregătit întotdeauna răspunsul la orice lucru. Spunea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și apropiat al Fericitului Francisc, iar pentru un anumit timp, însoțitorul său. Era un om foarte amabil, deschis și generos, evlavios, onest și foarte înțelegător, moderat în cuvinte și în toate operele sale. Avea puțină cultură, dar era un mare orator, foarte bun și priceput predicator. Acesta a fost cel care l-a rugat pe fratele Elia ca eu să fiu primit în Ordin, iar fratele Elia a consimțit, la Parma, în anul 1238. I-am fost însoțitor de călătorie pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care nu se aflau în comuniune cu episcopii Heladie din Cezareea, Otreius din Melitine (Armenia Mică) și Grigorie de Nyssa, să fie expulzați. Sfântul Grigorie mai veni după aceea de câteva ori la Constantinopol. Renumele de care se bucura ca orator a făcut ca Sfântul Grigorie să fie chemat să rostească numeroase necrologuri, printre altele pe acelea la moartea prințesei Pulheria (în iulie 385 sau 386) și la moartea împărătesei Flacilla, moartă la scurt timp după fiica ei. Știm că el
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Capadocieni reprezintă „o splendidă constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate, sunt concentrate toate razele acelei strălucite epoci a creștinătății”. Sfântul Vasile s-a distins ca om de conducere, Sfântul Grigorie de Nazianz ca orator, iar Sfântul Grigorie de Nyssa mai mult ca gânditor, fiind și filosoful cel mai metodic dintre ei, depășindu-i prin puterea sa de speculație. Putem spune, pe drept cuvânt, că, „dintre cei trei mari Capadocieni, Vasile era cel practic, Grigorie
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
moduri, foarte diferită. Sfântul Grigorie este un bun exemplu al modului în care un creștin dotat, care este și un reprezentant al epocii sale, a răspuns la provocări atât particulare, doctrinare și de altă natură. Trebuie considerat marele Capadocian un orator, sau un gânditor și filosof, și sunt oare aceste roluri mutual exclusive? Interesul extensiv manifestat pentru el de oamenii de știință de toate facturile religioase indică faptul că este, într-un sens, o persoană serioasă, neputând fi catalogat ca un
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
într-un sens, o persoană serioasă, neputând fi catalogat ca un teolog de categorie ușoară. Învățătura spirituală a Sfântului Grigorie de Nyssa a atras din ce în ce mai multă atenție în ultimii ani, atât în Occident, cât și la noi. Este atât un orator, utilizând limbajul pentru a convinge, cu maximul capacității sale, fiind, în același timp, o figură serioasă, care are credința că trebuie să trateze astfel de subiecte serios. Este un orator, dar numai până la un punct. Și trebuie să ne amintim
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
atât în Occident, cât și la noi. Este atât un orator, utilizând limbajul pentru a convinge, cu maximul capacității sale, fiind, în același timp, o figură serioasă, care are credința că trebuie să trateze astfel de subiecte serios. Este un orator, dar numai până la un punct. Și trebuie să ne amintim că anumiți oratori distinși, cum ar fi Maxim din Tyre în secolul al II-lea, au devotat un spațiu larg în lor discuției asupra problemelor filosofice. Din nou, după cum am
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
pentru a convinge, cu maximul capacității sale, fiind, în același timp, o figură serioasă, care are credința că trebuie să trateze astfel de subiecte serios. Este un orator, dar numai până la un punct. Și trebuie să ne amintim că anumiți oratori distinși, cum ar fi Maxim din Tyre în secolul al II-lea, au devotat un spațiu larg în lor discuției asupra problemelor filosofice. Din nou, după cum am văzut, Sfântul Grigorie va utiliza uneori argumentele lui Origen și ale Sfântului Vasile
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
6, 25; Pontica 1, 3, 138 și 3, 1, 75-80. 20 Cf. V. G. Nemetry, Comentarius exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om politic, consul în anul 11, an în care Ovidiu îi dedică un epitalam (Pontica 1, 2, 133). 21 "Introduction" la Ovidius, Tristia, Oxford, 1924, p. 33. 22 S. D'Elia, "L'esilio de Ovidio ed alcuni aspetti della
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vină, error 79. Mai mult, poetul admite că vina sa80 nu este lipsită de o anumită gravitate: Est mea culpa gravis...81 și într-adevăr acel gravis postpus substantivului în loc să fie antepus ca în mod normal, indică la un poet orator așa cum, fără îndoială, este Ovidiu obișnuit cu nuanțele stilistice, o conștientizare mărturisită a gravității actului său. Dar, din moment ce poetul își recunoaște vina, se simte nevoia de a-i diminua proporțiile. În primul rând, el crede că poate găsi anumite circumstanțe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a doborât. Numele de Messalla (și Corvinus), alături de alte nume foarte celebre pe care Ovidiu le trece în revistă în acel loc printre care cel al lui Augustus, al marelui Pompei, al lui Maximus etc. apare frecvent pentru slăvirea marelui orator și dezvăluie clar atașamentul strict spiritual al poetului față de moștenirea acestuia. Într-adevăr, recunoștința față de Messalla Corvinus se răsfrânge acum și asupra celor doi fii ai acestuia, care se hrăniseră, cum era și firesc, la fel ca și Ovidiu, cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prenant toujours l'initiative de motions barbares", assailli de haine et luttant contres elles: éloquence d'époque tragique! La famille des Messalla nous mène, des guerres civiles d'Octavien, aux drames du principat de Tibère"269. Pe lângă faptul că era orator, Cotta Maximus era și epigramist 270. Cât despre ale sale mores, ne-au parvenit judecăți discordante: în timp ce Ovidiu și Iuvenal îl laudă; dimpotrivă, Tacit, Persius și Pliniu cel Bătrân îl blamează 271. Poate în cazul acestor aprecieri contrastante, ar trebui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cărora Ovidiu le adresează scrisorile sale din Pontus Euxinus. În sfârșit, în Epist. Ex Ponto, III, V, Ovidiu se bucură împreună cu prietenul Cotta Maximus pentru succesul unui discurs, ținut în Forul plin de oameni, fapt care, potrivit Sulmonezului, demonstrează că oratorul Cotta a moștenit elocvența paternă (o iuvenis patrii non degener oris: v. 7). Poetul laudă forța acestuia și spune că ar fi fost și mai fericit dacă ar fi putut aproba discursul în persoană. (Păcat că nu i se cunoaște
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
motiv atât de așteptat ar fi putut fi, așa cum am sugerat noi mai sus: moartea iminentă a lui Augustus. S-a spus că o prietenie strânsă îl lega pe Ovidiu și de M. Valerius Corvinus Messalinus, fiul mai mare al oratorului Messalla Corvinus. M. Valerius Corvinus a fost XV vir sacr. fac. și consul în anul 3 î.H. Pentru faptele lui de vitejie în Iliria, Dalmația și Panonia a fost onorat cu ornamenta triumphalia. Din Epist. Ex Ponto, II, II
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu atingi memoria unui triumvir fără să riști să trezești susceptibilitatea lui Octavian devenit Augustus. Cornelius avea, cu siguranță, mult curaj, chiar dacă nu trebuie să exagerăm meritele sale în această privoință, "deoarece moartea lui Cicero constituia o temă obișnuită pentru oratori și pentru discipolii lor, iar Augustus nu s-a deranjat să-i pedepsească pe cei care, cu această ocazie, îi criticau trecutul". Însă nu putem fi deloc de acord cu concluzia lui Bardon, potrivit căreia, în orice caz, un asemenea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]