1,187 matches
-
de vânzare - cumpărare teren). În istoricul Catedralei intra numele ctitorului protopop Iovian Mureșan care a păstorit-o în decurs de 38 de ani, sub conducerea căruia s-a zidit, s-a pictat și s-a sființit acest lăcaș de cult. Osemintele lui sunt așezate la loc de cinste sub altar. Piatră de temelie a fost pusă în anul 1926, iar lucrările au fost terminate în 1935. Caracteristică pentru această clădire este clopotnița. Ea are forma de cula olteneasca și se aseamănă
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
amplasament din fața Teatrului fiind așezată statuia lui Vasile Alecsandri. Clădirea Școlii Trei Ierarhi a fost construită de Primăria municipiului Iași și inaugurată în anul 1900. Cu prilejul celei de-a doua strămutări, în cripta de la baza soclului au fost depuse osemintele cărturarului (care fuseseră aduse în acest scop de la Biserica Sfinții 40 de Mucenici din Iași) și ale soției sale, compozitoarea și pianista Elena Asachi (1789-1877, născută cu numele de Eleonora Teyber ) (care fuseseră aduse de la Cimitirul Eternitatea din Iași). Inscripția
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
alte mari personalități ale vremii. Aceștia au organizat o subscripție publică pentru strângerea de fonduri, cu o sumă destul de mare contribuind și regele Carol I al României. La 8 iunie 1888, s-a deschis cripta Costineștilor și s-au găsit osemintele celor doi frați: Velicico și Miron Costin, decapitati în anul 1691, din ordinul domnitorului analfabet Constantin Cantemir și îngropați în capela familiei de pe moșia Brănișteni-Barboși (Roman). Osemintele au fost aduse la Iași de către V.A. Urechia, iar în ziua de
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
La 8 iunie 1888, s-a deschis cripta Costineștilor și s-au găsit osemintele celor doi frați: Velicico și Miron Costin, decapitati în anul 1691, din ordinul domnitorului analfabet Constantin Cantemir și îngropați în capela familiei de pe moșia Brănișteni-Barboși (Roman). Osemintele au fost aduse la Iași de către V.A. Urechia, iar în ziua de 12 iunie 1888, cu ocazia punerii pietrei fundamentale a statuii, au fost așezate la baza soclului. Monumentul a fost inaugurat la data de 18/30 septembrie 1888
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
este următoarea pisanie: "“În anii 1888 luna august în al 22lea al domniei majestăților sale Carol I regale României și regina Elisaveta, prin contribuțiune publică s'a ridicat în Iași acest monument, sub care națiunea română a depus, cu venerațiune, osemintele aflate în mormîntul familiei Costin din beserica dela Brănișteni județul Roman, odineoară Barbescii. Comitetul organizator subscrierei Președinte: Mihail Kogălniceanu Membri: N. Culianu I. Calenderu N. Gane B.P. Hasdeu N. Ionescu Melchisedec episcop de Roman Titu Maiorescu Leon Negruți A Papadopulo-Calimah
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
Macavei, Ana Pauker ș.a. La înființare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, care simboliza amintirea păstrată celor care au slujit cauza clasei muncitoare. În anul 1991 mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele reprezentaților comuniști au fost exhumate și mutate în alte cimitire. Urna cu cenușa Anei Pauker a fost preluată de către familie și dusă în Israel. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat și
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
cancer. A murit în 1969 și a fost înmormântat în una din criptele hemiciclului ce înconjoară "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cunoscut ca Mausoleul din Parcul Carol. În 1991, când mausoleul a fost dezafectat, osemintele i-au fost mutate. Școala generală Nr. 1 din Salonta, orașul său natal, a primit numele Alexandru Moghioroș. În 1971, unei străzi din municipiul Brașov i s-a atribuit, prin decret, numele "Alexandru Moghioroș". În cartierul Drumul Taberei din București
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
von Prunkul în anul Domnului 1902. A făcut ing. W. Klika"". Amplasată în mijlocul cimitirului armenesc din Suceava, această construcție a servit mai întâi drept cavou pentru membrii familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. În capelă au fost aduse și osemintele a opt membri ai familiei von Prunkul, decedați înainte de anul menționat. Este vorba de Asfadur (1791-1872), Katherine (1801-1857), Josefine - născută von Beresnicky (1857 - 30 noiembrie 1889), Sariga - născută Goilav (1805-1892), Dominik (22 septembrie 1881 - 1894), Garabet (1822-1895), Walerian (1837-1899) și
