2,674 matches
-
Dacă Levent Kazanci n-ar fi devenit un om atât de aspru și de autoritar, singurul său fiu, Mustafa, ar fi ajuns să fie un om diferit? Dacă acum câteva generații În urmă, În 1915, Shushan n-ar fi rămas orfană, Asya ar mai fi fost astăzi o bastardă? Viața e coincidență, chiar dacă uneori e nevoie de un djinn pentru a Înțelege lucrul ăsta. După-amiază târziu, mătușa Zeliha a ieșit În grădină. Nevrând să intre În casă, Aram o aștepta acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum ușor în aer. ă Ce doriți să fac cu asta? Întrebă Alexander Grigorevici, ținând bancnota disgrațios între buricele arătătorului și degetului mare. ă Dă-o orfanilor, spuse Porfiri, fără a se uita la el. Capitolul trei Genele investigatorului Lilia tremura din nou în timp ce ieșea în ceața înghețată. Așchii neliniștite de gheață îi penetrau hainele și pielea. Picioarele îi erau umede și amorțite de frig. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Îmi place de ei, nu va spune Îmi place de ele, dacă ar spune-o, le-ar expulza definitiv din lumea pentru care s-au născut, nu le-ar mai recunoaște ca fiind opera lui, condamnându-le să fie definitiv orfane. Tot opera lui, și foarte trudnică, sunt și zecile de păpuși terminate care, în fiecare zi, sunt transferate pe planșele de uscare, afară, la umbra dudului negru, dar acestea, fiind așa de multe și nedistingându-se una de alta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
genunchi, păcătoșilor, și pentru că ați îndrăznit să credeți în moartea mea veți răbda o săptămână de foame”. Îți spun eu, Dinule, ar fi fericiți. Ar răbda de foame nu o săptămână, ci și mai mult, numai să nu se știe orfani și liberi. Dinu mi-a atras atenția că nu găsisem momentul cel mai potrivit pentru astfel de ieșiri. — Dar când e momentul potrivit? am sărit eu, încă mai aprins. Dacă ți-aș fi vorbit așa acum o lună mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cînte „America the Beautiful“. Sfîrșitul discuției. Cu fosta nevastă a lui Wakefield, Mariana, era Încă și mai rău. În timpul căsniciei lor, dacă doar amintea de România, ea dădea drumul la muzică. Dacă insista, Începea să plîngă. Părinții Îi muriseră, era orfană, avea un frate undeva În Germania, nu voia să vorbească despre asta. Wakefield ajunsese chiar să-și cumpere bilete de avion pentru o scurtă vizită, dar Mariana le-a făcut bucăți cu mîinile ei - și cu dinții. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-ți iei Întreaga avere cu tine pentru un weekend la pescuit, la țară. Suedia are niște lacuri minunate. Mariana prinde privirea ministrului și pune mîna pe materialele ei de propagandă cu orfani. Există o sută de mii de copii orfani În România, Încuiați În niște instituții orbile, trăind pe străzi sau În canale. Cum ar putea arhitectura suedeză să le ofere o viață mai bună? Ministrul privește cu dezgust la broșurica mototolită și ochii i se opresc pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clădiri instituționale, desigur. Case solide de cărămidă cu părinți În ele, nu Închisori. — Evident, evident. Ministrul se Întoarce către studenți. Vreo idee? Voi sînteți strălucitorii studenți de la arhitectură ai MIT. O fată tînără cu ochi serioși spune; — Și eu sînt orfană. Colegii ei o privesc uimiți. Ei nu sînt orfani. Da, spune ea hotărît, am crescut Într-un cămin. Mi-ar fi plăcut să trăiesc Într-una din casele astea ușoare, pe malul unui lac, În Suedia. Poate că am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cînd aveam optsprezece ani. Am Întîlnit-o de cîteva ori. Mary. Excesiv de convențională. Rezervată. Cumsecade. Și plicticoasă. Tot ce nu fusese mama. Dar părea de treabă, iar tata părea și el fericit. Ajunsesem deja la punctul În care mă simțeam aproape orfană și nu i-am purtat cîtuși de puțin pică pentru că s-a recăsătorit. Nu că ne-am fi Întîlnit prea des ca să am motiv. Astăzi, cînd povestesc despre tinerețea mea zbuciumată, oamenii