2,363 matches
-
moară 2 zile mai târziu. Otomanii au fost întâmpinați ca eliberatori, dar Suleiman a hotărât să ocupe orașul și l-a luat ostatic pe regele minor Ioan al II-lea. Bătălia de la Buda a fost una dintre marile victorii ale otomanilor împotriva Habsburgilor. Victoria de la Buda i-a permis lui Suleiman să transforme Ungaria centrală în pașalâc pentru următorii 150 de ani și de aceea este considerată cel puțin la fel de importantă precum victoria de la Mohács din 1526. Carol al V-lea
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
de aceea este considerată cel puțin la fel de importantă precum victoria de la Mohács din 1526. Carol al V-lea a aflat despre înfrângerea fratelui său Ferdinand atunci când a ajuns la Genova pe 8 septembrie 1541. El a încercat să contrabalanseze victoria otomanilor prin cucerirea Algerului, dar expediția sa s-a încheiat cu o nouă înfrângere a habsburgilor. Ferdinand a mai încercat să recucerească Buda și Pesta în 1542, dar armata habsburgică a fost respinsă de otomani.
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
El a încercat să contrabalanseze victoria otomanilor prin cucerirea Algerului, dar expediția sa s-a încheiat cu o nouă înfrângere a habsburgilor. Ferdinand a mai încercat să recucerească Buda și Pesta în 1542, dar armata habsburgică a fost respinsă de otomani.
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
Brașov, Transilvania, România. Construcția cetății a început în 1310, pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor. În 1526, devenit voievod al Transilvaniei, Ștefan Mailat, fiu al unui boier din regiune, a intrat în posesia Făgărașului și a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare au fost dublate în grosime pornind din interior. Noi spații au fost amenajate în încăperi și săli boltite. În 1541, otomanii conduși de Mustafa Pașa au atacat fortăreața. Mailat a căzut în cursă și a fost ținut prizonier în închisoarea din "Cetatea celor Șapte Turnuri" (Edikule), la Constantinopol, unde a murit 10 ani mai târziu. În 1599, Mihai Viteazul, a ocupat
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
si apoi este albă. Albitatea se vede cât se poate de clar în felul în care a fost construită această ficțiune, în absolută diferențiere și opoziție față de ce este considerat pe plan local și într-o viziune occidentală orientalista non-european: otomanul, evreul și romul. Această definire a etniei bazată pe o diferențiere rasistă se vede nu doar în sensul cultural, dar și în cel birocratic, daca ne uităm la politicile statului la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. [caption id
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
preciza că “Atât insulele formând delta Dunării, cât și insula Șerpilor și sangeacul Tulcei sunt alipite României”. În primul război mondial, în anul 1917, nava de război germană Breslau a bombardat insula Șerpilor, distrugând farul construit de inginerul francez pentru Otomani în 1860 (far care a fost reconstruit de România în anul 1922). Tratatul de pace de la Versailles din 28 octombrie 1920 a confirmat stăpânirea românească asupra Insulei Șerpilor, administrată de Comisia Europeană a Dunării (mai anume sectorul Dunării maritime). Conferința
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
rebelii au rămas nepedepsiți. Parțial, în scopul de a liniști nobilimea agitată, Sigismund a susținut războiul cu Moscova. Deși forțele Republicii au fost aproape constant amestecate în războaiele cu Orientul (cu Moscova), la nord cu Suedia și la sud cu otomanii, Sigismund a profitat de războiul civil din Rusia și a asigurat câștiguri teritoriale pentru Republică. În timp ce Sigismund nu a reușit să recapete tronul suedez, ambiția sa personală de a face acest lucru a reușit să provoace o lungă serie de
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
serie de conflicte între Republică, Suedia și Moscova. În timp ce Seimul Republicii a reușit să contracareze multe din planurile lui Sigismund, Dinastia Vasa a reușit să tragă Republica în Războiul de Treizeci de Ani. Conflictul cu Suedia, combinat cu războaiele împotriva otomanilor și Moscovei, au culminat după moartea lui Sigismund, într-o serie de evenimente cunoscute sub numele de Potop, care au încheiat epoca de aur a Republicii. În timpul domniei sale, el a permis dinastiei Brandenburg Hohenzollern să moștenească Ducatul Prusiei. Alegerile Seimului