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
bisericii, din pridvorul inițial (astăzi aflat în pronaos) se află o nișă cu ancadramente din piatră sculptată, unde au fost descoperite mormintele ctitorilor: hatmanul Gavriil Coci, soția sa Liliana și fiica lor Safta. Ulterior, în acest mormânt au fost depuse osemintele arhiepiscopului Ghedeon și ale schimonahiei Elisabeta Costachi (stareța mănăstirii și sora mitropolitului Veniamin Costachi). Deasupra nișei se află o inscripție în limba română cu caractere chirilice cu următorul text: Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" din Agapia a
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
consemnează că acesta a cerut pe patul de moarte să fie îngropat la Amota, dar urmasul său, Constantin Șerban, dădu ordin să fie înmormântat în exonartexul bisericii voievodale din Târgoviște, lângă soția sa Elina și fiul lor Mateias. Până la urmă, osemintele sale au fost transportate la Arnota, „așa cum și-a dorit-o din viață”, de voievodul Mihnea Radu III, ca urmare a invaziei turco-tătare din 1658, când i s-a profanat mormântul. Frumoasa piatră funerară în stil baroc se află astăzi
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
în Transilvania, a fost mai întâi înmormântat „în catedrala din Alba-Iulia din grija și cu cheltuielile domniței Stanca, soția lui Mihai Viteazul” . Inscripția funerară de pe piatra de mormânt a lui Danciu arată că, în 1649, Matei Basarab transportă la Arnota osemintele tatălui său , după cum și Neagoe Basarab reînhumase în ctitoria sa din Curtea de Argeș pe acelea ale mamei sale. Voievodul pregătise de mult timp Arnota pentru rolul de mausoleu al familiei. Cu mult înainte de a se ridica pe tron, în 1622, el
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
vechiului sistem de a reprezenta pe sfinții ale căror relicve erau păstrate în capelele funerare respective, acei sfinți fiind socotiți ca intercesori . Astfel, ritualul liturgic avea și o implicație funerară care era cerută de decorația unui altar unde se păstrau osemintele sfinte. În naos, ciclul marilor sărbători începe cu Nașterea pictată pe semicalota de nord și continuă cu Prezentarea la templu și Botezul pe bolta în leagăn, la vest, Schimbarea la față pe timpanul de vest și Coborârea Ia iad pe
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
treia dinastii, acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-a încheiat
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
Congresului Sîrbesc"; activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult. Ca atare, în 12 mai 1870 trece în cele veșnice acest "om fantastic cu caracter de bronz" pe care l-a dat Banatul. În 1932 - osemintele au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
1971. Administrația Cimitirului Colentina îi refuză scriitorului prelungirea concesiunii pe încă șapte ani a mormântului în care se află îngroptat tatăl său. Vasile Vlad umblă luni de zile din cimitir în cimitir în căutarea unui loc unde să-i mute osemintele, fără niciun rezultat. După 21 de ani rămășițele pământești ale lui Vlad Constantin sunt transportate în afara orașului. După trei ani de la absolvirea facultății, Vasile Vlad își dă în 1974 examenul de licență cu Nicolae Manolescu (Poezia lui George Bacovia). Refuzând
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
înfometat și legat în lanțuri la un perete în apropierea gropii cu fecale. La 4 mai 1415, Consiliul l-a excomunicat pe John Wyclif, lucrările sale au fost arse și dat fiind că Wyclif murise 30 de ani în urmă, osemintele lui sunt condamnate să fie arse. Jan Hus este adus la mânăstirea franciscană în 5 iunie 1415, unde va petrece ultimele sale săptămâni de viață. Jan Hus a fost dus la Refektorium, unde a fost interogat (5 - 8 iunie 1415
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
