5,945 matches
-
o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte pietre, culoarea lui se contopea cu a lor; uneori simțea Însă ghimpele otrăvit al orgoliului sfîșiindu-i remușcarea, un orgoliu asemănător poate aceluia al leopardului cînd Își mișcă petele printre celelalte pete ale universului, dar cu o forță mult mai mare. Rowe nu fusese un ucigaș cînd omorîse; abia mai tîrziu, tot gîndindu-se la fapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte pietre, culoarea lui se contopea cu a lor; uneori simțea Însă ghimpele otrăvit al orgoliului sfîșiindu-i remușcarea, un orgoliu asemănător poate aceluia al leopardului cînd Își mișcă petele printre celelalte pete ale universului, dar cu o forță mult mai mare. Rowe nu fusese un ucigaș cînd omorîse; abia mai tîrziu, tot gîndindu-se la fapta lui, Începuse s-o socoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și pacea sufletească. Avea momente cînd se simțea răspunzător de toate crimele omenirii; apoi, la vederea vreunui lucru neînsemnat - ca de pildă o poșetă, o fotografie dintr-un ziar sau un obraz Întrezărit Într-un ascensor cînd cobora scara - tot orgoliul i se spulbera dintr-odată. Atunci Își dădea seama cît de absurdă fusese fapta sa și simțea nevoia să se ascundă undeva, ca să plîngă, ca să uite că fusese vreodată fericit. Un glas parcă Îi șoptea la ureche: „Spui că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un glonte În burtă. Rowe era de altfel convins că pentru doctorul Forester nici nu fusese nevoie de șantaj. Dușmanii apelaseră doar la virtuțile lui, la orgoliul lui de intelectual, la umanitarismul lui abstract. Or, nimeni nu poate iubi „umanitatea“; pot fi iubiți doar oamenii. Nimic! Nimic! se căina domnul Prentice, plimbîndu-se de colo pînă colo prin Încăpere, cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de a stăpân. [...] Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.” Chiar și în Biblie găsim sfaturi prețioase în acest sens: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
muream? Se scursese mai mult de o jumătate de oră de când fusesem împușcat. Dacă în loc să-mi pierd timpul cu Annie aș fi căutat frecvența corectă, acum aș fi fost în spital, pe masa de operație sau poate deja salvat. Dar orgoliul meu imbecil, teama de suspendare dacă s-ar fi aflat împrejurările în care încasasem (și împărțisem la rândul meu) gloanțele, m-au făcut să... Ce bou, ce porc sunt! mi-am zis. Dacă mor în clipa asta, o să apar în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
destul de bine. Voi ști să mă stăpânesc. - Bine, am spus. Mă oprea cineva să zic că mințisem și să mă dau jos din mașină? Altcineva decât acel demon care sălășuiește în fiecare dintre noi și care uneori poate fi numit orgoliu? Mi-am descheiat pantalonii și mi-am tras în jos chiloții. La iveală ieși o pulă normală de o culoare normală și de dimensiuni normale. Oricum, mai mică și mai palidă decât pulile pe care le vedem în filmele porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
conținută să corespundă unei flexibilități de reptilă ce se îndoaie, ca s-o ajungă în contorsionări imposibile. Acesta era primul articol de credință al cultului instituit de Irina: să abdicăm de la verticalitate, de la linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi ai unei femei care nu admitea între noi nici un fel de gelozie ori supremație. - Jos, spunea Irina, și mâna ei apăsa ceafa lui Valeriano, afundându-și degetele în părul lânos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și ascuțiți, pe care Într-o vreme, Înainte de a Învăța să citească, se amuza să-i cioplească cu grijă, În timpul lungilor ore de plictiseală. Acei masculi bătrîni Îl Însoțiseră ani de zile, cu caracterul lor urît și mormăielile lor, cu orgoliul lor indescriptibil și capacitatea de a suferi, și de aceea i se păreau mult mai demni de respect și afecțiune decît orice persoană capabilă să vorbească, să gîndească și să-l disprețuiască. Trebui să aștepte trei luni Înainte de i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se angajeze în nici un fel de conversație cu inginerul Corvino. Dacă supoziția lui Mihail avea o bază, în realitate acest inginer, Gabriel Corvino, făcea parte tocmai din realitatea cu pricina. "Din cînd în cînd prințul Pangratty are accese de orgoliu și, hai să-i spun pe nume, de invidie. Nu suportă un alt aviator în preajmă pînă nu-și asigură superioritatea. Iar pe pămînt singurele lucruri care țin de aer sînt cuvintele." Nu avea de unde să știe, nu era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care niciodată n-a contat, nici pe uscat, nici pe mare, nici în văzduh, a ajuns, în nici un deceniu, o mare putere, care impune respect. Dacă acolo a fost posibil, domnilor, și