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală și amplasat în Parcul Ștefan cel Mare din municipiul Chișinău, în Republica Moldova. Monumentul a fost turnat la București, la turnătoria lui Rîșcanu, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de E. A. Bernardazzi, arhitectul orașului
Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău () [Corola-website/Science/319118_a_320447]
-
conform tratatului de la Kuciuk-Kainargi localitățile din Edisan (printre care, probabil, și Caiaclia) au fost supuse pustiirii, rămânând totuși în posesia hanilor din Crimeea. Următorul război ruso-turc (1887-1891), terminat în urma încheierii tratatului de la Iași, stabilește granița între Imperiul Rus și cel Otoman pe râul Nistru și, pentru următorii 200 de ani, include teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru în componența statului moscovit. Prima mențiune documentară a localității Nezavertailovca este datată cu anul 1789. Satul a fost inclus în componența județului Tiraspol
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
interesele militare, strategice și comerciale din regiune. Imperiul Rus era primul interesat în acapararea cât mai multor teritorii al căror control ar fi fost pierdut de turci. Pe de altă parte, Austro-Ungaria și Regatul Unit erau interesate în păstrarea puterii otomanilor, pentru apărarea intereselor lor în regiune. „Chestiunea Orientală” a încetat să mai existe la sfârșitul primei conflagrații mondiale, care a avut printre altele ca efect dezmembrarea Imperiului Otoman. Chestiunea Orientală a apărut odată ce puterea Imperiului Otoman a intrat în declin
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
din Imperiul Otoman, dat fiind faptul că era cea mai mare putere ortodoxă. Faptul că cea mai importantă patriarhie ortodoxă, cea a Constantinopolului era sub stăpânirea otomană, oferea rușilor un motiv în plus pentru acțiunile lor militare și politice împotriva otomanilor. Austria era puterea care se opunea cel mai puternic intereselor rușilor în Imperiul Otoman. În ciuda faptului că habsburgii fuseseră cei mai mari inamici ai otomanilor în trecut, Austria considera că amenințarea turcilor la Dunăre era mai puțin importantă decât cea
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
stăpânirea otomană, oferea rușilor un motiv în plus pentru acțiunile lor militare și politice împotriva otomanilor. Austria era puterea care se opunea cel mai puternic intereselor rușilor în Imperiul Otoman. În ciuda faptului că habsburgii fuseseră cei mai mari inamici ai otomanilor în trecut, Austria considera că amenințarea turcilor la Dunăre era mai puțin importantă decât cea a rușilor. Austria se temea de asemenea că dezintegrarea Imperiului Otoman ar fi dus la crearea mai multor state naționale, ceea ce ar fi dus la
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
asigure lui Napoleon sprijinul Rusiei în războiul cu Regatul Unit. În schimb, Rusia avea permisiunea să ocupe Moldova și Muntenia. În cazul în care sultanul s-ar fi opus ocupării acestor teritorii, Franța și Rusia urmau să îi atace pe otomani, iar posesiunile turcilor din Europa urmau să fie împărțite între cei doi aliați. Acest aranjament era o amenințare nu doar la adresa Imperiului Otoman, ci și la adresa Regatului Unit, Austriei și Prusiei, care erau aproape lipsite de capacitatea de reacție împotriva
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
marilor puteri în 1815, reprezentanții învingătorilor au negociat un nou aranjament european la Congresul de la Viena. În timpul acestor negocieri nu s-a reușit să se ia niciun fel de decizie în legătură cu soarta Imperiului Otoman. Neabordarea acestei probleme, ca și neinvitarea otomanilor să participe la Sfânta Alianță a fost interpretat de observatori ca o indicație a faptului că puterile europene considerau Chestiunea Orientală drept un subiect de politică internă a Rusiei, care nu putea să intereseze pe niciunul dintre aliați. Revoluția Sârbă
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
se referă la revoluția națională și socială din 1804 - 1815, în timpul căreia sârbii au reușit să se emancipeze de sub dominația otomană și să fondeze un stat național suveran. După 1815, a urmat o perioadă de negocieri intense între sârbi și otomani, care a culminat cu fondarea Serbiei moderne . Dacă prima fază a revoluției (1804-1815) a fost în fapt un război de independență, cea de-a doua fază (1815-1833) a dus la recunoașterea oficială a suveranității Serbiei de către Înalta Poartă. În perioada
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
