1,898 matches
-
sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să fie cuviincioasă, căci se va strădui să merite recompensa. Altceva o roade însă: — Nu-mi dau seama cum s-o fac să înțeleagă diferența dintre comportamentul intim și cel public, îi mărturisește tot în șoaptă. Rex se scarpină încurcat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că doar nu e de lepădat. Dar cum să se lupte cu amintirile ei idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mirare. Scribonius Libo explică: — Tata le-a scris numele în cerc, așa că nu s-a putut cu noaște ordinea eliberării. Se îneacă. Tușește de-i ies ochii din cap. Într-un târziu ros tește întretăiat: — Mi-am dat toată osteneala, zău. Și mama a discutat cu prin cipele, că doar era vorba de voința unui decedat... Răsuflă greoi: — Să o respecți înseamnă decență... Ridică din umeri neajutorat: — Dar n am rezolvat nimic. Puteați să vă duceți și la tata-mare, ricanează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întristase că și-a pierdut reporterul vedetă. Să nu ne uiți când o să fii celebru și bogat, bine? Ben n-a făcut decât să zâmbească, numărându-și în minte zilele care îi mai rămăseseră la Kilburn Herald. Dată fiind toată osteneala și efortul depus, Ben a fost mult prea entuziasmat în aceste ultime două săptămâni ca să se mai concentreze asupra muncii de la ziar, dar i s-a iertat, iar îndatoririle zilnice au fost distribuite altora, prezența lui la birou fiind de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
postul ca o sinecură și că 19 ani s-au pierdut fără a se osteni vreun prefect a face un pas înainte"2218. Combătând aceste afirmații, redacția publicației Vocea Dobrogei arăta că, dacă jurnaliștii de la Istrul "și-ar fi dat osteneala să cerceteze dosarele prefecturii, ar găsi acolo energia desfășurată de Paul Stătescu, de colonelul Grigore Sturza și de magistratul C. N. Toneanu, care toți au avut sentimente pure românești și au lucrat românește"2219. În sprijinul acestor afirmații se arăta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să ne supunem fără preget acestei credințe. Poticnindu-se din când în când, grămăticul citea înainte scrisoarea pe care o pregătise el însuși. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica biserici și ne vom da toată osteneala ca să răspândim binele. Vom fi bucuroși să îndeplinim în țara noastră tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica biserici și ne vom da toată osteneala ca să răspândim binele. Vom fi bucuroși să îndeplinim în țara noastră tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Stăpânea multe sate și târguri. Și îl chema împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau pe pământul lui. Vătafi cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și casa lui Israel îi va stăpîni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, și vor stăpîni peste asupritorii lor. 3. Iar cînd îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frămîntările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4. atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice: "Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat. 5. Domnul a frînt toiagul celor răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o escapadă inofensivă (căci consideram legătura dintre mine și Ioana ca ceva oficial). Ioana n-a avut curajul să mă reție. Urcatul l-am făcut fiecare după temperamentul său, eu agitat, prea în urmă sau prea înainte, cu momente de osteneală și de ambiții care învingeau osteneala, cu ochii lucioși, fața uscată, mâinile crispate. Viky, cu mersul egal, identic, orice piatră neașteptată sau ridicătură i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dintre mine și Ioana ca ceva oficial). Ioana n-a avut curajul să mă reție. Urcatul l-am făcut fiecare după temperamentul său, eu agitat, prea în urmă sau prea înainte, cu momente de osteneală și de ambiții care învingeau osteneala, cu ochii lucioși, fața uscată, mâinile crispate. Viky, cu mersul egal, identic, orice piatră neașteptată sau ridicătură i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care nici nu merita să fie băgat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l iubea, îi fusese numai un motiv. Accepta cu ușurință acum ca statuia ridicată cu atâta osteneală să se fărâmițeze. Mi-a fost foarte simplu să distrug valoarea trecutului ei, și nu mai rămăsese decât rareori, din nevoia ei de a fi dreaptă, să-i mai susție vreo calitate, dar care, neavând nici o legătură cu dragostea, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cealaltă. Noi suntem tot timpul în antreu, ca și cum am aștepta noutăți mari în fiecare clipă, sau ca și cum datoria noastră ne obligă să stăm tot timpul acolo, să putem fi astfel oricând de folos. Doamna Axente este destul de mărinimoasă ca să împartă osteneala cu noi, și pe mine mă trimite uneori după vreo cumpărătură în oraș, iar Ioana trebuie să prepare vreun medicament. Ce multe artificii întrebuințează unele persoane ca să îndeplinească rolul cel mai serios. În definitiv, cu toate agitațiile ei caraghioase, riscă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a construi miracole și apoi destrămarea înainte de a porni din nou. Simbol al tuturor planurilor omenești, construcții mereu reîncepute, inutile poate, căci știi perfect că nu vor ajunge la vreun rezultat, dar ce superbă lucrătură! Este admirabilă îndeosebi dezinteresarea acestor osteneli! - Te iubesc, Ioana! Nu trebuie să crezi că vorbesc numai din pricina unui entuziasm momentan. Logica cea mai strictă îmi dă dreptate. Ai făcut o greșeală fără ca dragostea pentru mine să-ți fie