1,607 matches
-
trebui s-o știi până la sfârșitul zilelor noastre. Vreau ca prin această scrisoare să închei pace cu dumneata. Gândul că suntem „în dezacord“ m-a tulburat foarte mult. Să fie pace între noi, John Robert, spre binele amândurora. Nu te osteni să-mi răspunzi la această scrisoare dar primește-o și gândește-te la ea, poart-o în minte. Voi comunica din nou cu dumneata. Întodeauna, realmente pe vecie, al dumitale devotat discipol, George McC. George scrise scrisoarea cu repeziciune, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altele pot fi modelate prin deplasarea încordărilor. Cum anume ai fi putut încerca să-ți deplasezi încordările, asta Ion Schipor lăsa să se înțeleagă că ar fi greu să priceapă niște tipi limitați ca noi și, ca atare, nu se ostenea să dea explicații 3... Alții fac bani din asta! spunea. Am întâlnit o dată un tip, la Gambrinus, care umbla de la o masă la alta și pretindea că știe să ghicească în palmă. Contra cost, bineînțeles 4. Și spunea tâmpenii cât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
be... beau cu tineee un paaa... pahar... Daaa de unde daaacă nu-i? Dacă nu-i, nu bem și pace. Nuuu merge trea... treaba așaaa. Du-te laaa Prispă... Lasă pe mai târziu, Toadere. Acum culcă te și dormi, că ești ostenit. Euuu vreaaau să fac cin... cinste. Vreauuu să beauuu cu ne... nevasta meaaa. Sunt trudită și eu și... Dacăăă... dacă nu teee duuuci, mă supăr foooc! Așaaa ca nici... niciodată! Văd că n-o pot scoate la capăt cu tine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iar „chiaburii să pună mâna pe coarnele plugului, că prea au huzurit!” Atunci să vezi cum toți prăpădiții ajung oameni mari și dau cu biciul în tine! Mă tem că ai dreptate, Toadere... În ziua aceea, Toaibă tocmai se întorsese - ostenit peste măsură - de la semănatul păpușoiului și își spăla praful adunat peste zi. Bade Toadere! Bade Toadere! - s-a auzit strigat la poartă. Ce-i, Cotârlă? Cine mă mai cheamă? Tot aceala care te-o anchetat... „Cum se vede treaba, omul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de repede. A bătut în poartă. Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a alcătuit una nouă; a renunțat la prieteniile de altădată și și a făcut altele noi; și, îndată ce a avut prieteni și soldați care erau ai lui, a putut, pe o temelie ca aceasta, să înalțe orice construcție; s-a ostenit mult ca să cucerească puterea, și prea puțin ca s-o păstreze. CAPITOLUL VII DESPRE PRINCIPATELE NOI CARE SE CUCERESC PRIN ARMELE ȘI PRIN FAVOAREA ALTUIA Aceia care, numai printr-o soartă norocoasă, din simpli particulari devin principi, reușesc să obțină
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
scrise deci lui Giovanni Fogliani că, întrucât stătuse mulți ani departe de patrie, voia să vină să-l vadă pe el și orașul lui și, într-o măsură, să ia cunoștință de averea lui; și, cum tot timpul nu se ostenise pentru altceva decât pentru a dobândi cinste și onoare, voia acum, pentru ca toți concetățenii lui să vadă că nu-și cheltuise timpul zadarnic, să vină cu cinstea cuvenită și însoțit de o sută de oameni călare, dintre care unii prieteni
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
bine; 5. căci iubește neamul nostru, și el ne-a zidit sinagoga." 6. Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă, cînd sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: "Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperămîntul meu. 7. De aceea, nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. 8. Căci și eu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Era o supărare voită, care luă proporții neașteptate. numai după un șir de raționamente cât se poate de logice. " Eu îi dau totul... Îmi istovesc materia cenușie și bunătate de timp scriindu-i în fiecare zi: ea nici nu se ostenește măcar să-mi răspundă, și tot ea face pe bosumflata dacă îmi îngădui un răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urma urmei consider că n-am găsit nimic. La jocul următor am pus o sută de lei pe 7, în plin. ― Faceți jocurile! Jocurile sânt făcute! Nimic nu mai cade. Ruleta se învîrti, bila norocului alergă zăpăcită printre numere până ce osteni. ― Șapte! Ieșise! Ieșise! Chiar 7, numărul destinului meu. Nu m-am mirat deloc. M-aș fi mirat dacă nu ieșea. Crupierul îmi întinse cu lopățica o grămadă de fise. ― Faceți jocurile, domnilor. Am pontat a doua oară, tot pe 7