știți la ce mă refer, la dezbinare, la orgoliu, la diferența înspăimîntătoare de la un capăt la altul al țării, aici, unde avem un popor învățat cu sacrificiile, care habar nu are ce este acela orgoliu, care trăiește la fel, vorbește la fel, gândește la fel în orice colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo a fost posibil, domnilor, și știți la ce mă refer, la dezbinare, la orgoliu, la diferența înspăimîntătoare de la un capăt la altul al țării, aici, unde avem un popor învățat cu sacrificiile, care habar nu are ce este acela orgoliu, care trăiește la fel, vorbește la fel, gândește la fel în orice colț al țării, aici de ce să nu reușim?" Bîlbîie simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet spre gît. Era semnul sigur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celebre soprane, pitoresc, eficiență, pompă. Nici o picătură de sînge, cîteva butoaie de benzină pentru avionul personal care întîi va ateriza în acel fund de țară, Vladia parcă, unde Caraiman va fi atins la cea mai sensibilă coardă a sufletului său orgoliul. I se va arăta că nu e chemat să domnească peste o țară în dezordine, într-o "democrație" aiurită, în Balcani (!), unde se întinde țigănia și anarhia, ci peste un regat al ordinii, al credinței, al devotamentului. Toată lumea în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
momentul morții lui, exact În ziua când primul lui nepot Împlinea doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul că tata s‑a Împotrivit ca ultimul său nepot să‑i poarte numele. Noi crezusem că prin asta i‑am fi măgulit orgoliul și i‑am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și‑n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tânara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. Sunt convinsă, domnule, Încă sunt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit umilită sau pierită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a putut abține să nu le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
erau mult mai puțini ca număr. Întins pe punte, cu fața în sus, Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă de fapt ceea ce făceau nu era decât o prostie fără margini, rezultatul furiei unui întreg popor rănit în orgoliul sau, și dacă într-adevăr meritase că tinerețea și viitorul insulei Bora Bora să riște să dispară dintr-o dorința absurdă de răzbunare. În același timp, nimeni nu putea să-i asigure că, după atâta vreme, prințesa Anuanúa și majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sale mărunte. Le simțea mici diamante neșlefuite sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele și orgoliile. Își clădise principiile de viață, visele, dorințele inimii și ale cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Livianu plutea într-o stare, amestecată, de real și divin. Fata asta îi privise în suflet, în gând, îi atinsese inima și trupul fără ca măcar să-l cunoască. Ar fi vrut să creadă că sentimentul pe care-l încerca era doar orgoliu dar știa că se petrecea în el ceva mai mult deatât. Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească de orice rău. Deși fusese învățată să se roage și pentru dușmani, orgoliul o făcea ca partea aceasta să fie, uneori, sărită. Bunica îi aducea imediat aminte că ieri a făcut o greșeală, supărându-L pe Domnul și totuși El a trezit-o și i-a dăruit încă o zi. Dacă El putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în favoarea lui toate grelele învinuiri pe care ea și le făcea. Dacă nu i-ar fi acordat divorțul, Luana nu s-ar fi recăsătorit niciodată. Ce-a fost în mintea lui? De ce s-a lăsat purtat de o clipă de orgoliu și nu s-a oprit, măcar o secundă, să judece la rece, detașat, o situație ce se tot repeta de când lumea și pământul? Încurajată, continuu, de atitudinea lui iubitoare, cine știe, prin apariția unui copil mai apoi, ea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care le golise. Își înecase în licoarea lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci era departe de durerea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sale mărunte. Le simțea, mici diamante neșlefuite -, sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele și orgoliile. Își clădise principiile de viață, visele, dorințele inimii și ale cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptasem. Ștefan îi mângâie obrazul, îi aranjă buclele de pe frunte și continuă surâzând. N-am vorbit niciodată despre asta dar vreau să-ți spun că nu m-a deranjat, nici o secundă, faptul că n-am fost eu primul. Lipsit de orgoliul tipic masculin, am trăit alături de tine o noapte unică, m-am bucurat de tot ce mi-ai dăruit, convins că ceea ce primeam avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]