deloc alterată. Ai avut toate scuzele: m-ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la 15 Noiembrie 1923. În tot acest răstimp, Salazar își continuă activitatea de dascăl la Universitatea din Coimbra și munca lui modestă de educator moral. Este straniu, totuși, că această continuă osteneală nu duce la alcătuirea unui grup de credincioși, strânși pe viață și pe moarte în jurul șefului lor spiritual și politic. Salazar, chiar atunci când e admirat și urmat, rămâne singur. Mitul lui nu fructifică. E de altfel exagerat să vorbim de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sentimentale ori rudenii, în unele cazuri chiar ambiții legitime ori un patrimoniu apreciabil; renunțând la toate și donând totul Bisericii, se aruncaseră în brațele lui Isus. Mulți alții, în schimb, sfârșiseră prin a renunța, incapabili să ducă acea viață de osteneli și lipsuri și, mai ales, dând greș în misiunea principală: aceea de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de orice altceva. Ultimul dintre aceștia fusese Inisius. Situația sa era una dureroasă: fiu de judecător, dedicat cu încăpățânare cultului semiclandestin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de soldați bizantini. Din sat, mari volute de fum se înălțau către cer. Cu toate acestea, câțiva războinici încă se încăpățânau să dea năvală în casele ce ardeau, cu speranța că vor putea pune mâna pe ceva. Dar era o osteneală inutilă, căci populația fugise la timp, ducând de acolo lucrurile cele mai prețioase și căutând scăpare în munții împăduriți ce se înălțau, abrupți, de jur împrejur. Mulți dintre burgunzii ce scăpaseră în luptă se amestecaseră, probabil, cu localnicii fugari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunse printr-un simplu semn făcut cu capul, însă alături de el Maliban ținea deja o săgeată potrivită în arc; privirile celor doi bagauzi se plimbau neliniștite de la săgeată la tovarășul lor, care, cu mâinile legate, nu-și dădea prea mult osteneala să ascundă condiție de prizonier în care se afla. Cel cu mantaua îl întrebă pe Divicone: — Ce caută cu voi Eucherius? De ce l-au legat așa? Auzind explicațiile fostului călugăr, se încruntară. Cel cu scutul îi studie pe cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Citise asta în ochii acelui ofițer roman pe care îl cunoscuse în Sapaudia. Două cuvinte cu episcopul, câteva promisiuni, câteva asigurări, și cetatea întreagă ar fi căzut în mâinile sale ca un fruct copt: în sfârșit, un premiu demn de ostenelile îndurate până atunci de războinicii săi. Aceștia ar fi putut fi, de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sigur pe sine, că altminteri n-o să poată veni la propria-i nuntă? Și când logodnica i-a explicat, ca unui copil, că totul era aranjat și organizat de luni de zile, că tatăl ei se lansase în cheltuieli și osteneli incredibile și că urma să aibă loc o recepție și așa mai departe, și că toate rudele și prietenii urmau să vină din toate colțurile țării, după toate aceste argumente s-a gândit să-i spună că-i pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
băutor strașnic. Doamna Silsburn s-a întrerupt din studierea fotografiilor de pe birou ca să-mi indice: — Dacă prepari niște Tom Collins, te rog pune în al meu o picătură, un strop infim de gin. Aproape deloc, dacă nu-i prea mare osteneala. Începuse să-și mai revină, chiar și în scurtul timp de când intrase în casă. Poate pentru că stătea în vecinătatea aparatului de aer condiționat și o adiere răcoroasă venea spre ea. I-am promis că o să am grijă de băutura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
după aceea să-l arunc în coș. A fost o zi, Dumnezeu știe, nu numai de semne și de simboluri impetuoase, dar și de comunicări excesiv de lungi via cuvântul scris. Dacă te aruncai în mașini încărcate, Soarta își dădea perfida osteneală ca, înainte să sari, să fii înarmat cu un carnet și un creion, pentru cazul în care unul dintre tovarășii tăi de drum ar fi fost surdo-mut. Dacă te strecurai în săli de baie, era bine să te uiți dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Începură alergarea, fulgerate cu Înverșunare de către cei doi adversari. Balaurul și Cap de mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-al Însoți pe Doctor. Acesta Îi Încurcase toate socotelile. Lipsise o Întreagă zi dela munca lui, Își călcase cuvântul de onoare dat prietenei sale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrul În condițiile iernei, fiecare muncitor va primi beneficiu, un Întreg salariu...! Ce părere aveți...!?” „Cu tot respectul, vă rog, nu mai insistați...!” Hotărât, moșierul nu dezarmă. Veni mai aproape de Tony Pavone argumentând cu o voce oarecum scăzută. „Domnule inginer, osteneala dumitale nu va fi zadarnică. Îți ofer una sută mii dollars...!!” Tony Pavone rămase cu gura Întredeschisă În timp ce Atena Își ascuți auzul. În fața unei asemenea sume de bani, efectiv nu mai știa ce atitudine să adopte. Nu avu Însă timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mortului, au Început să țipe de alarmară toți vizitatorii cimitirului, alergând bezmetici În toate cele patru vânturi ale cimitirului, câlcându-se În picioare, amestecându-se cu pământul!!” Șeful Șantierului râse flegmatic. „Cu prima ocazie să mi-l prezinți. Sunt sigur, merită osteneala...” Tony Pavone făcu un pas În direcția ușii, punând mâna Încercând s’o deschidă. Din politețe Întrebă. „ Sunt puțin Întârziat, Îmi permite-ți să plec...?” Diavolul Împielițat, Îl privi câteva momente prin ochelarii săi fumurii, articulând. „Așteaptă-mă câteva secunde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]