treia dinastii, acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și a animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte de 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate ca măgarii, erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Vulgaris. Fostul mitropolit a lăsat mănăstirii veșminte, cărți și ultimele sale manuscrise. El a murit acolo la 18 decembrie 1846, fiind înmormântat în afara bisericii, la dorința sa, ca un simplu călugăr. La 30 decembrie 1886, din dispoziția mitropolitului Iosif Naniescu, osemintele lui Veniamin Costachi au fost deshumate și așezate în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Ulterior și mitropolitul Sofronie Miclescu (1790-1861) s-a retras la Mănăstirea Slatina, după ce a părăsit scaunul mitropolitan al Moldovei, la 18 ianuarie 1861. El a
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
anul 7069"" (1561). Între pronaos și naos a fost amenajată o încăpere a mormintelor. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, peretele despărțitor care separa încăperea mormintelor de naos a fost demolat pentru lărgirea naosului. După distrugerea camerei mormintelor, osemintele ctitorilor s-au strămutat în mormântul domniței Teofana. Lângă peretele sudic, se afla mormântul domnitorului Alexandru Lăpușneanu, deasupra căruia era o lespede cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""(Acest mormânt este al monahului) Pahomie, care s-a strămutat din viața
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub streașina bisericii pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886, după sfințirea noii catedrale mitropolitane din Iași (la care Veniamin Costachi era considerat ctitor), osemintele sale au fost strămutate în Catedrala din Iași. Mormântul său era inițial străjuit de un gard de fier. În anul 1986, la 100 ani de la strămutarea osemintelor, mitropolitul Teoctist Arăpașu a amplasat o placă tombală peste locul unde a fost
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
sfințirea noii catedrale mitropolitane din Iași (la care Veniamin Costachi era considerat ctitor), osemintele sale au fost strămutate în Catedrala din Iași. Mormântul său era inițial străjuit de un gard de fier. În anul 1986, la 100 ani de la strămutarea osemintelor, mitropolitul Teoctist Arăpașu a amplasat o placă tombală peste locul unde a fost mormântul lui Veniamin Costachi. Pe această piatră se află următoarea inscripție: ""Aici a fost înmormîntat mitropolitul Veneamin Costache (+1846): osemintele sale au fost strămutate la anul 1886
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
anul 1986, la 100 ani de la strămutarea osemintelor, mitropolitul Teoctist Arăpașu a amplasat o placă tombală peste locul unde a fost mormântul lui Veniamin Costachi. Pe această piatră se află următoarea inscripție: ""Aici a fost înmormîntat mitropolitul Veneamin Costache (+1846): osemintele sale au fost strămutate la anul 1886 în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Piatra este pusă în anul 1986. De către I.P.S. Teoctist. Mitropolitul Moldovei și Sucevei."" Mănăstirea Slatina are aspectul unei fortărețe medievale în formă de patrulater neregulat. Aspectul
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
han numit "La Cerdac". Ploile, zăpezile și trecerea vremii au ruinat Cerdacul. Un negustor grec a luat piatra pentru a-și face pivniță, iar un olar făcea pe acolo cuptoare. Din mormântul comun prăbușit, în primăvara anului 1886 ieșeau afară oseminte ""bucăți de craniuri, coaste, omoplate"". Ziarul "Liberalul" din 30 martie 1886 făcea o descriere a monumentului, cerând repararea acestuia . La 1 mai 1900, după scrierile vremii, sindicaliștii ieșeni s-au grupat lânga Crucea lui Ferentz, au blestemat războaiele și au
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
de tei din centrul orașului cu arbuști japonezi pitici (decizie ulterior revizuită în noiembrie 2015, prin replantarea a 110 de tei argintii pe bulevardul principal al orașului). În 1860 s-au descoperit la vechea intrare în parc, pe "„mâna dreaptă”", oseminte omenești, despre care administrația a stabilit că ar fi aparținut unui fiu de boier, "„ficiorul româncei”", care în anul 1806 fusese executat pe "„câmpul Copoului”", sub acuzația că se făcuse haiduc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial forțele sovietice
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]