1,034 matches
-
și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși. În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 600 sunt sigur comestibile, iar aproximativ 200 sunt otrăvitoare și peste 800 necomestibile. Restul lor este de fapt bine descris, dar valoarea încă necunoscută.
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
sin. Amanita viridis (1772) (mai departe și Agaricus bulbosus (1790), Agaricus phalloides în 1821), din familia Amanitaceae și genul Amanita este împreună cu gemenele ei albe "Amanita verna" și "Amanita virosa" precum "Cortinarius orellanus" si "Cortinarius rubellus" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
precoce și a terapiei intensive la aproximativ 10-15 la sută de cazuri letale. Specia "Amanita phalloides" formată de culoare mai deschisă poate fi confundată cu "Amanita verna" sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. beckerii", "A. caesarea", "A. citrina", "A. gemmata", "A. ovoidea", "A. strobiliformis" sau "Amanita vaginata". Culegători
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
se ivește motivul pentru reducerea valorii acestui burete în comun. Se interzice de sine confundarea cu specii de Lactarius cu suc alb sau galben. Totuși se găsesc culegători care culeg și consumă ciuperca cu lapte alb "Lactarius torminosus" care este otrăvitoare și crește numai sub mesteacăn. Râșcovul nu se potrivește la ciulama, sau sosuri, dar la salată (cu castraveți murați, ceapă și capere) sau cu fasole albe. Cel mai bine place fript în tigaie în unt sau la grătar, cu sau
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
proprie. Dacă s-ar lua seama, pentru că fâșiile speciei sunt late și mărimea celelalte lor soiuri nu este așa de signifiantă, o confundare n-ar fi posibilă. Totuși se întâmplă adesea oară, anume cu ciuperci de genul "Ramaria", aici cu otrăvitoarele "Ramaria formosa" sau "Ramaria mairei" sin. "Ramaria pallida" (ambele cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături), cu câteva necomestibilele ca de exemplu "Ramaria stricta" sau "Ramaria flavoides" precum cu soiuri comestibile ca "Ramaria aurea", "Ramaria botrytis", (cea
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, dar deasemenea prin parcuri și pajiști sub mesteceni din iunie până octombrie. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum aurantiacum" (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii), "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
În memoria marelui medic, botanist și micolog austriac Julius Vincenz von Krombholz (1782-1843), în anul 1881, micologul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) a mai adăugat un alt sinonim: "Krombholzia scabră". Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum aurantiacum" (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
Krombholz. S-au mai încercat multe alte denumiri care însă pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu fenol violet purpuriu, mai tarziu maro închis și cu sulfat de fier verde. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
Inocybe erubescens (1905), sin. Inocybe patouillardi (1905), din familia "Inocybaceae" și genul "Inocybe" (derivat din cuvântul latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
mixtilis", "Inocybe perlata", "Inocybe pudica", "Inocybe sambucina", "Inocybe sororia", "Inocybe subnudipes", "Inocybe umbratica"). sau cu soiuri de genul "Clitocybe" (de exemplu "Clitocybe cerussata", "[[Clitocybe dealbata]]", "Clitocybe sin Omphalatus illudens") precum "[[Omphalotus olearius]]", în marea majoritate mai mult sau mai puțin otrăvitoare, unele chiar letale (unele puține "Clitocybe" fiind comestibile și parțial gustoase). Culegerea genului "Inocybe" se interzice de sine, pentru că nici una comestibilă este cunoscută. Deși diferențele sunt evidente, ciuperca aici descrisă ocazional se poate confunda în stagiu tânăr cu specii ca
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au manșetă) sau chiar cu "[[Marasmius oreades]]" precum [[Cortinarius caperatus|"Cortinarius (Rozites) caperatus" (văloasa țiganilor)]]. [[Categorie:Agaricales]] [[Categorie:Ciuperci otrăvitoare]]
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
Ilustrații realiste și descrieri ale bureților comestibili, dăunători, și suspecți) cu 76 de pagini colorate care a început-o în anul 1831 bazează pe propriile sale observații și este cunoscută pentru imaginile realiste (76 de pagini colorate) și descrierile ciupercilor otrăvitoare, comestibile și suspecte. Din păcate, marele savant a murit timpuriu, înaintea finalizării acestei mari opere, astfel încât secțiunile finale ale cârtii au fost suplimentate de prietenul său Johann Baptist Zobel (1812-1865) până în anul 1846. Această operă a fost pentru mulți ani
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
și Aral Vorkosigan așteaptă să li se nască primul copil. Odată cu moartea bătrânului Împărat Ezar Vorbarra, Aral acceptă cu reținere funcția de regent al nepotului acestuia, Gregor. Un complot menit să-i asasineze pe Aral și Cordelia cu un gaz otrăvitor eșuează, dar antidotul - deși eficient - afectează grav dezvoltarea scheletului fetusului. Într-o încercare disperată de a-l salva, Cordelia aranjează transferarea lui într-un replicator uterin - un uter artificial - pentru a urma un tratament experimental care poate contracara într-o
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
Galerina marginata (1935), sin. Pholiota marginata (Lucien Quélet, 1872), mai departe între altele și Agaricus marginatus (August Batsch, 1789) sau Agaricus autumnalis (1872), din familia "Hymenogastraceae" și genul "Galerina" este, împreună cu variația ei brună Galerina tomnatica, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Ele sunt numite în popor ghebă de brad. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare pe cioturi și bușteni în putrefacție și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
mutabilis", "Pholiota mutabilis" (gheba ciobanilor) sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă), plus circumstanța, că aceste se usucă de la margine către centru. Mai departe o confuzie este posibilă cu "Hypholoma fasciculare" sau "Hypholoma lateritium" sin. "Hypholoma sublateritium" (ambele amare și ușor otrăvitoare), dar și cu gustoasa "Hypholoma capnoides". De asemenea există mai multe specii de genul "Galerina" asemănătoare (de exemplu "G. mycenopsis", "G. paludosa", "G. rubiginosa)", cu toate necomestibile și toxice.
