1,121 matches
-
strâmbă. Cei mai mari dușmani ai Stațiunii. Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cine o va citi va muri odată cu ultimul ei cuvânt. Cum să continue și cum să-l scoată pe eroul său din această provocare metafizică ineluctabilă? Cum să încerce a nu-l lăsa pradă cărții fatidice al cărei autor îl osândește la moarte pe cititorul ei? Soluția întrezărită în final este să-l readucă pe meleagurile natale din Țara Bascilor, în a căror parte franceză își consuma exilul și Unamuno, și unde murirea apare ca o cufundare în apele interioare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Țara Bascilor, în a căror parte franceză își consuma exilul și Unamuno, și unde murirea apare ca o cufundare în apele interioare ce subîntind universul familiar, dominat de nostalgia originilor. Personajul-cititor revine, așadar, fugind de dispariția la care-l osândește orice lectură (cu atât mai mult lectura Cărții Lumii, la al cărei ultim cuvânt nu vom ajunge, aici, niciodată) și obsedat în același timp, unamunian, de dorința supraviețuirii în carne și oase, într-un tărâm unde cursul istoriei de la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
celebrul filozof arabo-andaluz, comentator al lui Aristotel. Potrivit teoriei sale, individul nu are intelect activ, nici posibil, ci numai dobândit. Intelectul este, cantitativ vorbind, unul singur și există ca substanță separată de indivizi. Tantal: rege mitologic al Frigiei sau Lidiei, osândit în Infern la foame și sete veșnică pentru vina (tradițiile diferă) de a fi dezvăluit secretele zeilor sau pentru a-și fi servit propriul fiu drept bucate la un ospăț dat zeilor. Pindar (c 522/518-c. 442 î. Hr.) se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai contează nimic, și nu drumul va fi cel care mă va ucide. Omar nu știe ce să spună. Nizam Îl Îmbrățișează și Îl poftește cu prietenie să iasă, Înainte de a merge să se plece Înaintea celui care l-a osândit. Supremă eleganță, supremă inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În drum spre locul de execuție, Malik Șah Își Întreabă „părintele”: — Cât timp crezi că mai ai de trăit? Nizam răspunde fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pot ajuta să ader cu o energie sporită la ceea ce iubesc. Să stai de vorbă cu Ulise, cu Sisif, ori cu alții, mii și mii, spune Socrate, să-i iscodești, iată o nespusă fericire. Căci, fără Îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă un viciu labirintic. Există printre marmurile de după Praxitele piese care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
resursele. Proteu mi se pare un zeu trist. Fiecare formă nouă a sa se sustrage unei Întrebări, e o fugă din fața sfinxului. Abia trăiește un timp liniștit și simte din nou răsuflarea sfinxului pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea să-i vorbească astfel... (...PÎnă și marea are o limită, un loc unde goana valurilor Încetează, unde poate crește o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt. 8. Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, și beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiți de ei. 9. Și totuși, Eu am nimicit dinaintea lor pe Amoriți, care erau cît cedrii de înalți, și tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vîrf pînă în rădăcini. 10. Și Eu v-am scos din țara Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
noi pasul, fără a mai progresa. Ne uităm uimiți la alții ce au făcut și cum au dres Și nu curg învățăminte că munca a dat succes. 22 septembrie 2004 ÎMPĂCAT DORESC SĂ FIU Când în pat, când în fotoliu, Osândit pân’ ieri am fost „Universul”, în orgoliu, S-a topit sub legi cu rost. Timp și spațiu, laolaltă, S-au retras în adăpost, Doar speranța ritmic saltă Ca foamea în zi de post. Azi mi s-a fixat doar patul
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin. Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. Unii plini de plăcere petrec a lor vieață, Trec zilele voioase și orele surâd. În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeață, Vara petreceri, Alpii cu frunțile de ghiață Ei fac din noapte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înțelege ce îți voi spune fără a mai pune întrebări. Voi declanșa o revoluție în școala în care învăț. Eu nu pot sta cu mâinile în sân, așteptând să fiu pus în rând cu sclavii. Mai degrabă mor și îi osândesc și pe alții, salvându-i în felul ăsta de o soartă teribilă. Bine, Davirum. O să-ți trimit planurile după-amiază. Mulțumesc, Marius, și... nici un cuvânt nimănui, da? Da. Sigur. Noapte bună, Corvium! Noapte bună! Am închis telefonul și m-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
venea să se scufunde în abisul Timpului și să-l grăbească. O eternitate să devină o secundă și să se facă praf sub puterea sa! Dar nu putea... Timpul, cel osândit și păcălit, îl păcălea acum pe el și îl osândea la durere! N-ar fi primit niciodată moartea sa! Știa că nu va avea rost să o scoată pe Eterna și să-și găsească sfârșitul, pentru că ea va refuza sacrificiul său, iar corpul lui va lăsa lama să treacă nestânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
