3,831 matches
-
având accente de culoare, în special roșie. Majoritatea caricaturilor din revista "Țivil-Cazon" au fost realizate de către Nicolae Petrescu-Găină și în plus au fost preluate viniete din "Zeflemeaua". Caricaturile cu subiecte militare au avut ca sursă de inspirație viața cotidiană a ostașilor și a ofițerilor în timpul liber sau în cazarmă. Revista a publicat în două numere ale sale și portretele caricaturizate ale unor oameni politici și militari. Una din caricaturile remarcabile ale revistei a fost cea realizată de Nicolae Petrescu-Găină cu subtitlul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Petrescu și-a făcut autoportretul și stânga jos al paginii, alăturându-se astfel marilor oameni din conducerea țării. Această temă a fost reluată de către Ary Murnu Gheorghiadis în numărul 18/1906 al revistei. Generalii și politicienii sunt realizați aliniați, ca ostașii pe front, alternând un militar versus un civil. Cele mai bune portrete realizate în această caricatură de Ary Murnu este cea a generalului Atanasie Demostene, a colonelului Nicolae Șendrea, a locotenent colonelului Alexandru Socec, a "cneazului" Dimitrie Moruzi și a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru vindecarea soției sale de o boală grea în urma unei Sf. Taine a Maslului, făcută de preoți ortodocși (religia feudului Berenoi Gheorghe fiind calvină). Pictura are o semnificație aparte: imaginile ilustrând scene din Săptămâna Patimilor, iar ostașii ce-l batjocoresc pe Hristos poartă straiele popoarelor, care au asuprit poporul român din Transilvania de-a lungul veacurilor. Ctitorie a Preotului Nerva Florea. În anul 1939, noul preot al Ghelarului, având în vedere numărul în creștere al locuitorilor satului
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
Cu toate acestea, Mihai a acceptat tratatul, deoarece Transilvania era singurul stat vecin ce îi putea asigura spatele în lupta împotriva turcilor. În încercarea de a opri înaintarea otomană spre București, la comanda unei armate de circa 16.000 de ostași, la care se adăugau 7000 de transilvăneni conduși de Albert Kiraly, Mihai Viteazul i-a atacat pe otomani la Călugăreni în 13 august 1595. Bătălia, evocată în poemul „Pașa Hassan” al poetului George Coșbuc, s-a soldat cu pierderea de către
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte. Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și dezastrele provocate de ostașii sultanului, au adus Țara Românească la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluție pe cât de nepopulară, pe atât de vitală supraviețuirii statale: "așezământul" sau "legarea țăranilor de glie
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul "de facto" al Transilvaniei. La 1 mai 1600 Mihai își așeză tabăra la Prejmer. Acolo făcu cunoscut ostașilor săi că vor trece Carpații pentru a-l alunga pe Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei. La 6 mai Mihai în fruntea oastei sale trece munții, dar nu pe drumul obișnuit, unde știa că îl așteaptă dușmanul, ci urcându-se pe
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
În acea vreme armata sa a avut mult de suferit, mai cu seamă din lipsa proviziilor care nu se găseau nici acolo și nici în părțile Moldovei, care au fost pustiite de Ieremia Movilă. Caii nu au avut pășune iar ostașii au fost siliți să mănânce foi din copaci. Mihai îl învinge pe Ieremia Movilă la Bacău, și realizează astfel, prima unire a țărilor române. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Țării Românești
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
scaunelor" Creația lui Brâncuși a dat naștere și altor interpretări ale diferitelor elemente ale ansamblului. Totuși, atât Liga Femeilor din Gorj, condusă de Arethia Tătărescu, cât și Constantin Brâncuși au conceput neechivoc lucrarea ca pe un ansamblul exprimând recunoștiința față de ostașii români căzuți în Primul război mondial. Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel aflată pe axul Căii Eroilor ridicată pe locul unei alte biserici ce data din anul 1777. Construcția fusese începută în anul 1927, însă lucrările fuseseră sistate din lipsă
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
Simionescu, a luptat cu înverșunare pentru cucerirea localității Florești. La 18 iulie 1941, localitățile din jurul târgului Florești au rămas definitiv în stăpânirea trupelor aliate, dar cu pierderi foarte mari din efectivul Diviziei 14 infanterie română: 105 ofițeri, 57 subofițeri, 2862 ostași, ceea ce, în total constituia 22% din efectivul ei. În luna mai 1945, asupra Moldovei s-a abătut o secetă cumplită nemaivăzută în precedenții 50 de ani. Situația meteorologică rămânea neschimbată nici în primăvara anului 1946. În luna mai temperatura era
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Mihail Gh. Cibotaru, laureat al Premiului Național pentru literatură (1.10. 1986). Cod poștal MD-5040. În anul 2004, cu sprijinul lui Victor Țîbrigan și a locuitorilor din comună, în zona luptelor de pe înălțimea „Bortoasa” este amenajată „Fântâna Eroilor” și monumentul ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în vara anului 1941; iar la 25 octombrie 2008, Victor Țîbrigan a inaugurat Muzeul ostașului român „Memoria” situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr. 56.
