3,686 matches
-
ultimii ani la mai multe petreceri ale unor prieteni comuni. În anii ’80 bănuiesc că era altfel, dar cum arăta acest altfel? Dan C. Mihăilescu: Dragă Daniel, una e când ești coleg de celulă, sau de cazarmă, cu cineva, împărțind ororile, paradoxurile sublimului domestic și revelațiile înduioșătoare sau dezumanizante ale recluziunii - și cu totul altfel arată realitatea, viața, odată ieșit pe poarta pușcăriei, a unității militare ș.a.m.d. Dacă succesul generează invidie, suferința naște solidarizare, mai ales la români, experți
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
apoi ieșise, dar Anita nu-l cunoscuse și nici nu voia să-l cunoască. Unii din familia ei credeau că tatăl chiar o violase pe mamă, dar alții nu credeau asta. Era o tragedie domestică, dar și un fel de oroare palpitantă, pentru că cine știe dacă nu cumva tatăl violator al Anitei nu locuia și el în NV și/sau se uita la ele de undeva de sus chiar în acest moment? Cele trei fete se opriră în curtea cu pietriș
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
care s-a obișnuit să doarmă, continuă cu adolescentul alienat, luându-se drept cântăreața Céline Dion, părinții resemnându- se să intre în jocul lui nefericit. Maturi, nefericiții vorbesc și vorbesc în sala de așteptare cu speranța că pot să ignore oroarea radioterapiei. Alte și alte situații, diferite și cu același sens. Ideea centrală a romanului e formulată, cumva, de un personaj: „Când sunt acasă la mine, mi-e teamă că o să vină cineva și o să vadă cât sunt de singur”. Structural
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
care indică creșterea populației orașelor. Au rămas atât de puține cu o sporire normală a locuitorilor. Îți amintești de șezătoarea Gândirii de la Râmnicul Vâlcii? Fuit quondam Illioneum 5. Vezi tu, Nichifore, eu nu mă împac cu marile orașe. Am o oroare de blocuri. Stau într-un bloc care la nr. 13 are 120 de apartamente, fiecare de 90 m, și acelașșiț număr de apartamente la nr. 15. Am confort, iarna caloriferul dă căldură, dar am nostalgia unei case cu grădină și
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
în mișcare. E suficient să semnalez rapiditatea cu care Varujan Vosganian a plecat din Guvern (de bunăvoie!!!) pentru ca asupra lui Liviu Dragnea să se exercite presiunea mediatică de a demisiona și el. Am scris aceste rînduri pentru mine însumi. Am oroare să particip, chiar și fără să vreau, la asasinate politice. N-am făcut-o pînă acum, n-o fac acum, la bătrînețe”, încheie Cristoiu. Cine ar profita de eliminarea lui Dragnea din Guvern Jurnalistul conchide că dosarul întocmit de DNA
Cristoiu: Liviu Dragnea, ținta unui asasinat politic by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34875_a_36200]
-
povestea fabricării unui tun uriaș are un titlu mirobolant „Kappes Kappes Kokolores Kaisers Kaiserreich Kapores”, alta răstoarnă delirant replicile și sensurile întâlnirii unui oficial german cu Horia Sima - „Domnule Comandant, sunteți un gogoman”, sau creează o lume pe dos, răsucind ororile prezentului - „Mică poveste despre mărinimie și blândețe”. În postfață, Ioana Pârvulescu recunoaște că „Povestea iscusitului hoț din Constantinopol”, este unul dintre cele mai frumoase basme culte. Însă eu m-am îndrăgostit de alte două narațiuni: Povestea cașalotului de aur, ce
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
de dragostea de altădată, / nu știe / dacă așa a fost să fie, dar precis nu a terminat totul de spus, / mă așteaptă de un mileniu la colțul acela de stradă / să-mi spună ce s-a petrecut între timp, / toate ororile istoriei, toate parșiveniile secolelor / spintecate de barbarii ne-ntrerupte.// La un colț de stradă plouă cu frunze galbene / înnebunite de flăcări leproase./ Ea mă așteaptă / cu dragostea de altădată, / nespusă niciunei vrăbii. // Merge înaintea mea / o apucă pe cărări umbroase / cu
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
ele, mai ales în vastul poem dedicat răscoalei țărănești, aceeași vână subversivă din poemele de tinerețe, același „violent sentiment de revoltă socială și metafizică”. Înclin să-i dau dreptate, dacă mă gândesc că reveneau sub pana lui Arghezi nu doar ororile plasate în perioada ultimei răscoale țărănești anacronice din Europa, de o bestialitate cu care tardiva Românie latifundiară de pe atunci s-a umplut de rușine, dar se puteau citi și aluzii la samavolniciile la care erau supuși țăranii români chiar în