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de la început. Nu, nu pot începe mai înainte de a-ți spune încă o dată că te-am iubit, cum n-am iubit pe nimeni. Adică greșesc: cum să fac o comparație când nu te-am iubit decât pe tine? Mereu mă osteneam să-ți plac, să fiu aceea pe care o căutai și, cu cât voiam mai mult, cu atât mi se părea că eram mai puțin. Ai să zâmbești când ți-oi mărturisi că de când am fost a ta mă simțeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îndărătnice și mistuitoare. Poate aveai dreptate. La ce bun să mă întrebi când dinainte credeai că știi răspunsul? Când te așteptai că voi tăgădui sau voi confirma legătura mea adulteră, ceea ce pentru tine era totuna. Nici nu m-aș fi ostenit să mă apăr. Îmi dădeam seama că atunci nu m-ai fi crezut. Îți mărturisesc însă acum când sânt sigură că mă crezi: Ei bine, află că relațiile mele cu el, nu numai până în ziua accidentului, dar chiar până în ziua
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nebucadnețar, împăratul Babilonului, țara Egiptului; el îi va ridica bogățiile, o va prăda, și o va jefui; aceasta va fi plata oastei lui! 20. Ca plată pentru slujba făcută împotriva Tirului, îi dau țara Egiptului; căci pentru Mine s-au ostenit", zice Domnul Dumnezeu. 21. "În ziua aceea, voi da tărie casei lui Israel, și-ți voi deschide gura veselă în mijlocul lor; și vor ști că Eu sunt Domnul." $30 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2. "Fiul omului, proorocește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pare că privesc - nestingherită de nimeni - la un tablou măreț, agățat pe un perete imens de gheață. A nins mult, cu fulgi mari, ce se poticneau în propria manta pufoasă, motiv pentru care zăpada căzută a acoperit toate meleagurile, acestea ostenind a mai ține piept furiei albului. Copacii golași și triști, rămași fară nicio podoabă a straielor, par acum bucuroși să fie încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
care saltă pe câmpuri, fără a da seamă nimănui... iepurașii albi și pufoși ca un ghemotoc de păpădie -gata- gata să-i ia vântulaleargă și se fac una cu pământul la vederea uliului care survolează neîncetat, și care, atunci când ostenește, se așează bătrânește pe câte un stâlp. Macii roșii ca para focului parcă dau viață peisajului prin faptul că par aruncați ca pe o coală de hârtie de penița cu cerneală roșie a unui stilou. Jos, în vale, se află
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ceilalți să se așeze la mesele unde se aduc mostre din vinurile podgoriei. Gălăgia veselă pe care o aud îmi confirmă că o vizită la Murfatlar e totdeauna un mijloc forte de a le dovedi străinilor că nu s-au ostenit degeaba venind la noi, dar cum, din punctul meu de vedere, se poate legifera, oricând, prohibiție totală, prefer să scap de zgomotele pe care le fac dansatorii cu bețele. E o zi de toamnă frumoasă, frigul din zilele precedente s-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin alte meleaguri, Seine s-a întors la abație călare pe un asin. Oamenii și-au amintit imediat de intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim și au acordat întâmplării o importanță și o semnificație aparte. La un moment dat, ostenit de drumul lung și îngreunat de povara anilor, Seine a vrut să coboare de pe măgar. Acesta, pentru a-l ajuta pe bunul său stăpân, a îngenunchiat. Genunchii lui au săpat o mică groapă. în momentul în care s-a ridicat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