viața culturală în Europa Occidentală a asigurat de asemenea un sprijin important pentru ideea unei Grecii independente. Franța s-a declarat de partea elenilor, dar Austria, încă îngrijorată de expansiunea politică și teritorială a Rusiei, s-a plasat de partea otomanilor. Sultanul Mahmud al II-lea s-a declarat scandalizat de-a dreptul scandalizat de intervenția Marilor Puteri și a proclamat Rusia ca inamic al islamului. Ca urmare, sultanul a închis Dardanelele pentru ruși și a denunțat Convenția de la Akkerman. Imperiul
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
declarat scandalizat de-a dreptul scandalizat de intervenția Marilor Puteri și a proclamat Rusia ca inamic al islamului. Ca urmare, sultanul a închis Dardanelele pentru ruși și a denunțat Convenția de la Akkerman. Imperiul Rus a răspuns în 1828 declarând război otomanilor. Austria a încercat în zadar să formeze o alianță anti-rusă, dar toate tentativele sale au fost sortite eșecului. În timpul acestui nou război, rușii au câștigat relativ rapid un important avantaj asupra otomanilor. Cu toate acestea, rușii au devenit rapid conștienți
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Imperiul Rus a răspuns în 1828 declarând război otomanilor. Austria a încercat în zadar să formeze o alianță anti-rusă, dar toate tentativele sale au fost sortite eșecului. În timpul acestui nou război, rușii au câștigat relativ rapid un important avantaj asupra otomanilor. Cu toate acestea, rușii au devenit rapid conștienți că nu pot continua războiul prin care urmăreau distrugerea Imperiului Otoman, deoarece Austria amenința să se implice în lupte de partea turcilor, iar Regatul Unit începea să aibă o atitudine tot mai
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
pună în dificultate forțele armate otomane. Împăratul Rusiei, urmând politica subordonare a sultanului, i-a propus acestuia din urmă să semneze o alianță. Cei doi monarhi au negociat în 1833 Tratatul de la Hünkâr İskelesi, prin care Rusia a reușit subordonarea otomanilor intereselor țariste. Imperiul Rus și-a asumat răspunderea protejării Imperiului Otoman împotriva atacurilor externe. În schimb, sultanul a fost de acord să închidă strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navele militare ori de câte ori Rusia era în stare de război. Această prevedere a
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
încheierea rebeliunii egiptene începute în 1831, slăbitul Imperiu Otoman nu a mai fost dependent în totalitate de Rusia. Imperiul Otoman nu era un stat pe de-a întregul independent, fiind nevoit să se bazeze pe intervențiile marilor puteri pentru supraviețuire. Otomanii au încercat să revitalizeze imperiul prin reforme interne, dar declinul nu a putut fi oprit. De pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Imperiul Otoman a devenit „Bolnavul Europei”, iar disoluția sa a început să pară inevitabilă. După ce marile puteri au găsit
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
a hotărât să-și trimită trupele să înăbușe revoluția din Austria, presupunând că bunăvoința dovedită față de Casa de Habsburg o va face pe aceasta să fie recunoscătoare și să nu se mai opună ocupării de către Rusia a posesiunilor europene ale otomanilor. După înăbușirea revoluției din Austria, un atac austro-rus împotriva Imperiului Otoman părea iminent. Împărații austriac și rus au cerut sultanului să extrădeze rebelii austrieci care obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în semn de protest și au amenințat cu declanșarea războiului. Aproape imediat, Regatul Unit și Franța și-au trimis vasele de război în sprijinul otomanilor. Împărații austriac și rus și-au dat seama că miza refugiaților politici era prea mică în comparație cu primejdia unui război între marile puteri și și-au retras cererile de extrădare a revoluționarilor. În deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
să-l convingă pe sultan să respingă tratatul propus de Menșikov, care aducea atingere suveranității otomane. Imediat după ce a aflat de eșecul misiunii diplomatice a trimisului său, împăratul Nicolae I și-a trimis trupele în Moldova și Muntenia, (principate vasale otomanilor, în care Rusia le considera gardianul bisericii ortodoxe), folosind ca pretext incapacitatea sultanului să apere locurile sfinte. Nicolae I a considerat că puterile europene nu aveau să se opună prea energic la anexarea celor două principate, în special având în
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]