masive. Anturajul său și ceilalți prezenți în cameră părăsiră și ei încăperea, lăsând înăuntru doar un tată, o fiică renegată și doi paznici. Cinci minute mai târziu, Ana ieși din Sală și se opri lângă Corvium. La ce l-ai osândit? I-am zis că o pedeapsă potrivită pentru el ar fi să reflecteze la greșelile pe care le-a făcut și să se gândească mereu că el a fost cel care a ușurat decizia omenirii de a renunța la Uniuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în El vreunul din mai marii noștri sau din Farisei? 49. Dar norodul acesta, care nu știe Legea, este blestemat!" 50. Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, și care era unul din ei, le-a zis: 51. "Legea noastră osîndește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?" 52. Drept răspuns, ei i-au zis: "Și tu ești din Galilea? Cercetează bine, și vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat nici un prooroc." 53
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10. Atunci S-a ridicat în sus, și, cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt pîrîșii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?" 11. "Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.") 12. Isus le-a vorbit din nou, și a zis: "Eu sunt Lumina lumii; cine Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt pîrîșii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?" 11. "Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.") 12. Isus le-a vorbit din nou, și a zis: "Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții." 13. La auzul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
întuneric. 47. Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. 48. Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. 49. Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. 48. Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. 49. Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. 50. Și știu că porunca Lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
păcătui cineva împotriva aproapelui său, și se va pune peste el un jurămînt ca să-l facă să jure, și dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 23. ascultă-l din ceruri, lucrează, judecă pe robii Tăi: osîndește pe vinovat, și fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat, și răsplătește-i, după nevinovăția lui! 24. Cînd poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaș, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar de nedescris. Să revin asupra pozei; deasupra era desenat cerul senin și curat ca apa de izvor. Pe norii albi și pufoși dormitau câțiva Îngeri. Cei osândiți la purgatoriu erau salvați de la talpa iadului, dar trebuiau să mai sufere o vreme pentru a se „spăla” de toate păcatele lumii. După ce-și purificau sufletul aveau șansa să treacă În Împărăția cerurilor, adică În rai, acolo unde nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
faima de smintit!“ Acolo am întrerupt cititul mamei și, cu vocea bunicului și propriile lui cuvinte, făcând gesturile potrivite, am citat încă un fragment: „Sosi, în sfârșit, și clipa de pe urmă a lui Don Quijote, după ce primise toate tainele și după ce osândise cu multe și înțelepte vorbe cărțile cu istorii cavalerești. Se afla și notarul de față, și spuse că el nu citise niciodată în vreo carte cu istorii cavalerești ca un cavaler rătăcitor să fi murit în patul lui așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? 8. Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți", bine faceți. 9. Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat, și sunteți osîndiți de Lege ca niște călcători de Lege. 10. Căci, cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. 11. Căci, Cel ce a zis: "Să nu preacurvești", a zis și: "Să nu ucizi." Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
pe care le-ați oprit-o, prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. 5. Ați trăit pe pămînt în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. 6. Ați osîndit, ați omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! 7. Fiți dar îndelung răbdători, fraților, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pămîntului, și o așteaptă cu răbdare, pînă primește ploaie timpurie și tîrzie. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
-i cunoaștem pe cei de lângă noi și rămânând necunoscuți lor. Suntem ca niște oameni trăind într-o țară a cărei limbă o știu atât de puțin încât deși ar avea de spus tot soiul de lucruri frumoase și profunde sunt osândiți să rămână la banalitățile unui ghid de conversație. Creierul lor clocotește de idei și ei nu-ți pot spune decât că umbrela mătușii grădinarului e în casă. Impresia finală a fost aceea a unui efort prodigios de a exprima o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în preajma unei primejdii. Și deodată o podideau lacrimile. Plângea cu atâta sfâșiere încît m-am speriat: ― Ce-i asta? Ce ți-a venit? Te doare ceva? ― Tu uiți că în revărsatul zorilor vom muri? ― De ce? am bâiguit prostește. ― Pentru că sîntem osândiți... știi bine!... a ripostat nervos și ochii ei incandescenți s-au aprins mai tare. Înțelegeam... Mihaela fugise în trecut și trăia un episod tragic din vremea terorii, pe care puternică ei închipuire izbutise să-l preschimbe în ralitate. (Fortis imaginatio
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]