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
în legătură cu intoxicații grave sau chiar letale. Identitatea componenților toxice de această măsură a fost necunoscută de asemenea cercetătorilor care, până în 1968, când acetaldehida N-metil-N-formilhidrazina, mai bine cunoscută sub numele giromitrină, a fost izolată, au știut numai de toxina foarte slab otrăvitoare a acidului elvelic (1886). Această ciupercă se poate deshidrata în sezon secetos și rezista astfel timp îndelungat. Atunci face impresia, că ar fi apărut vara. Zbârciogul gras poate fi confundat cu alte surate ale lui (de exemplu: "Gyromitra ambigua", "Gyromitra
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
cu; "Morchella elata", "Morchella esculenta", "Morchella gigas" sin. "Discina gigas", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella vulgaris", "Mitrophora hybrida", "(Ptycho)verpa bohemica" sau chiar și cu "Morchella conica"), cât și celor profesioniști care ignoră faptul că este totuși o ciupercă otrăvitoare. "Gyromitra esculenta" este în stare crudă extrem de otrăvitoare. Ea produce giromitrină (nume dat după genul ciupercii) care se descompune într-un produs chimic foarte toxic și volatil în N-metil-N-formilhidrazină și monometilhidrazină. Monometilhidrazina care a fost folosită în trecut ca combustibil
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
Discina gigas", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella vulgaris", "Mitrophora hybrida", "(Ptycho)verpa bohemica" sau chiar și cu "Morchella conica"), cât și celor profesioniști care ignoră faptul că este totuși o ciupercă otrăvitoare. "Gyromitra esculenta" este în stare crudă extrem de otrăvitoare. Ea produce giromitrină (nume dat după genul ciupercii) care se descompune într-un produs chimic foarte toxic și volatil în N-metil-N-formilhidrazină și monometilhidrazină. Monometilhidrazina care a fost folosită în trecut ca combustibil la rachete, inhibă coenzima piridoxil fosfat și acidul
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
vârstnici, bolnavi. Așadar ar trebui să fim foarte atenți la aceste specii de ciuperci Specia "Amanita verna" poate fi confundată cu "Amanita phalloides", de culoare mai deschisă sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. citrina", "A. eliae", "A. ovoidea", "A. strobiliformis", variația albă a "Amanita vaginata" sau "A. vittadini
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
Amanita virosa (1866), sin. Agaricus virosus (1809/1838), din familia "Amanitaceae" și genul "Amanita" este împreună cu gemenele ei "Amanita verna" și "Amanita phalloides" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor burete tomnatic. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din iunie până în octombrie (noiembrie) în păduri de
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
și virotoxine. Astfel el poate fi bine distins de cele alte douä specii "Amanita". Specia "Amanita virosa" poate fi confundată cu "Amanita phalloides" de culoare mai deschisă sau "Amanita verna", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. citrina", "A. eliae", "A. ovoidea", "A. strobiliformis", variația albă a "Amanita vaginata" sau "A. vittadini
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
Paxillus involutus (1838), sin. Agaricus contiguus (1785), mai departe între altele și Agaricus involutus (1786) sau Omphalia involuta (1821), din familia "Paxillaceae" și genul "Paxillus", pe vremuri rânduit sub bureții savuroși, este între timp calificat ca ciupercă otrăvitoare care poate provoca intoxicări letale. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este numit în popor burete porcesc și se dezvoltă foarte des în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de conifere, și
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
din Polonia și alte țări est-europene, în ultima vreme și din Elveția. Chiar dacă riscul de rezoluție a sângelui nu se arată la mulți pacienți și numai după repetata mâncare a buretelui porcesc, el trebuie să fie numărat printre speciile mortal otrăvitoare. Lăsați buretele la locul său, dacă vă întâlniți cu el. Pe noi nu ne ajută, dar este un partener de încredere pentru pădurile noastre. Prin aspectul său exterior, specia poate fi confundată cu unele din genul "Lactarius", în special cu
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
dar se deosebește de acesta prin faptul că nu secretă sucul lăptos tipic. Mai departe ea are asemănare cu bureții de același gen ca de exemplu cu "Paxillus atrotomentosus" sin. "Tapinella atrotomentosa" (nu prea gustos), "Paxillus filamentosus" sin. "Paxillus rubicundulus" (otrăvitor), "Paxillus obscuroporus" (necomestibil), "Paxillus validus" sau "Paxillus vernalis" (ambii suspecți), dar și cu "Gomphidius glutinosus" (burete gustos) precum "Tricholoma terreum" (savuros).
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
cu grenade-șrapnel. Luptele corp-la-corp au fost puțin schimbate, iar acum atacurile inamicilor pot fi parate cu precizie, similar cu seria "". Inamicii Asasini se pot ascunde în tufișuri, se pot amesteca în mulțimi și pot executa atacuri aeriene împotriva jucătorului. Gazul otrăvitor poate fi folosit acum ca și armă, iar Shay are o mască care îi poate diminua efectele. Misiunile secundare și activitățile se întorc și ele, unele dintre ele bazându-se pe jocurile anterioare. Deoarece Shay este un Templier, jocul introduce
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]