rîd. Nu de partea despre moartea mamei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam mai întâi nevoie să beau câteva căni de vin și să-mi răcoresc mintea cu secrețiile unei femei. După care izbuteam să mă strecor în ungherele întunecate ale unor inimi orfane. Deveneam stăpân peste suflete slăbite de viciu, vulnerabile din pricina pierderii locului lor printre oameni. Mă simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să mă ierte pentru cât eram de rău. Și de neghiob: mă agățam trufaș de o pală de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe nume Teodora. Instantaneu, pupilele i s-au mărit. - Acum am să-ți citesc ce-a scris despre ea istoricul Procopiu. Am început să-i traduc capitolul din greacă în longobardă. Începea cu Teodora pe când era o fetiță săracă și orfană, după care descria, cu belșug de amănunte, cariera de prostituată și nerușinările sexuale ce i-au adus faima. Când am ajuns la pasajul în care se despuia în timpul unui banchet, plângându-se că nu are încă două găuri pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru artă sau pentru orice altă formă de exprimare a intelectului uman era deja extirpat de cei opt ani de școală, iar entuziasmul care mai mocnea În ei nu-l putea aprinde Într-o singură zi. Sasha Își numea elevii orfani, căci, deși aveau toți câte un părinte, uneori chiar trei sau patru, În funcție de felul În care se recompuseseră familiile lor, nimeni nu se ocupa cu adevărat de ei, În afara școlii unde erau parcați și distruși definitiv. Ieri descoperise cu nespusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Republica Italiană recunoaște drepturile familiei ca societate naturală bazată pe căsătorie. Familia ca societate naturală. Țineți minte aceste cuvinte scrise de părinții națiunii noastre. Dacă stânga va Învinge, primarii noștri vor ajunge să căsătorească persoane de același sex, iar copiii orfani care au nevoie de căldura unei familii adevărate ar ajunge să fie Încredințați sau adoptați de persoane care au ales să trăiască Într-o sexualitate egoistă, contrară ideii de procreare. Copiii sunt victimele unei astfel de lumi, ale unei societăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lase să vorbească, dar să nu modifice textul. Imprimanta intră În funcțiune cu un țârâit astmatic. — E cel mai bun ochitor din poligonul de poliție, continuă Emma slab. Am doi copii mici. Nu vă asumați răspunderea de a-i lăsa orfani. Agentul Îi Întinse foaia. Scris, citit, confirmat și semnat la data și locul menționate mai sus. Subsemnata Emma Tempesta. Și peste ei se așternu tăcerea. Undeva În stradă radioul unei mașini pompa la maxim melodia momentului, Lumină, te simt aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i spună. Cu tine aș fi vrut să vorbesc despre orice altceva, dar nu despre asta și nu acum. Dar profesorul Solari nu o mai invitase niciodată la cafea. Și, deși În ultimele luni le Însoțise pe Valentina și pe „orfanele“ dintr-a treia B la operă, pentru a vedea Boema și la sala Argentina pentru a o asculta pe Mariangela Melato cu biletele gratuite pe care le procurase profesorul, totuși nu i se Întâmplase niciodată să rămână singură cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și formă numărul de celular al Valentinei. — Da’ mulțumește-i lui Dumnezeu că și-a adus aminte de copii, bodogăni Olimpia. Pe ăla nu-l roade conștiința pentru nimic În lume, Îs doi ani de când copiii ăștia parc-ar fi orfani, dacă și asta-i familie... Nu răspunde, spuse Emma uimită. Valentina nu-și Închidea niciodată telefonul, butona mereu SMS-uri, sonerii și Dumnezeu mai știe câte altele, și chiar dacă pe ea o enervau sunetele acelea metalice și o scotea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