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Victor Țîbrigan și a locuitorilor din comună, în zona luptelor de pe înălțimea „Bortoasa” este amenajată „Fântâna Eroilor” și monumentul ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în vara anului 1941; iar la 25 octombrie 2008, Victor Țîbrigan a inaugurat Muzeul ostașului român „Memoria” situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr. 56.
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
lucrări importante care l-au definit ca reporter de război au fost: "În tabără, Gara de mărfuri, Cai la conovăț, Turc cu narghilea, Vânzători de covoare". Sava Henția a abordat pictura cu tematică istorică, cele mai reprezentative creații au fost: "Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu, portretul lui Tudor Vladimirescu, Intrarea triumfală a lui Traian în Sarmisegetuza, Legenda meșterului Manole, Moartea lui Ștefan cel Mare, Ștefan cel Mare după bătălia de la Codrii Cosminului" și "Sacrificiu roman". Tematica socială
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
lui Henția sunt lucrările în acuarelă, cea mai reușită dintre ele fiind cea intitulată "Întâlnirea" în care se poate vedea colegialitatea de arme ruso-românească, care în imaginea realizată este simbolizată de strângerea de mână dintre cei doi combatanți ecveștri în fața ostașilor. În momentul în care pictorul a ajuns să-și definească viziunea trecând la pictura în ulei pe pânze relativ reduse ca dimensiune, se vede un pictor stăpân pe mijloacele sale de expresie în fixarea plină de avânt, de mișcare a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
în prim plan, apare un măgar proptit cu picioarele din față în bârnele podețului. El opune o rezistență vizibil încăpățânată, tipică „curcanului” cu pene care-l trage viguros de căpăstru și de urechi. În spatele animalului îndârjit, se află un alt ostaș care-și închipuie că dacă-l împinge de la spate, mijlocește deplasarea. Acest măgar este centrul de interes al lucrării prin simplul fapt că față de confrații lui care au trecut deja podul sau urmează să ajungă la el încărcați cu verze
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
sunt cuprinși în ea. Pictura cu tematică istorică l-a preocupat pe Henția încă de la începuturile sale în pictură. Sub influența profesorului său de la Școala de Belle Arte din București, Theodor Aman, Henția a pictat în anul 1870 tabloul intitulat "Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu" și pânza de mici dimensiuni, mai nereușită, care-l reprezintă pe Mihai Viteazul intrând la Alba Iulia urmat de oșteni purtători de drapele. În anul 1876 a pictat portretul în picioare a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
din Iași, revenind alături de iubitul lui magistru - I. Simionescu. A satisfăcut serviciul militar la Regimentul 4 Vânători, Iași, urmând apoi Școala de ofițeri de rezervă la București. Vremurile erau tulburi și, în 1913, a fost mobilizat făcându-și datoria de ostaș încât a fost decorat cu Avântul Țării. În același an, la 1 noiembrie a fost numit preparator-desenator suplinitor la Catedra de Geografie, care rămăsese vacantă prin moartea, în 1911, a lui Ștefan Popescu și era suplinită de I. Simionescu. A
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
rezervă, a participat activ la război, la un moment dat fiind luat prizonier dar a fost eliberat de bravul său caporal încât au luat ei prizonieri pe inamici. Episodul este menționat pe o fotografie pe care i-a dat-o ostașului, ca semn de recunoștință. Pentru participarea la campanie a fost decorat cu Războiul de Întregire - bareta Ardeal, cu Egreta Mihai Viteazul și cu Coroana României (cavaler). Revenit la viața civilă, și-a continuat activitatea la Facultatea de Științe, pregătindu-și
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
avut o serie de personalități care s-au implicat în gestionarea fondului școlastic al fostului regiment orlățean, precum și membri activi ai Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Racovița s-a remarcat în Primul Război Mondial prin activitatea ostașilor trimiși pe frontul „Poloniei rusești”, ale Galiției, Albaniei, Italiei, Serbiei și chiar ale Franței. Din cauza puținelor descoperiri arheologice făcute în zona localității Racovița, cercetătorii au recurs la studierea toponimiei și folclorului local pentru a putea stabili vechimea așezării. Astfel, se