narativ, simbolistica faptelor narate au un farmec specific creațiilor de acest fel. Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut toate ulițele satului, stârnind colbul abundent cu încălțări scâlciate, bătând din poartă-n poartă în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a vrut să renunțe. Mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
deschizătura acesteia a apărut silueta unei femei. Era o persoană în vârstă, cu puteri împuținate, dar cu o înfățișare de om blând și primitor. L-a poftit pe străin să intre: - Intră, necunoscutule, în mica mea căsuță. Vei fi fiind ostenit, însetat și flămând. Și poate că vei ierta proasta rânduială din locul în care îmi duc bătrânețile. Pelerinul nu a făcut mofturi. A mulțumit pentru gândul cel bun și inima cea curată și a intrat. în odaia bătrânei, într-adevăr
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
dar simțea cum o forță misterioasă o întărea, îi dădea puteri nebănuite. După ce a umplut toate vasele din casă, a început să care apă în adăpătoare. A cărat o zi, a cărat două, a tot cărat la apă, fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat în continuare, iar apa, care prisosea, a început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
vis, de parcă le-aș fi trăit aievea. Bătrânul călugăr mă lasă o vreme în apele mele, apoi, aplecându se spre mine, îmi spune aproape șoptit: Eu aș zice să vii în chilia mea, pentru a te hodini, că îi fi ostenit de drum, dar și de zbuciumul la care am fost martor. Îți mulțămesc pentru grijă, părinte. Până să-mi termin eu vorba, călugărul a și pornit-o, cu pas mărunt, privind din când în când înapoi, să vadă dacă-l
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în fața cafelei negre, doctorița Lina piroti puțin, pe drept somnoroasă după ziua de robotă. De când își aducea aminte nu fusese mai mulțumită ca acum. Cine ar fi priceput! Lică . . , Un înger Rim!! . . . III După plecarea lui Lică, doamna Vera se ostenise în zadar de după perdele să vadă dacă întorc capul unul după altul. Lică nu întorsese capul și doamna Vera trăsese concluzia banală că bărbații își bat joc de femei și că fetele sunt niște ahtiate. Sia nu întorsese capul, fiindcă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o pedagogie sumară. Tot sumar, Sia învăța că el e stăpânul binelui și al răului. Aspectele superioare ale lumii tot de la el le învățase. Lică era guraliv, comenta tot ce vedea în jur: oameni, priveliști. Prea leneșă pentru a se osteni singură cu acele descoperiri, Sia își lua astfel toate noțiunile de-a gata și le refuza de aiurea. Noțiunile rrv> rale tot de la Lică le avea. El povestea liber tot ce-i trecea prin minte, pe o parte convins că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care fugise din orfelinatul unde era internată, o dusese tot la Galați, în școala de infirmiere. Lică nu găsise deloc nepotrivit să schimbe puțin aerul. De altfel, se ducea, venea! Pe Lina din nou o vizita regulat. Nu se mai ostenea să pomenească de Sia, si Lina era mulțumită că o știa departe. Nu se putuse deprinde niciodată cu existenta ei. Mai ales acum cânt se întorsese Rim! La prima întîlnire cu vărul Lică, doctorul se arătase demn, dar politicos. Mutarea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înrăirea lui morală avea de obiect numai pe Ada. Ii imputa acum ostentația mizeriei lui fizice, așa cum altădată îi reproșa taina nevoită a aceleiași mizerii. Toată preocuparea lui era s-o plictisească și, de-a lungul zilelor lungi, gândul se ostenea cu planuri de persecuție. Găsise două sisteme pe care le specula: boala lui și pe Lică, ce-i revenise în minte cu dorințe de revanșă. Răutățile erau picături ce-i puneau sângele în mișcare, ce-i umpleau cavernele seci. Ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]