noastră abia într-a patra, devenind imediat cea mai bună la învățătură, dar din cauză că nu lua parte la jocurile noastre, nu era îndrăgită de nimeni, nici prietene nu prea avea, mai ales pentru că profesorii o dădeau mereu de exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, crescuse unchiul ei, despre care tot orașul știa că e o bestie, l-au dat afară și de la pompieri, fiind că, înfuriindu-se odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deschis caietul l-am mai simțit puțin, și atunci iarăși m-am gândit la Iza, m-am și uitat spre ea, spre banca fruntașilor, unde stătea, gândindu-mă că de când l-au luat pe tata, sunt și eu pe jumătate orfan, și atunci, deodată, m-am întrebat, cum arată Iza fără haine, dacă are într-adevăr vânătăi, și cum îi arată oare coapsele, mi-a spus odată Feri că fetele goale sunt foarte interesante, dar eu n-am fost de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
întreg postul de observație se clatină, nu mai strigam, doar sâsâiam, și atunci Romulus Frunză a spus că e-n regulă, n-ar fi crezut c-o să rezist atât, acum mai urmează numai să privesc adevărul în față, că sunt orfan, că nici eu n-am tată, trebuie să spun doar atât, că știu că a murit și că n-o să mai vină niciodată acasă, și el în clipa aia o să-mi spună unde-i mingea, dar eu tot n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea senzația că Îi era brusc furată copilăria și toate visele: o Întreagă viață deja trasată Între dragostea pentru ea și pasiunea pentru mare... Acum o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-un surâs straniu. Săptămâna următoare, Bruno avu un șoc cumplit văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care ține isonul la strană. Te-o ajuta el cumva. Mergi în pace. Aurora Martinescu se închină, sărută dreapta bătrânului și iese. Și părintele rămâne singur. Cei doi Mihai știau și ei, toată lumea știe, nu e un secret, că sugarii orfani sunt la mare preț. Se bat pe ei agenții și fundații, s-a vorbit chiar de prunci smulși din brațe de olandezi gata să se îmbarce în KLM-ul de Antwerpen și repeziți la avionul de Bologna. Într-o frântură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
strigăt... - O, Doamne,... Ce să fac, Doamne?!... și, așteptă un semn de la Dumnezeu. Dar, semnul acela nu venea. -... Sărmana, sărmana de ea!... murmură el. Numai de suferință a avut parte, toată viața ei!... Și gândul îl purtă la copilăria ei, orfană de tată, încă, de când nici nu văzuse lumina zilei. Fata mea dragă... Fata mea!... oftă el din tot sufletul, și din nou îi veni în minte seara aceea de neuitat, a zilei de Sf. Maria... când s-a prăbușit în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
li se va adăuga moșul GHEORGHE D. DERDENA (văduv și acesta, frate cu bunicul meu patern) Împreună cu fiica lui de 8 ani, ELENA. Astfel, În grija părinților mei s-au aflat 4 (patru) bătrâni (până ce vor răposa) și o copilă orfană (până când se va mărita). Am repetat relatarea acestor fapte extraordinare ca să arăt că așa ceva nimeni nu a mai făcut. Cei patru vârstnici au trăit până la datele precizate mai jos. 1. IANCU D. DERDENA, bunicul patern, din 1870 până În 1941; 2
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
spunând că va reveni curând. — mă bucur că igalaq a sfârșit totuși prin a avea copii, sparse Xiao Yu tăcerea, privind-o pe Chena cu un aer intrigat. — Nu tocmai, spuse Chena zâmbind. igalaq a crescut mai mulți copii rămași orfani, printre care și pe mama mea. Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai atât, adăugă Père Joseph. iqalaq a ajutat mai mulți bătrâni din trib rămași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spunând că va reveni curând. — Mă bucur că igalaq a sfârșit totuși prin a avea copii, sparse Xiao Yu tăcerea, privind-o pe Chena cu un aer intrigat. — Nu tocmai, spuse Chena zâmbind. Igalaq a crescut mai mulți copii rămași orfani, printre care și pe mama mea. Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai atât, adăugă Père Joseph. Iqalaq a ajutat mai mulți bătrâni din trib rămași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]