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pașnică"”, foștii grăniceri să rămână alipiți tronului, să dea ascultare și să dovedească o credincioasă împlinire a datoriilor către noile dregătorii, să fie vrednici și în viitor de numele cel bun, câștigat pe dreptate, să fie ca și până atunci ostași și cetățeni bravi și loiali. Aproape imediat după trecerea în administrație civilă a Racoviței, racovicenii s-au trezit în fața unor autorități ostile lor, care nu au uitat atitudinea grănicerilor în anii revoluției din 1848. Astfel că prin dezmembrarea Scaunului filial
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
nou teatru de luptă, urmele acestuia putându-se vedea și astăzi sub forma tranșeelor care șerpuiesc pe la „Portișoară”, pe „Dealu Humelor”, precum și pe „Șanțu Săghișului”. Satul a fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea de 15/16 septembrie 1916, ostașii Diviziei 13 infanterie au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin defileul Turnu Roșu. Satul a rămas astfel sub ocupație, suportând ca represalii sechestrarea unor bunuri, obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri. De tema represaliilor, juristul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
obligate să cantoneze în afara satului pe „Părău Vâlcelelor”. Cu toate acestea, mulți racoviceni au avut de suferit în perioada 1916-1917 așa cum a fost Ana Ivan întemnițată la Cluj. În cursul primilor doi ani de război (1914-1916), peste 40.000 de ostași români, ardeleni, bănățeni și bucovineni care luptau pe frontul rusesc au căzut prizonieri sau au dezertat la inamic, ajungând astfel în diferite lagăre împrăștiate pe teritoriul Rusiei țariste, printre aceștia numărându-se numeroși racoviceni. Evenimentele petrecute în Rusia în primăvara
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pe frontul italian pentru a lupta contra trupelor italiene și franceze. Din cauza intensei propagande de aruncare a armelor și a dezertării în liniile aliate, din rândurile racovicenilor au dezertat plutonierii: Ioan Doican, Nicolae Diac și Gheorghe Drăgoi (numit „majoru”), precum și ostașii: Ioan Comănean, Gheorghe Breteșan, Ioan Catană, Dionisie Crișan, Gheorghe Crișan, Toader Balea, Alexandru Dan, Ioan Fogoroș, David Fogoroș, Pamfir Haiduc, „străjameșterul” (sergent-major) Gheorghe Ivan, sergentul Vasile Ignat, Gheorghe Haica, Irimie Brudar, Gheorghe Murărescu, Gavrilă Măierean, Vasile Mereș, Gheorghe Olaru, David
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
slujba neamului românesc. În războiul ce a urmat și care s-a terminat cu succes în 1919 după campania din Ungaria, au luat parte numeroși racoviceni din care se remarcă ofițerii de rezervă Mihai Ogreanu, Gheorghe Bobanga, Ovidiu Florianu, precum și ostașii Irimie Balea, Mărtinean Limbășan și Ion Tărîță. În urma războiului rămas în memoria locului ca „"bătaia a mare"”, bilanțul este următorul: au fost mobilizați 333 de bărbați dintre care 330 de plugari, 45 dintre ei nemaiîntorcându-se acasă, rămânând în urma dispăruților
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Grigorescu, donate Mănăstirii Agapia. A scris un volum de versuri inspirate de participarea la Primul Război Mondial, un caiet cu versuri de dragoste și un volum intitulat "Doiniri Voivodale", publicat la tipografia Lumina, Piatra Neamț, în 1938. Colaborează la revistele Calendarul Ostașului, Magazin istoric, Flacăra.
Gheorghe Ante () [Corola-website/Science/333593_a_334922]
-
ale statelor Puterilor Centrale. Cimitirul „Pro Patria“, unde sunt înhumați 3800 militari germani, bulgari, austro-ungari și români, a fost îngrijit de Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane din București. Ambasada Germaniei precizează pe situl său că "Soldatenfriedhof "Pro Patria"" (Cimitirul de ostași "Pro Patria") este întreținut de "Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge" (Uniunea Populară pentru întreținerea mormintelor germanilor căzuți în războaie), cu sprijinul Guvernului federal german. „Uniunea Populară Germană pentru Îngrijirea Mormintelor de Război” este o asociație de utilitate publică aflată sub patronajul Președintelui
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]