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
două repere esențiale în orice discuție despre sfinții sau mai puțin sfinții literați care au populat, în timp, închisorile. Inși instruiți, uneori tobă de carte, aceștia își lasă la o intrare bagajul cultural, devenind, pentru o vreme, simple receptacule ale ororii. E cea mai importantă, mai amară și mai demnă de reținut concluzie a unei cărți care, altminteri, nu duce lipsă de observații memorabile: sunt repuse în drepturi personaje de fundal (ca Petru Cercel sau, în vremea lui Brâncoveanu, intrigantul Vlad
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
cît de mică celebritate, n-o pot lăsa să-mi scape. Totuși, clipa în care jocul meu va lua sfîrșit nu poate fi departe. Pe cît de minunat mi se înfățișează totul în jur, pe atît de acut simt apropierea ororii. Iar victima acestui iminent eșec nu sînt numai eu. Am privit cu milă înspre „fiară”. Moțăia cu pistolul într-o mînă, cu cuțitul în cealaltă. Cred că l-aș fi putut anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
flatat că-l cunosc. Asta mă sâcâie. Dar i-am găsit un leac: eu mănânc și mă gândesc; el vorbește înainte ascultându-se singur. Ca el, la ora aperitivelor, vin diferiți localnici ca să-mi fie prezentați. Am ajuns să am oroare de noile cunoștințe și de „admirația“ asta care e plictisitoare întru totul. Urmăresc, dragă Liți, Universul 5 în fiecare zi și nu găsesc nici o dezmințire. O fi apărut numai în ediția de Capitală? Rugasem pe Șeicaru să se ocupe el
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
de trădare. Atunci am fost trădați cu germanii; azi tot cu ei suntem trădați. Și dacă atunci o pornire epică împingea neamul nostru către ceea ce aveam de revendicat, azi noului război îi va lipsi forța morală care să-i braveze ororile. Drumul cărui politician mai poate trece în aceste condiții prin Berlin? La cuvântul de cinstire pentru eroii neamului, va adăuga așa dar orice bun Român cuvântul de dispreț pentru noii trădători. Vladimir Streinu "Gazeta", nr. 730 - 18 august 1936 * * * Histeria
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
porunca tatălui" autoritar și intransigent, Panait Istrati va publica "Vers l'autre flamme". Tonului violent ca al oricărei interdicții îi corespunde revolta și decizia contrară a fiului spiritual. Decepționat de ceea ce văzuse acolo, el vrea să rostească tot adevărul despre ororile comuniste și nu acceptă orbirea politică a celui pe care-l considera instanța morală supremă. Drama sa constă în imposibilitatea de a trăi în minciună și crimă politică. Mitul scriitorului umanist Romain Rolland se autodemolase pentru el. Depășind interpretările psihanalitice
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
în Suedia). Trecînd peste paginile nedestinate se pare publicării, de o semnificație compozită, ale Ioanei Em. Petrescu, să semnalăm caracterul antitetic al jurnalelor semnate de Alice Voinescu și Nina Cassian. „Sinceritatea” celei dintîi e de tipul conștiinței civice cabrate în fața ororilor comunismului, răspunzînd unui criteriu etic ce ne îndreaptă gîndul spre prototipul genului, jurnalul Monicăi Lovinescu. Popoare întregi, constată cu durere Alice Voinescu, au fost abandonate de americani „în plata dușmanului”, „comunismul prepară o cultură întemeiată pe ură”, comuniștii români n-
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
una în alta, din drama personală a unuia în drama personală a altuia. Totul, sub atenta organizare a unui sistem de exterminare bine pus la punct. Un singur cer deasupra lor aruncă o lumină blândă asupra acestor indivizi, indiferent de ororile pe care le-au făcut sau îndurat, și o înfierare definitivă a conceptului însuși de regim comunist.
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
patru prevede " Spații de cooperare și modalitate de cooperare". Acest punct ar fi fost încălcat prin lipsa mandatului președintelui în turneul asiatic al premierului. Cât despre oprirea Constituției revizuire, consilierul este de părere că "sunt destule filtre care poate opri oroarea". Face referire la CCR, Comisia de la Veneția și la români.
Lăzăroiu, despre sfârșitul coabitării și oprirea Constituției by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36475_a_37800]
-
și nu tocmai nereușită o tulbură pe directoarea școlii, Grethe (Susse Wold), și o responsabilizează numaidecât. Punctul de plecare a ceea ce va urma este o femeie în vârstă care la sugestia cuvântului spermă este pe punctul de a vomita de oroare și scârbă. Spre deosebire de confreria cinegetică, școala pare să stea sub semnul matriarhatului. Cu excepția lui Lucas toate educatoarele sunt femei bovarice sau de o urâțenie onestă, neîndoielnic bune enoriașe, cu frica lui Dumnezeu. După ce îl avertizează pe Lucas, Grethe decide să
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
din terenul sus amintit și un apartament de două camere într-un bloc construit pe vremea lui Dej, în 1960, ar constitui o garanție suficientă, poate aș fi apelat la un credit cât de mic. Lipsa garanțiilor și mai ales oroarea de a mă ști datoare m-au ținut însă toată viața departe de astfel de tentații”. În încheierea interviului, mama lui Victor Ponta a avut și un mesaj clar pentru Eugen Tomac. Mai mult decât atât! A spus că nu
Mama premierului Ponta, mesaj devastator pentru Tomac by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34044_a_35369]
-
culese din război”, cu un subtitlu aproape sinonimic, „patimi și suferințe”. Sunt creații cvasifolclorice pentru că autorii acestor poezii au plecat și ei, „ din câmp, de-acasă, de la plug” în Primul Război Mondial, război de întregire a neamului, și, trăind în mijlocul ororilor războiului, departe de cei dragi, sunt copleșiți de „dor și jale”, simțăminte care trimise în „cărți” spre satul lor, capătă forma versului. Ele constituie, de fapt, o specie literară intermediară între lirica populară și cea cultă: „cartea în versuri” (scrisoarea
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
față - după cum recunoaște regretata etnoloagă în cuvântul înainte la prima ediție - o misiune imposibilă: aceea de a dialoga cu doi țărani simpli despre tragedia istorică în urma căreia și-au asumat un rol în mișcarea de rezistență anticomunistă, trecând apoi prin ororile pușcăriei politice. Nici Elisabeta Rizea, nici Cornel Drăgoi nu păreau a avea, a priori, instrumentele culturale necesare unei decelări a esențialului și unei ordonări a semnificațiilor. Tocmai de aceea, a fost salutară formația de etnolog a Irinei Nicolau, care, bazându
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
contează la fel de mult faptul că modul „dulce” (e vocabula Irinei Nicolau) în care cei doi editori au condus dialogurile cu Elisabeta Rizea și Cornel Drăgoi a scos mărturiile din contextul emoțional al începutului anilor ’90, când redescopeream, cu uimire și oroare, crimele comunismului. Confesiunea - Gabriel Liiceanu spune, mai plastic, spovedania - celor doi foști luptători în munți nu are valoare numai în contextul istoriei politice a României primelor decenii de comunism. Ea are semnificații și în planul relațiilor dintre cultura tradițională românească
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
romanul tragediei lui Emil Rebreanu, de pe front. Nu se pune, desigur, problema comparației între cele două romane, dar reușita lui Ilderim Rebreanu este meritorie prin tocmai evidențierea detaliilor particulare ale unei realități ce s-a consumat sub spectrul terifiant al ororilor Primului Război Mondial. Ilderim Rebreanu este consecvent în acuza ce i-o face lui Liviu Rebreanu, de „bărbat nehotărât” și mult prea docil („Odată intrat în horă, ai fost nevoit să joci așa cum îți cântau lăutarii. Și poate că nici nu-ți
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
iar venele muiate de apă se spărgeau, înroșindu-se ca o carne crudă. Umflați și greu de îndoit, ocupau mai mult loc și gropile, pe lângă că pământul era lipicios, trebuiau făcute mai largi.” Sau, un alt fragment în care vizualizarea ororilor e impresionantă și tragică: „Convoiul lor era format mai curând din niște mogâldețe. Păreau ușoare în bătaia vântului, un stol de păsări căzătoare (sic!), nu o înșiruire de oameni. Fotografiile făcute de călătorii străini care au reușit să se apropie
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
urmă, abia o jumătate de capitol la aventurile lui Sisoe, și câteva strofe mici, publicate sub alt nume. Poemul dramatic, cel mic, a rămas până acum la jumătate. Și așa, neisprăvit, nu mă îndur să ți-l trimit. Uneori am oroare de condei și de cerneală și trăiesc o viață dezordonată din toate punctele de vedere, măcar că în aparență e liniștită, retrasă, aproape burgheză. Te rog să primești expresia celor mai alese sentimente de prietenie de la confratele d[umi]tale. G.
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
avut de suferit de pe urma naziștilor. Nepoții evreilor, îmi spune ea, au reacționat diferit, unii s-au întors, dar alții n-au mai vrut să pună niciodată piciorul pe teritoriul german. Inge simte că, la nivel de națiune, sentimentul culpabilității pentru ororile din anii ’40 n-a fost încă elucidat, nefiind niciodată dezbătut cum se cuvine. * * * Mai spune olandeza Olga ceva interesant. Vorbeam despre Casa Traducătorilor din Arles și comentam amândouă că nu departe de acolo se află localitatea Montdevergues, cu faimosul
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]